Sicriul cu trupul Maicii Siluana se află depus la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – Talpalari din centrul Iașului, informează Doxologia. Credincioși ieșeni dar și din alte colțuri ale țării și toți cei care au fost apropiați de Maica Siluana pot merge la Biserica Talpalari să se roage pentru odihna sa veșnică. Sâmbătă, 12 iunie, începând cu ora 8.00, la Mănăstirea Frumoasa din Iași va fi săvârșită slujba Sfintei Liturghii, iar de la ora 10.00, aceasta va fi urmată de slujba înmormântării săvârșită afară, în incinta mănăstirii ieșene. La finalul slujbei, trupul neînsuflețit al Maicii Siluana va fi aşezat spre veşnică odihnă în cimitirul mănăstirii. Maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași, a trecut la Domnul marți, 8 iunie, la câteva zile după ce împlinise 77 de ani. Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ctitorită de vrednicul de pomenire Părinte Justin Pârvu la Petru Vodă, ne oferă câteva rânduri în amintirea ei. (ActiveNews)

Maica Siluana Vlad - un om mereu viu

Omul, creat de Dumnezeu și pentru El, urmând chemării Lui, se face un vas ales al îndemnului, pe care Acesta îl face, celui ce ascultă cuvântul Lui, cuprins fiind între timpul dintre viață și moarte. Viața, creată de către Dumnezeu, este între cele două lumi: una prezentă și alta viitoare, una văzută și alta nevăzută¹. Moartea, chip al trecerii de la viața trecătoare la cea veșnică, este un imbold pentru pregătirea sufletească, deoarece "moartea cuvioșilor e ca un dar sfințit adus lui Dumnezeu”², lucru înfăptuit de maica Siluana, murind păcatului a suportat moartea cea cinstită de Dumnezeu³. Trăind viața după felul bineplăcut lui Dumnezeu, în care a avut ca sprijiin trezvia duhovnicească, căci "dacă suntem treji vom reuși mai mult noi înșine, decât cu rugăciunile altora”⁴, maica Siluana s-a dedicat lucrării dobândiri Duhului Sfânt, după cum găsim în relatările ei: "Eu cred că Duhul Sfânt este Cel Care mă face pe mine să fiu cu adevărat altcineva decât tine și numai în Duhul Sfânt eu pot să fiu cu adevărat altcineva decât tine.”⁵. Astfel faptele, pe care maica Siluana le-a săvârșit în timpul vieții, au fost o pregătire pentru întâlnirea personală cu Dumnezeu, fiindcă "cei ce voiesc să-și predea spre sfințire sufletele lor lui Dumnezeu și Tatăl, prin mijlocirea lui Hristos, trebuie să fie eliberați de orice prihană”⁶.

Am colaborat cu maica Siluana Vlad în perioada 2009-2013, când ea era stareță mănăstirii „Sf. Siluan Athonitul” din Iași, iar eu eram duhovnic și director al Centrului Pastoral Durău. Având aceeași dorință de a ajuta tineretul țării de a-L găsi pe Dumnezeu, pentru a-L face prezent în viața lor și pentru ca aceștia să crească într-un anturaj al Bisericii, am lucrat împreună la taberele de copii din clasele IV- VIII, pentru "că în această Biserică este izvorul Harului și această Biserică este cea care mă trimite pe mine, sau pe tine, sau pe oricare altcineva, la o lucrare apostolică”⁷. Considerând că acești copii trebuie să fie sănătoși atât sufletește, cât și trupește, a căutat rana din sufletul lor, pentru că "Dacă sufletul nostru este bolnav, și relațiile noastre sunt bolnave.”⁸; această activitate făcând din ea un iscusit asistent și consilier duhovnicesc, deoarece a încercat să-i facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12). Calitățile ei duhovnicești, experiența ei în psihoterapie argumentează faptul că nu a considerat vaccinurile o soluție pentru copiii și tineretul din țara noastră și din întreaga lume, din acest motiv nu am întâlnit între sugestiile ei referințe provaccinuri anti COVID-19, deoarece copiii rămân la un risc scăzut de infectare și nu pot fi considerați ca elemente pentru experimente medicale. Activitatea alături de ea m-a ajutat să descopăr dintre virtuțile ascunse în interiorul ei: smerenia cu demnitate, cuvioșia echilibrată, umor cu folos sufletesc și puterea de a exprima cuvântul cu sinceritate, direct pe subiect, îmbrăcat în duhul blândeții. M-am simțit respectat de dânsa și am observat o atitudine de smerenie și de plecăciune față de toți arhiereii, față de preoți, față de monahii și monahiile, pe care i-a întâlnit în viața ei.

Urmând sfatul, pe care l-a primit ocrotitorul ei, Sfântul Siluan, "Ține-ți mintea în iad, și nu deznădăjdui”⁹, nu s-a lăsat răpusă de smintelile și căderile oamenilor, pe care i-a întâlnit în lucrarea misionară, ci i-a considerat și i-a ajutat, punând accent considerabil pe pocăință, care naște curăția ce trebuie "să fie concomitentă cu umplerea locului curat cu Dumnezeu și să nu fie cumva ca act separat”¹⁰. A fost într-o continuă îndreptare a omului către Dumnezeu, prin restabilirea relației dintre creație și Creator, motiv pentru care și-a trăit viața ca o jertfă pentru aproapele, "Pentru că izvorul bucuriei și izvorul sănătății este înlăuntrul meu, înăuntru nostru. Nu este niciodată în afară.”¹¹. Misionarismul prin multele publicări de articole și cărți, conferințele în care a susținut "că Biserica e sfântă, că e vie”¹², au ajutat la formarea duhovnicească a românilor din țară și a celor care trăiesc în alte țări, din diaspora. Această jertfă făcută pentru aproapele a fost totodată și o dovadă a dragostei de Dumnezeu, a dorului de Hristos, și osteaneala de a-i cuprinde pe toți oamenii în rugăciune, deoarece "fără chemarea Duhului Sfânt, pe care mi-L trimite Cel ce mă trimite la aproapele, relația mea cu acela rămâne relație omenească, iar faptele mele vor fi în numele meu și spre slava mea”¹³. Iubitoare de țară și de români, a cuprins în rugăciune și românii din diaspora, conștientă fiind că păcatele neamului au o strânsă legătură cu păcatele fiecărui individ în parte, pentru aceasta Dumnezeu îngăduie suferința uneori la nivel național, pentru a curăți neamul de greșelile făcute de fiecare viețuitor al țării.

Calitatea și unitatea ei cu viața duhovnicească, având în vedere problemele de sănătate, nu s-a lăsat copleșită de boală, ci a făcut din ea o armă duhovnicească pentru a spori duhovnicește. Fire ascetică, a pus mare accent pe trezvie, pe păzirea minții de vicleșugul gândurilor, considerând că taina mântuirii constă în abilitatea omului de a pricepe „că toată răutatea vine prin gând”¹⁴, după cum mărturisește și Sfântul Ioan Casian că „atunci când vin în inima voastră gândurile cele rele scoateți-le afară cu mânie, iar după ce le veți fi scos, aflându-vă pe un pat al liniștii sufletului, pocăiți-vă”¹⁵. Se poate purta un respect pentru viața ei, deoarece asumarea suferinței a fostul modul ei de a întâmpina moartea: „Durerea este ultimul lucru viu rămas în mine care strigă după Dumnezeu Treime, după Dumnezeu Iubire, după Dumnezeu Care vine... dacă merg pe firul durerii, voi ajunge Acasă.”¹⁶. A îndurat boala și urmările ei cu nădejde în Dumnezeu, știind că „să fii încercat cu chinuri și să lupți până la moarte, în fața tuturor acestora să nu te faci neascultător, ci să ai înaintea ochilor pe Hristos, Care S-a făcut toate pentru tine, cunoscând că și tu ești dator să te faci toate pentru Hristos, și vei învinge în toate”¹⁷. Împletind dragostea pentru aproapele cu rugăciunea s-a făcut un om purtător al poruncii lăsate de către Hristos: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi (Ioan 15, 13), convinsă fiind că „Iertarea este cea mai înaltă formă de iubire, este iubirea lui Dumnezeu făcută accesibilă nouă.”¹⁸. A murit în momentul în care această dragoste a atins apogeul vieții sale.

A iubit și a practicat Sfintele Taine ale Bisericii, pentru că ”o altă cauză a bolilor noastre sufletești este și necunoașterea sufletului nostru și a relației lui cu Dumnezeu”¹⁹. S-a axat în mod deosebit pe Sfânta Taină a Mărturisirii, ”pentru că intrând înăuntru nostru și având curajul să ne vedm cum suntem și strigând la Dumnezeu și împăcându-ne cu noi și rostindu-ne toate aceste dureri și ascunzișuri în fața lui Dumnezeu în Taina Spovedaniei, în Taina Vindecării, atunci noi punem nume răului din noi și îl stăpânim”²⁰și pe împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, pentru că ”noi mâncăm Trupul lui Hristos și bem Sângele Lui și trupul nostru și sângele nostru se unesc intim cu Trupul Lui și Sângele Lui și se sfințesc iar noi devenim, potențial, dumnezei după har”²¹. Consider Providențial sugestiile răposatei starețe Siluana pentru o împărtășire mai deasă cu Sfintele Taine în conexiune cu aceleași sugestii, pe care le-am întâlnit în discuțiile mele cu Părintele Arhimandrit Justin și doamna Aspazia Oțel, când abordam discuții despre situația sănătății sufletești și trupești a oamenilor din primii ani ai secolului XXI. Tind să concluzionez că Sfintele Taine vor rezolva unele aspecte de sănătate sufletească și trupească pentru situația contemporană, în care ne aflăm (demersuri pentru vaccinarea obligatorie a populației), conștient fiind ”că fără ce aduce Ortodoxia, nu ne putem vindeca”²². Așa cum personal mi-au relatat Părintele Justin și doamna Aspazia Oțel, când, în urmă cu 12 ani, îmi vorbeau despre un moment, în viitor, în care oamenii vor fi obligați de către autorități să se vaccineze, iar cei constrânși de situații impuse se vor vaccina. Remediul sănătății lor sufletești și trupești fiind rezolvat doar printr-o mai deasă spovedanie și împărtășanie, după predania apostolică și a creștinilor din primele veacuri, pentru că ”noi avem datoria noastră de a mărturisi dreapta credință predată nouă de Sfinții Apostoli și de purtătorii de Dumnezeu Părinți”²³.

Cu smerenie îmi pun nădejdea în Dumnezeu, că maica stareță Siluana s-a mutat la cer, în lumina sfinților, deoarece pe parcursul vieții a urmat chemarea lui Hristos: ”Privește la Mine, urmează-Mă și vei fi viu. Vrei să fii OM, fii gata de sacrificii. Crucificatul se va bucura în mod cert de iubire.”²⁴. Va fi adevărată mijlocitoare pentru copii și tineri, dar și pentru noi, care am gustat din frumusețea vieții și a ortodoxiei descrise de ea. Toată viața mea o voi pomeni în rugăciunile personale.

Veșnică să-i fie pomenirea!

Arhimandrit Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Petru-Vodă