Articolul respectiv dădea dreptul autorităților să interzică manifestări publice cu mai mult de 100 participanți pe motiv de împiedicare a răspîndirii molimei. Eu am susținut că articolul e neconstituțional, căci restrînge dreptul la manifestație, care e ideal al revoluției din 1989, idealurile revoluției fiind precizate în Constituție ca temei al organizării juridice a statului român. Contestația mea din acel proces care include argumentarea excepției de neconstituționalitate am publicat-o la vremea respectivă pe acest blog: Plîngerea mea împotriva amenzilor primite în 21 decembrie 2021 la București. Definirea juridică a „idealurilor revoluției din decembrie 1989” prevăzute în Constituție, cerută cu prilejul acestei plîngeri (linc).

Precizez că amenzile din respectivul proces au fost deja anulate, dar pe alt temei juridic decît neconstituționalitatea articolului din legea 55/2020 care restrînge dreptul la mitinguri și demonstrații. Am prezentat pe acest blog hotărîrea judecătorească, la care jandarmeria nu a mai făcut apel: Hotărîrea Judecătoriei sectorului 5 de anulare a amenzilor pentru mitingul din 21 decembrie 2021 (linc).

Curtea Constituțională deja a judecat niște excepții de neconstituționalitate la Legea 55/2020, inclusiv una ridicată de mine, pe care le-a respins: Curtea Constituțională respinge excepțiile de neconstituționalitate ale Legii 55/2020 ridicate de mai multe persoane, inclusiv de mine (linc). Remarc, ca un progres, că dacă anul trecut primisem citația de la Curtea Consituțională abia după ce judecata avusese deja loc (Curtea Constituțională judecă fără mine una din excepțiile de neconstituționalitate ridicate de mine – linc), de data asta am primit citația la timp și am posibilitatea practică să mă prezint la proces. Ceea ce poate voi face.

Față de excepțiile de neconstituționalitate precedente la Legea 55/2020, respinse deja de Curtea Constituțională, la actuala excepție este nouă argumentarea, respectiv cererea de a fi definite idealurile revoluției din 1989 prevăzute în Constituție, eu susținînd că acestea sînt cele cuprinse în manifestul „A căzut tirania!” tipărit la Timișoara în 22 decembrie 1989, care includea „dreptul de a manifesta liber”, iar față de acest drept, dreptul la viață sau la sănătate invocat de guvern sub pretextul combaterii covidului ar fi drepturi secundare. Redau pentru cititori argumentarea excepției de neconstituționalitate care urmează a fi judecată, așa cum am depus-o la procesul legat de amenzi și pentru care a fost sesizată Curtea Constituțională:

Invoc excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) lit. a) din Legea 55/2020 care dau dreptul autorităților să restrîngă ori să interzică dreptul la manifestații de protest sub pretextul limitării riscului de molipsire cu vreo boală. Respectivul articol golește practic de conținut dreptul de liberă manifestare, căci o adunare de protest cu maxim 100 de persoane nu are cum să fie eficientă. Aceste prevederi încalcă, pe de o parte, art. 1 alin. (3) din Constituție, care prevede că idealurile revoluției din 1989 sînt temeiul organizării juridice a statului român, art. 39 din Constituție care prevede libertatea mitingurilor și demonstrațiilor și art. 53 din Constituție care prevede că orice restrîngere de drepturi și libertăți trebuie să respecte principiul proporționalității.

Art. 1 alin. (3) din Constituție garantează faptul că organizarea juridică a statului român se face „în spiritul idealurilor Revoluției din decembrie 1989”. E o prevedere cuprinsă în Titlul I „Principii generale” ale Constituției, deci toate celelalte norme juridice trebuie să se subordoneze acestor principii generale. Atunci cînd drepturi și libertăți cuprinse în alte norme juridice, inclusiv în Constituție, vin în contradicție cu prevederile din Titlul I „Principii generale” ale Constituției, care includ „idealurile revoluției din decembrie 1989”, atunci respectivele norme juridice sînt neconstituționale.

Printre idealurile Revoluției din decembrie 1989 se află și „dreptul de a manifesta liber”, lucru care-l dovedesc cu manifestul „A căzut tirania!” tipărit în 22 decembrie 1989 la Timișoara, și unde acest drept apare la punctul II subpunctul 8.

Spre exemplificare a principiului că preambulul Constituției prevalează în fața tuturor celorlalte prevederi constituționale, a se vedea Hotărîrea din 5 decembrie 2013 a Curții Constituționale din Republica Moldova, țară în a cărei Constituție e prevăzut, la art. 13 alin. (1), că „limba oficială este limba moldovenească”. Însă, deoarece în textul Declarației de Independență a Republicii Moldova se afirmă că limba acestei țări este limba română, iar preambulul Constituției face referire la Declarația de Independență, orice alt articol din Constituție trebuie interpretat în conformitate cu Declarația de Independență, și prin urmare articolul constituțional conform căruia „limba oficială este limba moldovenească” se interpretează că limba oficială este româna.

„Curtea Constituțională a hotărît că, în sensul Preambulului Constituției, Declarația de Independență a Republicii Moldova face corp comun cu Constituția, fiind textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează. Hotărîrea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

Astfel, „dreptul de a manifesta liber”, fiind un ideal al revoluției din 1989, are întîietate față de alte drepturi, cum ar fi „dreptul la viață” ori „dreptul de a nu te îmbolnăvi”. Revoluția din 1989 a pus libertatea pe primul plan, chiar și înaintea dreptului la viață, după cum zice una din lozincile scandate la revoluție: „Libertate te iubim! Ori învingem, ori murim!”. Respectiva lozincă este și titlul unei cărți scoase de Asociația „17 Decembrie” Timișoara a răniților și familiilor îndoliate din revoluție (din comitetul de conducere al căreia fac parte), carte la care sînt unul dintre coautori. Alătur copie după pagina de titlu a respectivei cărți.

 

Arăt că am participat la evenimentele din 16 decembrie 1989 de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes, cunoscute în istoria României ca „lucrul bine făcut”, fiind apoi reținut de forțele de ordine, care aveau, și în 1989 ca și în 2021, greșita impresie că adunarea de protest la care participam era nelegală. Curtea Supremă – Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărîri penale definitive care au autoritate de lucru judecat, a stabilit că adunările de protest din decembrie 1989, deși nedeclarate în prealabil, au fost legale. O parte din aceste hotărîri se găsesc în lucrarea de specialitate „Curtea Supremă (practică judecătorească) – Procesele revoluției din Timișoara, adunate și comentate de Marius Mioc”, editura Artpress, 2004. Sînt autor a 13 cărți despre revoluția din 1989 și coautor a altor 7.

 

Totodată, mi s-a conferit titlul de „luptător în revoluția din decembrie 1989 – rănit” conform Legii 341/2004 (alătur certificatul doveditor; numele meu se găsește și în Monitorul Oficial nr. 467 bis din 7 iulie 2010 cu lista răniților din revoluție), pentru a dovedi că sînt o persoană competentă în a interpreta sintagma „idealurile revoluției din decembrie 1989” cuprinsă în art. 1 alin. (3) din Constituție.

 

Aceeași idee – că libertatea este valoarea supremă în statul român, venind chiar și înaintea dreptului la viață, reiese și din cuvintele imnului național: „Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, decît să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pămînt”.

Ca o concluzie, drepturi care își au obîrșia în idealurile Revoluției din 1989, cum este dreptul la liberă exprimare ori dreptul de a manifesta liber, fiind prevăzute în chiar preambulul Constituției, nu pot fi restrînse sub pretextul apărării unor drepturi cu caracter secundar.