Extirpat ca un furuncul purulent din fundul unui Birou, domnul Mefistonescu continuă să supureze urât mirositor, cu puroi galben-maroniu eliminat din abundență prin presa bezbojnică din Rețeau de răcituri expirate.

Sicofantul excizat încearcă cu disperare să se agațe de câte o știre croșetată, să bage și el capul în televizor, ca să nu-l uite din visele lor de temperaturi umede dacă nu Pleașcă și cu Liigheanu, măcar Dr. Mahăr din ochii lui Patapievici, și Ramona, celebra persona și copertă de carte cu același nume sugestiv.

Bântuit nevoie mare, domnul Mefistonescu se străduiește din răsputeri, conform ordinelor rămase neexecutate, să maculeze și totodată să îngroape mediatic cu cancanisme de scopit imensa sărbătoare a românitățiî și ortodoxiei noastre - canonizarea sfinților mucenici și mărturisitori ai temnițelor bolșevice.

Ca orice eunuc dezbrobodit, nu reușește. Însărcinat de statul paralel al răciturilor deja împuțite cu "dialogul cu cultele" va rămâne tot la nivelul incultelor care îi sorb "apoftegmele" băloase. Ca un biet limax de pripas, în cele din urmă se va întoarce pe dâra lăsată în urma lui acolo de unde a ieșit, din gaura Colectivului.

Iată și importanța pe care i-o acordăm noi personajului (puneți Dvs punct unde doriți după hăul care urmează):