Ce scriam acum patru ani, la instalarea lui Trump:

Între banul clintonian si metapolitica trumpiană, între coruptie și naivitate, cum spunea cu maliție un comentator francez, America a ales. Iar prin victoria neteda a unui candidat considerat a fi anti-sistem (până la proba contrarie?), America pare să se fi învrăjbit atât de acut cu ea însăși, cum rareori i s-a mai întâmplat – ultima oară prin războiul din Vietnam.

Electoratul, nu însă și populația țării, intră, cel puțin pentru o vreme, în descumpănire și scindare. Presa influentă și așa-zis bine informată, institutele docte pentru sondarea opiniei publice, thinks tank-urile cu pretenții, și universitarii atotștiutori își ling rănile după ce s-au compromis penibil, fie din incompetență, fie în încercarea nereușită de instrumentalizare a mersului campaniei electorale. Partidele au nevoie de reevaluare și resetare, și cel învins, și cel câștigător. Democrații și ong-urile de tip Soros trebuie să ia act de eșecul istoric al liniei Clinton-Obama-Clinton, iar prin dezastrul doamnei Hilary se risipește și faima artificială, întreținută – din interes – si postum, a președințiilor Obama.
 
Republicanii, mai prezenți acum la putere ca oricând, căci și la Casa Alba, și în cele două Camere ale Congresului, și la cârma FBI etc., vor trebui să se acomodeze și să urmeze un lider care i-a călăuzit la triumf.

Cineva l-a asemuit pe Trump cu Gorbaciov. Cam riscantă, dar cutezătoare și oricum plină de sugestii, comparația. Dar liderul rus a deschis prea dintr-o dată toate ușile și ferestrele imperiului, iar vântul schimbărilor a măturat mai mult decât s-a plănuit. Trump, dimpotrivă, are de gând să închidă multe, căci e prea multă vraiște și risipă.
Cu noul lider al Americii, și această țară, si lumea, au șansa de a trece la mari schimbări. Dacă în bine sau rău, e greu de prevestit. Până atunci, însă, vom avea parte de o vreme de tatonări, nesiguranță, turbulente chiar. Dar daca și America a votat pentru schimbare, o va avea. Ar putea fi varianta americana cea mai reușita la revolutiile colorate post-sovietice, primăverile arabe, "indignările” vest-europene etc. etc. Iar lumea va lua la cunoștință si va trebui să se armonizeze noilor situații și cerințe.

Romania are, și ea, un moment prielnic pentru a gândi și a lansa o altă politică, mai practică, mai imaginativă și mai ales demnă față de principalul – și existențialul – sau partener politico-militar, din păcate nu și economic.
Fenomenul Trump s-a produs. Urmează Sfidarea Trump. O sfidare pe care o dorim cu semnul plus. Firesc și salutar ar fi ca și România, ca mai toata lumea, să nu piardă ocazia, nu prea des întâlnita, de a reface cu partenerul sau nr.1 reguli așa cum s-ar cuveni pentru dialog și conlucrare între doi aliați foarte diferiți în multe privințe, dar cu interese comune sau complementare.