În ultimii ani, atacul forțelor malefice a devenit evident chiar și pentru persoanele mai puțin religioase. Dracii nu se mai ascund: joacă tontoroiul și strigă lozinci globaliste.

Un editorial senzațional al lui Brandon Smith de la Alt-Market.us pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, lumea occidentală a fost scena unei explozii de ocultism în rândul elitelor ultrabogate.

A luat amploare „Teosofia”, devenită un fel de modă care, în cele din urmă, avea să pregătească terenul pentru ceea ce se va numi spiritualismul „new age”.

Cea mai importantă forță motrice a mișcării teosofice a reprezentat-o un mic grup de profesori universitari obscuri, condus în bună măsură de o femeie pe nume Helena Petrovna Blavatsky.

Grupul era obsedat de credințele esoterice, de gnosticism și chiar de satanism.

Blavatsky a fost co-fondatoare a Societății Teosofice, în 1875, la New York, și afirma că are o legătură psihică cu niște ființe numite „Mahatma” sau „Stăpâni”.

Evoc aici Teosofia și pe Blavatsky deoarece mișcarea, la lansarea căreia ea a avut o contribuție covârșitoare, a fost înainte de orice o mișcare elitistă.

Răspândirea ocultismului la începutul secolului XX viza în mod specific clasele superioare, ceea ce a făcut ca numeroși lideri din politică și finanțe să se implice în organizații obscure cu misiuni secrete.

Asemenea grupuri au existat și în trecut, de la Rozicrucieni și Francmasoni la alchimiștii Evului Mediu, care și-au inserat concepțiile oculte în texte codificate.

Niciodată, totuși, activitatea și eforturile lor nu fuseseră atât de publice.

Trebuie să recunoaștem că primii teosofi erau în majoritatea lor apolitici (cel puțin declarativ) și se opuneau amestecului politicului în viața oamenilor.

Suspectez totuși că acest lucru era motivat de faptul că, la vremea respectivă, guvernele occidentale se bazau pe valorile creștine și conservatoare.

Pe măsură ce politicienii s-au despărțit de creștinism, interesul teosofilor pentru controlul guvernului a crescut și mișcarea a devenit în practică tot mai socialistă.

Invariabil, aceste sisteme spirituale se învârteau în jurul divinităților păgâne din trecut, dintre care multe își aveau originea în Babilon sau în Egiptul Antic.

În Teosofie, însă, este menționat cel mai adesea un personaj anume: Lucifer, numit și „Purtătorul de Lumină, îngerul luminii, Prometeu (simbolic), dragonul (balaurul), luceafărul de dimineață și Satana”.

Luciferienii moderni vor nega sistematic că numele „Lucifer” are vreo legătură cu Satana, personajul biblic, dar este o minciună.

Blavastsky însăși tratează cele două personaje ca fiind unul și același în „Doctrina Secretă”. Așa cum recunoaște în cartea ei:

„Și acum, este dovedit că Satana sau Dragonul Roșu de Foc, Domnul Fosforului și Lucifer sau Purtătorul de Lumină este în noi: este în mintea noastră...”

Citând în „Doctrina Secretă” texte ermetice, Blavastsky repetă și mantra:

„Satana este dumnezeul planetei noastre și singurul dumnezeu...”

Luciferienii și ocultiștii vor susține și că Biblia îl pomenește doar o singură dată pe Lucifer și că între cele două personaje nu există nici o legătură.

Și aceasta este o minciună prin omisiune.

În realitate, Biblia vorbește în mai multe rânduri despre „purtătorul de lumină”, despre „îngerul luminii” și despre „dragon (balaur)” cu referire la Satana.

Iar toate aceste nume sunt folosite de elite pentru a descrie personajul pe care îl numesc Lucifer.

După cum se spune la II Corinteni 11,14:

„Nu este de mirare, deoarece însuși Satana se preface în înger al luminii.”

Cu alte cuvinte, atunci când orice grup elitist folosește termeni precum „purtător de lumină” sau Lucifer, el se referă cu siguranță la Satana.

Nu este vorba doar de o discuție teoretică, aceasta face parte realmente din religia lor.

Însă, în epoca modernă, unii ar putea spune: cui îi pasă? Este doar o superstiție mitică și o fantezie, nu?

Voi răspunde la această întrebare:

Credeți că convingerile religioase profunde ale indivizilor cu putere financiară și politică au vreo importanță în modul prin care iau deciziile?

Nu cumva convingerile lor pot explica de ce fac ceea ce fac?

Dacă vreți să înțelegeți de ce globaliștii sunt angajați într-un veritabil război împotriva minții și conștiinței maselor nu puteți face abstracție de convingerile lor religioase.

Ceea ce unora le pare fantezie, pentru globaliști este FOARTE REAL.

De exemplu, mulți știu că în clădirea ONU din New York există o bibliotecă ocultă.

Dar puțini știu că ea a fost creată de un grup numit Lucifer Publishing Company (nume schimbat ulterior în Lucis Trust).

Lucis Trust citează în mod constant scrierile lui HP Blavatsky drept sursă de inspirație pentru organizația sa.

ONU continuă să se asocieze cu Lucis Trust până azi. Nucleul însuși al globalismului se învârte în jurul idealurilor luciferiene.

Nu are nici o importanță ce credeți dvs. sau eu despre aceste lucruri.

Nu are nici o importanță dacă priviți aceste concepte ca pe niște metafore, simboluri sau ficțiuni. EI CRED și de aceea trebuie să explorăm ce semnificație au aceste credințe.

Înainte de secolul XIX, ocultiștii luciferieni ar fi fost arși de vii dacă ar fi fost descoperiți.

Încep să cred că probabil aceasta era metoda cea mai potrivită să tratezi astfel de persoane, de la bun început.

Însă, pentru a înțelege de ce, trebuie să privim la dezvoltarea acestei religii și să vedem de ce ea conduce în mod inevitabil la relativism moral și la autodistrugere socială.

Pentru teosofi, Lucifer/Satana este un fel de personaj eroic. Atunci când afirmă că Lucifer „nu este Satana”, ei vor să spună că viziunea lor despre Satana nu este cea acreditată de creștinism.

Cu alte cuvinte, imaginați-vă că un grup de persoane iau un personaj notoriu malefic, cum ar fi Stalin, și inventează după aceea pentru el o istorie total diferită, în care el este un filantrop neînțeles mai curând decât un maniac al genocidului.

Practic, așa este luciferianismul.

În revista teosofică intitulată „Lucifer” publicată în anii 1880, Blavastsky și grupul său încearcă de-a lungul mai multor pagini să separe termenul de Lucifer de cel de Diavol, apărând în același timp mitologia Diavolului și descriindu-l ca pe un personaj calomniat de cultura creștină.

În versiunea lor despre istoria Facerii, de pildă, șarpele era personajul pozitiv care le aduce lui Adam și Evei fructul cunoașterii.

Eva este venerată ca un personaj esențial pentru teosofie și feminism (o mișcare la crearea căreia teosofii au contribuit), deoarece, fără Eva, șarpele nu ar fi reușit niciodată să-l facă pe Adam să mănânce fructul.

Fructul, ca reprezentare a gnozei (cunoaștere), este cheia către luciferianism și cultul globalist.

După cum argumentau numeroși atei pe care i-am întâlnit, nu este Cunoașterea un lucru bun?

Iar dacă Dumnezeu pedepsește omenirea pentru consumul Cunoașterii, asta nu înseamnă că este un personaj rău?

Astfel de argumente ignoră tema reală: Cunoașterea în sine nu este nici bună, nici rea. Însă, atunci când Cunoașterea ajunge să fie venerată în detrimentul a orice altceva, răul prosperă.

Folosirea cunoștințelor fără înțelepciune, nici disciplină morală este periculoasă.

După cum afirmă în mod strălucit dr. Ian Malcolm, personajul din filmul Jurassic Park:

„Mda... mda... Însă savanții voștri erau atât de obsedați să afle dacă POT sau nu, încât au încetat să se mai gândească dacă TREBUIE.”

Luciferienii recunosc deschis că scopul ideologiei lor este să meargă pe calea Cunoașterii până când Oamenii devin Dumnezei.

Această infatuare a divinității este cea care duce la răul suprem.

Este o amăgire care otrăvește mințile și încurajează un relativism moral în comportament, fără a mai vorbi despre setea absolută de putere.

Meditați puțin la aspectul tehnologic. Priviți la numeroasele programe globaliste care au drept scop să dezvolte inteligența artificială și să promoveze ceea ce ei numesc „transumanismul”.

Este vorba despre un fel de cult al cunoașterii cu implicații înspăimântătoare pentru viitor.

Integrarea tehnologiei în mașinăria de urmărire și supraveghere pentru a controla societatea este suficient de rea. Dar ce se petrece atunci când ființelor umane li se integrează tehnologie chiar în propriul lor sistem anatomic?

Nu va duce acest lucru la dispariția a ceea ce numim „Suflet”?

La urma urmei, mașinile nu au sentimente, nici nu reflectează asupra propriilor acțiuni.

Ce se întâmplă atunci când oamenii se mutilează pe sine pentru a deveni mai mult ca niște mașini?

Va ajunge transumanismul un curent care va sufoca toată dragostea și empatia, anulând orice criteriu moral și transformându-ne într-o minte-stup demonică, lipsită de orice gândire individuală?

Globaliștii afirmă că nu există nici suflet, nici identitate individuală, nici busolă morală.

Din punctul lor de vedere, nu există nici un pericol în adoptarea tehnologiei ca pe o cale către dumnezeire, deoarece nu s-ar pierde nimic.

Iar aici vedem adevărata natură a luciferianismului în acțiune.

O perfectă reprezentare a acestui cancer este purtătorul de cuvânt al Forumului Economic Mondial, Yuval Harari – un tip care a dezvăluit cu voce tare partea ascunsă a luciferianismului, ale cărui principii le promovează sistematic.

Pentru a înțelege ce este luciferianismul, priviți-l ca pe o lucrare Anti-Dumnezeu. Ca pe un război împotriva naturii sau ca pe un război împotriva firii naturale a oamenilor deghizat în „Iluminism”.

De aceea, globaliștii încearcă să impună o concepție total opusă oricărei ordini firești.

Noțiunea de ființă umană ca o pagină albă despre care vorbește Harari este una dintre aceste false narațiuni. Este o filosofie care a fost demistificată de numeroase studii psihologice și antropologice.

De la Carl Jung la Joseph Campbell, trecând pe la Steve Pinker și așa mai departe, toate dovezile științifice arată că oamenii posedă calități și caracteristici psihologice intrinseci încă de la naștere.

Unele dintre acestea sunt proprii unei anumite persoane, altele sunt arhetipuri și idei universale pe care le împărtășesc majoritatea oamenilor (cum ar fi conștiința sau sentimentul moral).

Dacă nu am fi avut aceste calități înnăscute, omenirea ar fi dispărut de mii de ani.

Nu știm de unde vin ele, dar știm că fără ele nu mai suntem oameni.

Există totuși un anumit procentaj (1% sau mai puțin) de oameni care nu posedă aceste trăsături de caracter înnăscute.

Ei sunt în general cunoscuți sub numele de psihopați și de sociopați, iar comportamentul lor este foarte asemănător cu cel al globaliștilor.

Susțin de mult timp teoria conform căreia cabala globalistă este în realitate o sectă de psihopați sus-puși.

Lipsa lor de empatie și de conștiință, setea lor de dumnezeire și de putere absolută, tentativa lor de a ajunge la o supraveghere totală a populației și de a ști totul despre noi în orice moment, de a avea un control total asupra mediului și a societății, imaginea narcisistă a unui Conducător Suprem care este venerat de mase și amăgirea că vor putea citi mințile altora și prezice viitorul...

Acestea sunt fantezii psihopate, iar ei vor să le transforme în realitate prin orice mijloace.

Însă, până și psihopații au nevoie uneori de un cadru fundamentalist pentru a păstra organizarea și a inspira devotament în interiorul unui grup.

De aceea, alegerea de către ei a luciferianismului ca religie este perfect logică.

Filosofia lor hedonistă - „fă ceea ce vrei” - reia ideea libertății dar suprimă orice responsabilitate. Este o viziune degenerată despre libertate, mai degrabă decât o concepție bazată pe principii.

Libertatea, cred ei, este rezervată unor indivizi asemenea lor. Indivizi gata să profaneze totul în cale și să distrugă ordinea naturală.

Fiind psihopați, ei sunt lipsiți de orice conținut natural înnăscut și sunt mai mult roboți decât oameni.

Nu este deci surprinzător că personaje ca Harari susțin că nu există suflet, nu există libertate (pentru voi) și că mașinile sunt capabile de aceeași creativitate ca omul.

O persoană goală, fără suflet, nici creativitate, va presupune că toate celelalte persoane sunt goale.

La fel, o persoană imorală se va simți obligată să demonstreze că toată lumea este la fel de imorală ca ea. Sau să demonstreze că este superioară tuturor celorlalte pentru că a adoptat principiul imoralității.

Cred elitele într-un „diavol” real, cu copite, coarne și furcă? Nu știu.

Ce contează este motivația psihologică a cultului lor. Obiectivul lor este de a convinge majoritatea populației că nu există nici bine, nici rău. Totul e gol. Totul depinde de exigențele momentului și ale societății.

Desigur, cum EI vor să controleze societatea, atunci totul depinde de fapt de exigențele LOR.

Dacă doriți să aveți o perspectivă asupra Demonismului, imaginați-vă o lume în care orice adevăr intrinsec este abandonat în beneficiul percepției subiective.

O lume care se conformează preferințelor psihopaților, fără nici un imperativ etic.

O lume în care scopul justifică toate mijloacele.

Aceasta este calea luciferică. Aceasta calea globalistă.

Și prea puțin importă dacă ei neagă: realitatea credințelor lor este evidentă în roadele activității lor.

Oriunde merg, sunt urmați de distrugere, de haos și de moarte.