„Sfântul Andrei, Apostolul geto-dacilor ("sciților")

Lucrarea misionară a celorlalți apostoli ai Mântuitorului printre "neamurile păgâne" este cunoscută numai din tradiție, fixată în scris mult mai târziu. Pe noi, ca români, ne interesează activitatea Sfântului Andrei care a predicat în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea de mai târziu, cunoscut în izvoarele antice sub numele de "Sciția". În anul 46 al erei creștine teritoriul respectiv a fost cucerit de romani și anexat la provincia Moesia Inferior, iar în anul 297, în timpul lui Dioclețian, a devenit o provincie aparte, numită "Scythia Minor". Tradiția privitoare la această predică "apostolică" în Sciția este întâlnită în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort în cursul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul IV apare în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei care a preluat-o după o lucrare a marelui teolog, Origen din Alexandria (+254). În sprijinul evanghelizării acestui teritoriu de Sfântul Andrei se pot invoca și câteva "mărturii indirecte". Există, de pildă, câteva colinde și creații folclorice dobrogene și din stânga Prutului care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Câteva toponimice confirmă același lucru: "Pârâiașul Sfântului Andrei", "Apa Sfântului" sau "Peștera Sfântului Andrei" (aceasta se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropierea graniței româno-bulgare). Din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni reiese că și "sciții" au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu (3, 11).

Fără îndoiala că Sfântul Apostol Andrei nu s-a limitat numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre geto-dacii și grecii din coloniile întemeiate pe țărmul Mării Negre (Pontul Euxin), încă din secolele VII-VI î. Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei veniți la Hristos ca episcopi și preoți, așa cum a făcut și Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale. Numai așa se explică faptul că cele mai vechi știri privind organizarea bisericească sunt din Scyția Minor. De altfel, tot după tradiție, Sfântul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos (azi Varna, în Bulgaria, în apropierea graniței) pe ucenicul său Ampliat, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 31 octombrie. Episcopul (sau episcopii) peste care "și-a pus mâinile" Sfântul Andrei au hirotonit, la rândul lor, alți episcopi, preoți sau diaconi pentru teritoriul dintre Dunăre și Mare și cel din stânga Dunării, pentru a se asigura "succesiunea neîntreruptă" a preoției și care au devenit apoi propovăduitorii noii credințe - prin predică și botez - în rândul autohtonilor geto-daci, iar mai târziu daco-romani. Se poate afirma, deci, că învățătura creștină a fost propovăduită pe o parte din teritoriul României de azi chiar de un Apostol al Mântuitorului, de Andrei "cel întâi chemat", încât, pe bună dreptate, creștinismul românesc trebuie să fie considerat "de origine apostolică"."

Sfânt este și Dionysius Exiguus, căruia credincioșii noștri îi spun Dionisie cel Smerit. Se știe că el a tradus din greacă toate canoanele Sinoadelor răsăritene într-o frumoasă latină a Romei. Calculele sale pentru timp și începutul erei creștine fac ca mințile oamenilor de astăzi să numere după ceea ce a gândit geniul său.

Sfântul Dionisie cel Smerit este născut în Tomis, Constanța de astăzi. Am tipărit, împreună cu Academia Tomitană și Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, zeci de volume și mii de pagini din opera lui Dionysius Exiguus, cele mai vechi manuscrise din lume, cele mai frumoase și cele mai hrănitoare. Tot în manuscrisele lui Dionysius Exiguus am găsit scris cu grijă și frumoasă caligrafie numele mitropolitului Marcus al Tomisului, mitropolit care a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea. Pentru a nu ne contrazice erudiții Patriarhului (plagiatori chiar și în epistola obraznică de respingere a reactivării Mitropoliei Tomisului), să cităm și să recitim ce scrise site-ul Patriarhiei Române:

„Organizarea bisericească din Schythia Minor

Menționam la început că Sfântul Andrei a trebuit să hirotonească episcopi, preoți și diaconi în cetățile de la Pontul Euxin în care a predicat pe Hristos. La rândul lor, primii episcopi au hirotonit pe alții, chiar în condițiile în care credința creștină nu era încă recunoscută legal. Numai așa se poate explica faptul că în cetatea Tomis, metropola provinciei, sunt atestați documentar mai mulți episcopi. Actele martirice amintesc pe episcopii Evangelicus , Efrem și Tit, la începutul secolului al IV-lea. Un episcop de Tomis cu numele Marcu a participat la lucrările primului Sinod ecumenic de la Niceea. în anul 369 era atestat documentar episcopul Betranion, apărător al Ortodoxiei în fața ereziei ariene; urmașul său Gherontie a participat la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. În secolul al V-lea sunt cunoscuți episcopii Teotim I, Timotei (care a luat parte la Sinodul III ecumenic din 431, de la Efes), Ioan, Alexandru, Teotim II, iar în secolul următor Paternus și Valentinian. Toți erau oameni de mare cultură, autori de scrieri teologice care au luat parte la controversele dogmatice ale timpului.

În secolul al VI-lea Scythia Minor era o "provincie mitropolitană", iar titularul ei devenise mitropolit, având 14 episcopii sufragane, în principalele orașe ale provinciei. Toate aceste scaune episcopale - inclusiv Tomisul - erau în legătură directă cu Patriarhia din Constantinopol, noua capitală a imperiului, principiu consfințit printr-o hotărâre a Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Deci erau legați de Roma prin limbă, iar de Constantinopol prin credință.

Din aceeași provincie erau originari și câțiva teologi de prestigiu, dintre care vom menționa doar doi: Sfântul Ioan Casian (c.360-435), întemeietorul a două mânăstiri în Marsilia (azi Marseille - Franța), autorul unor lucrări teologice (Convorbiri cu Părinții, Despre așezămintele mânăstirești cu viață de obște, Despre întruparea Domnului s. a.) și Dionisie Exiguul (sau "cel Smerit", cca. 460-545), traducătorul unor cărți teologice și canonice din grecește, cel ce a pus bazele actualului sistem cronologic, cu numărarea anilor de la nașterea lui Hristos ("era creștină").

Răspândirea masivă a creștinismului în teritoriul dintre Dunăre și Mare este confirmată și de cele aproximativ 35 de bazilici din secolele IV-VI descoperite în principalele centre urbane ale provinciei, la Tomis, Callatis (azi Mangalia), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Histria (Istria), Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Iglitia), Dinogetica (Garvan) etc., la care se adaugă peste o sută de inscripții de obiecte cu caracter creștin din secolele IV-VI.

Din toate acestea, se poate desprinde constatarea că nu poate fi vorba de o încreștinare a strămoșilor noștri la o anumită dată, de o convertire a lor în masă, din ordinul conducătorilor politici sau în urma activității unor misionari oficiali, cum este cazul altor popoare din jur. La daco-romani procesul de încreștinare are o notă specifică, în sensul că a durat câteva secole, fiind rezultatul contactului direct al populației autohtone și al coloniștilor cu propovăduitorii noii credințe religioase. Limba latină și credința creștină au fost factorii care au contribuit la consolidarea procesului de unificare etnică, lingvistică și spirituală a autohtonilor cu noii veniți în Dacia, de neamuri și credințe diferite. Romanizarea și creștinarea au fost două procese paralele, încât se poate spune că la încheierea lor a apărut în istorie un popor nou, cel român, cu o credință nouă, cea creștină. Cu alte cuvinte, poporul român s-a născut creștin."

Așadar, Sfântul Apostol Andrei a trecut prin Tomis și a trăit în Scythia Minor predicânt în polisurile scythe învățătura lui Hristos. Aici trăiau episcopi, arhiepiscopi și mitropoliți. Marcus este considerat mitropolitul care a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. La vestitele Sinoade ecumenice au participat și tomitanii. Gerontius, la Sinodul al doilea ecumenic de la Constantinopol din anul 381. Timotei a participat la Sinodul al treilea ecumenic din anul 431, de la Efes. Sfânt originar din Scythia Minor este și Ioan Cassian, celebru în Franța. Dionisie cel Smerit are și el cinstea lui meritată în compendiulÎnceputurile vieții creștine pe teritoriul țării noastre (Creștinismul daco-roman), compendiu compus pe site-ul Bisericii Ortodoxe Române.

În colecția noastră de peste 1000 de volume Monumenta Romaniae Historicaam publicat câteva sute de volume în vreo 10.000 de pagini numai despre episcopii, arhiepiscopii și mitropoliții Tomisului. Mai ales despre mitropolitul Marcus al Tomisului, reprezentantul nostru la Sinodul întâi ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Am adunat listele Părinților participanți la Niceea din manuscrise în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană. Arhiepiscopia Tomisului, prin grija IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, are astfel cea mai bogată colecție de manuscrise în care aflăm numele sfinților părinți participanți la Sinodul de la Niceea.

Din Collectio Hadriana am publicat ms. Vat. reg. 1021, sec. IX, în Monumenta Romanae Historica, volumul 349. Iată fila 41v unde apare numele ierarhului Marcus (țara este Dacia și sunt ierarhii mai multor provincii).

Deci, Marcus este mitropolit în Dacia, Provincia Scythia Minor, în cetatea Tomis.

În manuscrisul Vat. reg. lat. 1043, sec. X, publicat în Monumenta Romaniae Historica, vol. 350, numele mitropolitului Marcus apare la fila 23v.

Pentru o seamă de mitropoliți și episcopi sunt indicate și provinciile.

În manuscrisul Ottobon. 312, aflat în Biblioteca Apostolica Vaticana, sec. X-XI, numele mitropolitului Marcus apare la fila 23r. Codexul este publicat în Monumenta Romaniae Historica, vol. 801.

În Collectio Corbeiensis, Parisisnus 12097 (Sangerm. 936, Corb. 26) este un superb manuscris extrem de vechi și de valoros din secolele VI-VII. Lista părinților participanți la Sinodul de la Niceea se află la filele 62-64. Acest celebru manuscris l-am publicat în Monumenta Romaniae Historica, vol. 11. Numele mitropolitului Marcus al Tomisului apare la fila 64v.

Codexul parisisnus. Lat. 1455, sec. X, l-am publicat în Monumenta Romaniae Historica, vol. 515. Este din colecția Colbert. La filele 4-6 se află lista părinților participanți la Niceea. Fila 6r ni-l înfățișează pe mitropolitul Marcus Tomensis (litera Teste ortografiată C, dintr-o greșeală a copistului, după o caligrafiere a unui cunoscător de greacă). Sub Marcus Tomensis scrie Dacia(iar deasupra – Europas). Mai apare un Marcus Calabrensis (o eroare de copist). Această filă va lămuri definitiv erorile unor copiști care „inventează"Calabriași calabrensis, calabrensisfiind o lectură eronată ce derivă dintomensis.Se vede limpede că s-a copiat după un prototip de listă în care apăreau Protogenes, Marcus, Pistus... Dacus etc.

Manusrisul Parisinus lat. 3836, un superb codex din sec. VIII, a fost publicatîn Monumenta Romaniae Historicaîn volumul 812. Numele lui Marcus apare la fila 7r. Această filă a manuscrisului lat. 3836 a fost prototipul filei din codexul 1455! Fiindcă apare și Europaeși Dacia(ortografiatăDaicae). Copistul are probleme de înțelegere a literelor (a se vedea rândulMrcus Calabrie […brensis]. Marcus Tomensis apare deasupra de Protogenes (Dacia), iar numele lui Protogenes Sardicensis este scris cu litere lipsă. Copistul pare a fi un bun cunoscător de literă gotică...

Așa-zisele erori Comensis, Calabria etc. se explică prin aceste coruperi involuntare ale copiștilor care nu înțelegeau literele sau nu știau numele pe care le transcriu. Trebuie să rămânem cu o imagine clară: Marcus metropolitanus tomensis. Restul sunt erorile copiștilor din epocă.

În codexul Parisinus lat. 1451, sec. IX-X, publicat în Monumenta Romaniae Historica, vol 308, numele lui Marcusapare pe fila 33 sub numele lui Pistus.

Tot din secolul IX am publicat ms. Barberin XIV, 52. La fila 17r apare numele lui Marcus tomensis (ortografiat comeosis).

Codexul Vat. lat. 1342, sec. IX, publicat în MRH, vol 356, are numele lui Marcus scris la fila 23r.

În Biblioteca de stat din München există codexul latin 6243 din secolul IX, publicat în MRH vol. 825. La fila 19r apare numele mitropolitului tomitan Marcus.

În manuscrisul Reg. lat. 1997, sec. IX, aflat în Vatican, publicat în MRH vol. 352, numele mitropolitului Marcus apare la fila 52r. A se observa: Daciae [to]meensis. Sunt multe greșeli de transcriere care explică faptul că vechii copiști dintre anii 500-1000 făceau destule erori privitoare la nume și țări (sau cetăți de proveniență; erau copiști care știau greacă și făceau greșeli de latină, erau copiști care știau gotică și făceau greșeli de latină).

Avertisment pentru erudiții Patriarhiei: dacă n-ați studiat cu ochii proprii manuscrisele arhivelor europene (în special pentru anii 500-1000) nu vă mai hazardați în a face afirmații nefondate.

Alt avertisment prietenesc nu vă mai dau. Chiar dacă riscați să treceți în rândul semidocților.

În MRH vol. 808, am publicat un manuscris parizian 1454, din sec. IX, unde numele lui Marcus apare la fila 46r.

MRH 813 publică Ms. Sangall. 682, sec. IX, care conține numele părinților de la Niceea, de la fila 32 la fila 45. Fila 44r ne dă numele mitropolitului tomitan Marcus.

Așadar, Marcus este Marcus tomeens[is],transcris eronat prin comeens. Foarte instructive sunt erorile de pe această pagină. A se vedea Protegenis Sardi.caemisi.e. Literaea fost lipită de numele lui Pistus (producând Epistus). Etc.

Un superb manuscris am publicat în MRH 268, anume Vindob. 2147, sec. IX. Numele mitropolitului Marcus apare la fila 16.

El este ortografiat Marcus tomeensis (copistul scriind comeensis, confundând un t cu un c, probabil sub influența cunoașterii limbii grecești).

Pentru a transmite oarece instrucție erudiților Patriarhiei (și, eventual, altor amatori) vă trimitem la următoarele lucrări ajutătoare:

1. Patrum nicaenorum nomina Latine, Graece, Coptice, Syriace, Arabice, Armeniace

(https://archive.org/details/patrumnicaenoru00cuntgoog/mode/2up)

2.Maaßen, Friedrich: Geschichte der Quellen und der Literatur des canonischen Rechts im Abendlande bis zum Ausgange des Mittelalters. 1

(https://www.digitale-sammlungen.de/de/view/bsb10801069?page=,1)

3.Ernest Honigmann - The Original Lists Of The Members Of The Council Of Nicaea, The Robber-Synod And The Council Of Chalcedon

(https://www.jstor.org/stable/44168551)

4. Monumenta Romaniae Historica, vol.11-1001.

Fiind absolut sigur că Patriarhul Daniel și membrii Sinodului vor consulta în mare grabă și cu mult folos această bibliografie sumară, mă gândesc că mintea de pe urmă a noastră, a tuturor, va hotărî reactivarea Mitropoliei Tomisului. Mitropolia Tomisului, veche de cel puțin 1700 de ani, este contemporană cu Niceea de la anul 325, anul în care s-a întemeiat simbolic Europa.

Dacă Patriarhul Daniel și ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române nu vor reactiva, cu bucurie și inteligență, străvechea Mitropolie a Tomisului, atunci o mare neagră de rușine se va așterne peste capetele lor de-a pururi. De ținut minte: nu este bine să te pui rău cu veșnicia.

Constantin Barbu