Ucraina a sărbătorit 10 ani de la lovitura de stat din 2013-14. În locul bucuriei și speranței, a fost o comemorare cu angoase și scrâșnete de dinți.

La împlinirea unui deceniu de la smulgerea Ucrainei de către americani din sfera de atracție a Rusiei, figura lui Zelenski a strălucit din nou pe firmamentul internațional.

A părut să fie însă ultima fulgurație. Ca un memento al Strălucirii apuse.

Într-un interviu pentru The Sun, liderul de la Kiev a vorbit din nou despre spectrul unui Maidan-3. O nouă lovitură de stat care vizează răsturnarea sa de la putere. De către ruși, a spus el.

„Operațiunea se numește Maidan-3. Scopul ei este să îl înlocuiască pe președinte. Poate (!) că nu prin asasinare. Vreau să spun, lucrurile se schimbă. Vor folosi toate pârghiile de care dispun. Ideea era (ca schimbarea de regim să se producă) până la sfârșitul anului. Însă, după cum puteți observa, supraviețuim.”

Cu ocazia mesajului de felicitare transmis ucrainenilor, Zelenski a abordat în premieră subiectul fracturilor din interiorul puterii, vituperând la adresa trădătorilor:

„Când se bat pentru funcții și nu pentru oameni, când propriul ego devine mai important decât țara lor, când nu mai rezistă până la capăt și prefixul „în exil” este adăugat calității de „lider”, „șef”, „hatman”, când inamicul reușește să zdrobească unitatea internă...”

Aluzia la fostul său consilier, Alexei Arestovici, critic acerb al lui Zelenski, fugit din țară pentru a căuta grațiile Washingtonului și ale Bruxelles-ului, a fost cât se poate de transparentă.

Însă, cel mai important eveniment al întunecatei sărbători a fost că Zelenski a recunoscut disensiunile cu Valeri Zalujnîi, comandantul șef al armatei.

Acesta este personajul cel mai popular din Ucraina și este văzut inclusiv de Occident drept un înlocuitor pentru Zelenski.

Fie prin metode politice, fie printr-un puci.

În interviul citat din The Sun, Zelenski îl acuză practic pe Zalujnîi că își face propriul joc

Președintele a afirmat că, în timpul unui război, militarii nu trebuie să facă politică, deoarece acest lucru „nu contribuie la unitatea țării”.

Și Zelenski a adăugat:

„Atunci el (Zalujnîi) trebuie să intre în politică, fără a mai participa la război. Dacă gestionezi un război și ai mereu în minte faptul că mâine vei fi implicat în politică sau în alegeri, atunci – în vorbe și în faptele de pe front – te vei comporta ca un politician, nu ca un militar, și cred că aceasta este o uriașă eroare.

„Cu tot respectul pe care îl datorez generalului Zalujnîi și tuturor comandanților care sunt pe câmpul de luptă, trebuie să existe o respectare absolută a ierarhiei. Și nu pot exista două, trei, patru, cinci (ierarhii).”

Faptul că Zelenski a considerat necesar să vorbească pe șleau despre disensiunile sale cu generalul Zalujnîi și să îi spună pe nume, dar mai ales despre existența (cel puțin) unei Ierarhii Paralele, demonstrează că antagonismul dintre cei doi a ajuns într-o fază acută.

Și că pericolul răsturnării lui Zelenski de la putere nu vine de la ruși, ci de la propria armată și propriul popor.

Iar faptul că liderul de la Kiev a simțit nevoia să abordeze acest subiect într-un interviu pentru presa străină demonstrează că sforile pentru îndepărtarea sa se trag din afara Ucrainei.

Exact ca la Maidanul de acum 10 ani.

La Kiev are loc în aceste zile un adevărat pelerinaj al liderilor străini, toți aflați în vizite etichetate drept „inopinate” sau „secrete”.

De la directorul CIA la secretarul american pentru apărare, de la ministrul german al Apărării la președintele Consiliului European și Maia Sandu.

Cu toții, fără excepție, își declară sprijinul etern pentru Ucraina.

Însă această foșgăială pestriță seamănă tot mai mult cu o procesiune de rămas-bun la căpătâiul unui muribund.