Când a afirmat că, prin reducerea populației, copiii noștri vor respira un aer mai curat, Kamala Harris a făcut o gafă: nu pentru că a citit greșit de pe prompter , ci pentru că a divulgat Planul.

O analiză a lui Brandon Smith de la Alt-Market.us pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

La sfârșitul lunii iunie, șefi de guverne și brokeri de putere de la grupuri de reflecție din toată lumea s-au reunit la Paris cu ocazia Summit-ului pentru un Nou Pact Financiar Global.

Printre participanți au figurat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, secretara americană a Trezoreriei, Janet Yellen, directoarea generală a FMI, Kristalina Georgieva și președintele Băncii Mondiale, Ajay Banga.

Scopul declarat al summit-ului a fost de a identifica soluții financiare pentru combaterea sărăciei în paralel cu reducerea „emisiilor care încălzesc planeta”.

„Noi suntem salvatorii voștri!”

Asemenea tuturor evenimentelor legate de schimbarea climatică, discuția de la Paris a ajuns inevitabil la centralizarea internațională a puterii și la formarea unui consorțiu mondial pentru rezolvarea problemelor pe care pretind că statele suverane nu pot sau nu vor să le rezolve.

În ultimii doi ani, este evidentă o convergență tot mai mare a subiectelor: băncile centrale și băncile internaționale par să fi devenit deodată mult mai preocupate de taxarea amprentei de carbon și de încălzirea globală decât de stagflație și de colapsul economic.

Globaliștii combină acum schimbarea climatică cu finanțele internaționale și cu autoritatea monetară.

Cu alte cuvinte, nu mai ascund faptul că schimbarea climatică face parte din agenda Marii Resetări.

Ba chiar cer ca amenințarea schimbării climatice să fie folosită ca o trambulină pentru a da mai multă putere băncilor mondiale de a dicta modul în care să circule avuțiile și pentru a destructura sistemul actual și a-l înlocui cu altceva.

„Șocul Financiar de care avem nevoie”

Președintele francez Emmanuel Macron le-a spus delegaților la summit-ul de la Paris că „lumea are nevoie de un șoc al finanțelor publice” pentru a lupta împotriva încălzirii climatice, creând în același timp „egalitate” pentru țările sărace.

El a arătat și că sistemul actual nu este bine adaptat pentru a face față provocărilor mondiale.

Moderatorii evenimentului au subliniat că actualul cadru economic internațional a fost slăbit de numeroase crize, inclusiv pandemia și războiul din Ucraina.

Ei s-au concentrat însă pe „spirala costurilor meteorologice intensificate de încălzirea climatică” ca motiv al destabilizării actuale a sistemelor financiare.

„Minciuna care ne convine”

Evident, acesta este un nonsens, dar corespunde narațiunii programatice pe care globaliștii încearcă să o înjghebe, legând declinul economic de schimbarea climatică.

În realitate, nu există NICI O dovadă că evenimentele meteorologice mondiale sunt mai rele decât erau cu peste o sută de ani în urmă, înainte ca industriile producătoare de carbon să se generalizeze.

Nu există nici o legătură dovedită între emisiile de carbon și un fenomen meteorologic specific.

Totul este o minciună. Nu există o criză climatică provocată de mâna omului, după cum am arătat în articole precedente.

Totuși, câți oameni vor fi păcăliți să creadă că există de fapt o criză climatică și în ce scopuri ar putea fi exploatată această frică isterică?

Un Bretton Woods progresist 

Premierul din Barbados,Mia Mottley, (ca mulți alți globaliști) a pledat pentru o modificare a rolului Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional într-o eră a primejdiilor climatice.

Ea a afirmat:

„Misiunea care ne revine nouă este de a opera o transformare totală – nu o reformă – a instituțiilor noastre.”

Șeful ONU Antonio Guterres a afirmat că sistemul financiar global, care a fost conceput la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial prin Acordul de la Bretton Woods, nu reușește să se ridice la nivelul provocărilor moderne și „perpetuează și agravează inegalitățile”.

Cu alte cuvinte, dorește un nou Bretton Woods progresist.

„Putem lua măsuri chiar de acum și să facem un pas uriaș spre echitate mondială”, a declarat el, adăugând că a propus un fond de stimulare de 500 de miliarde de dolari pe an pentru investiții în dezvoltare sustenabilă și în acțiune climatică.

A fost prezentat și un plan pentru a folosi coșul cu Drepturi Speciale de Tragere ca un mecanism pentru a stimula lichiditățile mondiale.

Nu uitați că măsurile de stimulare fiduciară ale băncilor centrale și politicile de dobânzi ale bancherilor mondiali sunt la originea crizei economice mondiale actuale.

Nu COVID-ul, nu Războiul din Ucraina și cu siguranță nu Schimbarea Climatică!

Băncile și manipularea monetară promovată de ele au dus la creșterea inflației timp de 40 de ani, ceea ce a determinat băncile centrale să ridice nivelurile dobânzilor până au provocat slăbirea economiilor.

Această strategie a provocat constant în trecut implozia datoriei și catastrofe bursiere.

Bancherii și globaliștii sunt cauza problemei deci nu ei ar trebui însărcinați cu rezolvarea ei.

Cu toate acestea, iată-i încercând să preia controlul și să instituie un amplu plan de Resetare pentru calamitatea pe care tot ei au provocat-o.

Unde duc toate acestea?

„Noi strângem Banii, noi îi împărțim”

Anul trecut, ONU a sugerat că economiile dezvoltate și în curs de dezvoltare, ca SUA și China, ar trebui să plătească un fel de taxă pe bogăție/emisii de cel puțin 2,4 trilioane de dolari pe an, care să fie vărsați într-un fond pentru combaterea schimbării climatice, iar acești bani să fie distribuiți țărilor sărace.

Redistribuiți de cine? De globaliști, evident!

Alte idei vehiculate includeau taxarea profiturilor realizate din combustibili fosili și din tranzacții financiare pentru a crea fonduri de combatere a încălzirii globale.

Ceea ce ar însemna să pună taxe pe petrol și gaze naturale până când prețurile acestora devin atât de mari încât marele public să nu și le mai poată permite.

Macron, mai ales, a susținut ideea unei taxe internaționale pe emisiile de carbon ale transporturilor maritime, ceea ce ar mări costul acestora și ar reduce cererea de mărfuri de la mari distanțe.

Aceasta ar extinde regulile stricte în materie de carbon aplicate deja agriculturii europene.

Totul seamănă cu niște planuri disparate care au ca scop doar mărirea inflației prin diferite forme de taxare și obligarea publicului să consume mai puține produse.

Marele Plan

Însă există și un plan general. Este important să înțelegem că schimbarea climatică nu este altceva decât un vehicul pentru a crea un sistem economic mondial total centralizat, probabil sub controlul FBI, al Băncii Reglementelor Internaționale, al Băncii Mondiale și al ONU.

Plățile anuale ale țărilor celor mai bogate în contul instituțiilor financiare mondiale reprezintă un tribut, o dovadă de supunere.

Dar sunt și un mijloc pentru ca diverse grupuri, precum FMI, să creeze un sistem de și mai mare interdependență.

Dacă sume uriașe de bani circulă prin intermediul instituțiilor globaliste și acestea devin arbitrii modului în care această bogăție este redistribuită, ele pot crea și un sistem de recompense și sancțiuni.

Pot pedepsi țările care refuză să dea curs diktatelor lor și pot recompensa țărilor care se supun.

Prin prisma acestui nou Bretton Woods, este de presupus că totul va culmina cu o nouă criză monetară, pe care globaliștii o vor folosi ca pe o oportunitate pentru a introduce în sfârșit modelul CBDC (Central Bank Digital Currency – Moneda Digitală a Băncii Centrale).

Și odată CBDC-urile implementate, capacitatea globaliștilor de a domina populația va deveni totală.

Un sistem fără bani gheață, fără confidențialitate în cumpărături și tranzacții și capacitatea de a anihila puterea de cumpărare a indivizilor și grupurilor? Iată scenariul unui coșmar totalitar!

Panică planetară, remedii planetare

Nu este întâmplător faptul că publicul este bombardat astăzi în mod sistematic cu propaganda încălzirii globale: Puterea are nevoie de o criză existențială generatoare de frică.

Atunci când oamenilor le e frică, nu mai gândesc rațional și se orientează adesea spre cei mai răi conducători posibili sperând să obțină ajutor.

Iar o amenințare planetară necesită o soluție planetară, nu?

Poveștile despre catastrofe legate de schimbarea climatică (dacă publicul acceptă propaganda) vor permite o amplă paletă de schimbări sistemice, care nu au nimic de-a face cu mediul, dar au totul de-a face cu dominația financiară:

-       taxarea avuției naționale și redistribuirea;

-       impunerea FMI și a Băncii Mondiale ca mediatori pentru fondurile globale;

-       utilizarea coșului Drepturilor Speciale de Tragere al FMI ca pe o umbrelă a unei monede globale de facto;

-       implementarea CBDC-urilor și o societate fără bani gheață;

Nici unul dintre aceste lucruri nu ar avea vreun efect asupra schimbării climatice, chiar dacă aceasta ar fi o amenințare reală.

Stratagema Pământului pârjolit

Dar stratagema pământului pârjolit? Dacă scopul final este de a distruge economia până acolo încât majoritatea industriilor să moară, comerțul să se restrângă, iar mărimea populației să se diminueze dramatic, deoarece supraviețuirea devine foarte dificilă, atunci se poate afirma că globaliștii „salvează planeta” descotorosindu-se de oameni.

Susții o astfel de agendă doar dacă consideri că, ținând populația într-o stare perpetuă de „lumea a treia”, salvezi planeta de încălzirea globală.

Fie că scopul este pur și simplu micro-managementul economic, fie lichidarea forțată a producției, deznodământul nu poate fi decât mai multă putere pentru globaliști și mai puțină libertate pentru toți ceilalți.

Oricum a-i întoarce-o, atunci când „elitele” afirmă că este nevoie de un „șoc financiar”, ele cer în realitate o strangulare dramatică a sistemului, astfel încât acesta să nu mai poată suporta actualul nivel al populației.

Atunci când cer taxare globală și tribute în numele „egalității”, ele nu încearcă să-i facă pe toți oamenii bogați, ci doresc să îi facă pe toți egal de săraci.

Și atunci când cer o supraveghere centralizată a națiunilor în numele salvării planetei, ceea ce doresc de fapt este Guvernarea Globală.