2. Canalul Bâstroe care prin adâncirea lui (recunoscută de oficialii de la Kiev) afectează Delta Dunării, încălcându-se astfel atât interesele României cât și tratatele internaționale.

Marea vină în ambele situații aparține conducerii statului român care nici nu vrea dar nici nu este capabilă să profite de poziția vitală geostrategica pe care o are România, mai ales în acest context de război. Nu am mai comentat de foarte mult timp despre conflictul de la granițele noastre, spun din nou: am fi putut avea o relansare spectaculoasă atât politică dar mai ales economică dacă am fi avut ca stat, o viziune românească: gazele și petrolul din România, inclusiv Marea Neagră ar fi putut parțial bineînțeles să înlocuiască pe piața europeană gazul și petrolul rusesc iar grânele noastre să ia locul pe aceeași piață, tot măcar parțial, grânelor din Ucraina, agricultura acesteia fiind afectată de război. Desigur, la nivel mare, aceste lucruri ar fi fost posibile dacă în decursul anilor statul ar fi fost în stare să-și păstreze în proprietate și resursele petroliere și cele agricole. La un nivel mai mic, dar cu destul profit, am fi putut-o face însă și în ultimul an sau de acum încolo.

Conducerea politică a statului merge însă în continuare pe aceeași linie catastrofală a capului plecat care nu are decat logica trădării, la fel cum s-a poziționat și față de UE. Nu le-a impus cu pistolul la tâmplă nimeni politicienilor de la putere să vândă resursele, dovada cea mai clară fiind Polonia, care deși este în UE si NATO are atât o agricultura cât și o armată performantă. În Polonia, Germania, Franța de exemplu, este aproape imposibil conform legislației, ca o entitate străină să poată cumpăra teren agricol. În fine, deja deviez aparent puțin de la subiect, dar în linii mari este vorba de demnitate, de voință politică cu esență națională. Dar despre ce voință să mai vorbim dacă pentru câteva cruci ale Eroilor Armatei Române dintr-un cimitir internațional al Eroilor a lipsit avizul ONCE, structură aflată în subordinea Ministerului Apărării. Asta spune multe. La nivel politic de stat nu avem reacție pentru 5 procente românești dintr-un cimitir, din cauza unui "partid" al unei minorități care politic cu greu adună procentele de intrare în parlament. Ce să mai vorbim de marea politică externă etc.

Un singur cuvânt pentru toți aceștia, pentru toată ocupația străină: JOS! 

 

Principala vulnerabilitate în ceea ce privește siguranța națională a României o constituie chiar conducerea politică a României.

Din cauza actelor antinationale pe care le-a comis, s-a produs pierderea totală pe bună dreptate a credibilității în fața poporului, care sapă cel mai adânc la această siguranță, căci inerent, lipsa credibilității acestei conduceri se răsfrânge asupra tuturor instituțiilor care în mod normal ar trebui să genereze încredere și care teoretic ar avea menirea să susțină o bună relatie între stat si cetățean. De aceea statul este slab, de aceea își pierde noțiunea de național și suveran. Statul decredibilizat de conducerea politică își sabotează proprii cetățeni iar aceștia dintr-un reflex de apărare și supraviețuire îl sabotează la rândul lor.

De aceea în 2024 trebuie să fie toți JOS pentru ca România să fie sus!