^{Vedem că nu doar istoria ne este răstălmăcită, mistificată și manipulată împotriva celor care au înfăptuit-o cu jertfă de sânge, ci și prezentul e supus acelorași tratamente. Nu doar că nu mai avem voie să ne cinstim eroii, dar eroii noștri sunt uciși, în mod simbolic, din nou.}

^{Etichetele sunt aceleași, fiind lipite de urmașii kominterniștilor, asigurând continuitatea urii. Sunt unii care parcă și-au pierdut rațiunea, stârnind, prin lipsa măsurii, antisemitismul (brusc, corifeii culturii naționale și marii duhovnici ai ortodoxiei românești sunt condamnați ca antisemiți, eroii rezistenței armate anticomuniste sunt considerați fasciști, într-un noian de acuzații care seamănă izbitor cu cele din anii ’50). Sau poate asta se urmărește, reinventarea antisemitismului, alimentând buzunarele unor neica-nimeni.}

^{Marota legionară este scoasă iar la înaintare. Luptătorul anticomunist Traian Golea, un bun cunoscător al rețelelor des-ființării naționale, descifra mecanismele acestei mașinării, aducându-ne aminte de modul în care, în anul 1990, a fost instrumentată o uriașă minciună. Atunci, primul-ministru Petre Roman, odrasla bolșevicului Valter Roman, declara că „manifeste ale Gărzii de Fier și a organizației patronale (sic!) Legiunea Arhanghelului Mihail au fost apariții comune în ultimele luni în acestă regiune”.}

^{În studiul „Cum se regizează condamnarea unui popor”(apărut la Editura Studii Istorice Românești, Miami Beach, 1992), Traian Golea spunea: „Conflictul etnic de la Târgu-Mureș a servit doar ca pretext ca dl Roman să poată face marea revelație, a pretinsei reapariții a Gărzii de Fier, care la acea dată nu exista decât în imaginația sa. Apoi a venit dl Iliescu, cu mineriada sa din 13-15 iunie 1990, motivată cu pretinsa acuzație că legionarii ar vrea să dea o lovitură de stat”.}

^{Scopul: să se poată demonstra că în România „are loc o recrudescență a legionarismului și în consecință și a anti-semitismului”, fapt care a dus la pierderi incalculabile (geopolitice, economice, financiare etc) pentru România. Teza a fost puternic amplificată de rabinul Moses Rosen, colaborator al regimului comunist, iar în mass-media din România a fost vânturată în mod special de revista Grupului pentru Dialog Social, "22”.}

^{Preluând afirmațiile tandemului comunist Iliescu-Roman, Elie Wiesel începea, prin intermediul revistei New York Times, presiunile asupra României, culminând cu obținerea unei Rezoluții din partea Senatului American, care condamna „resurecția anti-semitismului și a intoleranței etnice în România”, "întrucât laureatul Premiului Nobel și scriitorul umanist Elie Wiesel recent a vizitat România, țara sa de naștere, pentru a vedea și a mărturisi asupra acestor tendințe anti-semite” (extras din textul Rezoluției Senatului American, 11 iulie 1991).}