ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


E departe de noi, ne despart aproape două milenii de această poveste ce ne spune  că la 12 mai, anul 113, la Roma, în Forumul nou construit, a fost inaugurată Columna lui Traian. Columna menită să înveșnicească  victoria romanilor asupra dacilor, e și o mărturie sculptată în marmură a curajului celor învinși. Simt un fior de fericire,  călătorind prin povestea dacilorde pe Columnă. În primăvara anului 2014, cam în aceste zile de Florar, am lăsat un trandafir la opincile lor de marmură.  Și mai cred în povestea  auzită la Roma că numaidecât revii la locul unde lași un trandafir. Cu floarea în mână am alergat încă o dată să văd dacă mai stau dacii pe Columnă, oprindu-mă acolo pentru a nu știu câta oară în cele trei zile de plutire într-un extaz divin prin eterna Romă, despre care se spune că e și maica noastră. Era ceasul sfânt când sufletul își întindea aripile, scufundat în dulcea mângâiere a rugăciunii soptite sub acompaniamentul unei harpe angelice. Era luna mai, cu efervescență de verde și floare. Nu se indura inima să plece de acolo, dar trandafirul lăsat la opincile dacilor îmi dădea speranța că o să mai revin...

Încă aștept momentul, dar până se va întâmpla revin la grozava întâmplare cu țăranul român (cioban din Ardeal) care, dornic de a se întâlni cu istoria străbunilor săi, a ajuns pe jos la Roma. S-a pornit la drum lung îmbrăcat așa ca ciobanii din munții Făgărașului, pe unde își păștea mioarele – în suman, ițari, opinci… Cică a ajuns pe la apus de soare la marginea orașului etern, l-a salutat cu „Bine te-am găsit, maică Roma!”, iar când a dat de Columna lui Traian, a căzut de oboseală, adormind chiar la „picioarele” ei. În zorii dimineții s-a trezit de marea agitație din jurul său. Italienii ce treceau pe acolo l-au confundat cu dacii de pe Columnă, strigând: „A coborât un dac de pe Columnă!”. 

Mai întâi l-am întrezărit pe faimosul Badea CÂRȚAN pe Columnă, printre vitejii daci, iar peste câțiva ani după ”întâlnirea” de la Roma am intrat în casa acestui nemaipomenit de curajos român, înstrăinat de țară. Știam că suferea amarnic, ca și noi, din cauza despărțirii de Patria-mamă, că era iubitor de carte și aducea din Țară desage pline de literatură în limba română. Timp de vreo treizeci de ani a tot trecut munții, aducând din Vechiul Regat și din marele orașe ale împărăției cărți. Umbla cu desaga în spate prin satele din sudul Transilvaniei, răspândind lumina lor.

...Porniți să traversăm cel mai frumos drum din lume, cum este trecut în ghidurile turistice Transfăgărășanul (dinspre Sibiu spre Curtea de Argeș), primul indicator ce ne-a atras atenția a fost cel al localității „Cârțișoara”. „Am ajuns la Badea Cârțan!”, am izbucnit cu spontană bucurie și nepotolite emoții de la surpriza apărută în cale. Nici vorbă să nu ne oprim în satul țăranului care a străbătut pe jos mai mult de 2.000 de kilometri – din Cârțișoara sa până la Roma, rupând câteva perechi de opinci ca să vadă „Râmul de la care ne tragem”, vorba cronicarului.