Palatele imperiale ale asupritorilor au fost scoase de sub noroiul roșu al bocancilor sovietici, tocmai de cei asupriti odinioară. "Niște țărani" români au oprit ca Parlamentul de Budapesta să devină un "colhoz" comunist, punând o opincă oltenească deasupra lui. Drept răsplată, după doar două decenii, "nobilii" horthyști, care în cel mai fericit caz ar fi înfundat pușcăriile bolșevice ale lui Bela Kuhn fără victoria armatei române, au ocupat Transilvania, prin Dictatul de la Viena, prin dictatul Germaniei naziste, nici măcar prin propriile forțe armate. Forța "nobleței" lor s-a manifestat doar prin uciderea și jefuirea civililor: crime în masă și confiscarea proprietăților românilor pentru care nimeni nu a dat socoteală niciodată poporului nostru. Anul trecut, Poliția Metropolitană Budapesta, statul ungar în fapt, a motivat interzicerea manifestării Asociației Calea Neamului prin care intenționam să aniversam intrarea Armatei Române în Budapesta și eliberarea Ungariei de comunism, prin faptul că evenimentul ar încalca demnitatea națiunii maghiare, că de fapt nu i-am eliberat ci i-am ocupat și că trupele armatei noastre ar fi rechizitionat bunuri ale statului ungar! Nu le-ar fi rușine! Ideea este că am fi putut "rechizitiona"

toată Budapesta si Ungaria la un loc și tot n-ar fi fost de ajuns să compensăm nici măcar o mică parte din jaful de secole pe care ei l-au făcut ei în Transilvania. Culmea este că nu doar că nu le-am confiscat nimic, ba i-am și hrănit, din resursele proprii ale Armatei Române, bolșevicii lui Bela Kuhn aducându-i pe unguri în scurt timp la sapă de lemn.Numai forțele de sub comanda generalului Moșoiu trimiteau zilnic la Budapesta în jur de 30 vagoane de grâu și 10 vagoane de legume, în timp ce în doar o singură zi, armata română a pus la dispoziția populației Budapestei peste 70.000 rații de pâine din rezervele proprii. S-au distribuit 50.000 kg. carne congelată, 20.000 kg. carne de vițel și 10 vagoane grăsime; am pus la dispoziția ,,Ministerului de Alimentare" ungar, 60.000 de porci și 10.000 vagoane cu cartofi.

Comandantul unei subunități din Regimentul 1 infanterie română atestă că unitatea română a distribuit zilnic prânzuri pentru 400 (patru sute) copii flămânzi și persoane neputincioase din rația militarilor români.

Istoria poate avea în viziunea lor diferite aspecte, adevărul însă este unul singur: Campania Armatei Române din 1919 a avut misiunea de a apăra prin operații militare exemplar desfășurate tactic, actul istoric al Marii Uniri de la 1918. Lupta pentru acest deziderat național s-a suprapus cu lupta împotriva bolșevismului, deoarece contestarea politică și ofensiva militară împotriva României Mari a fost o operațiune sovietică desfășurată din trei direcții, dinspre Nord-Est (Ucraina), Est (Rusia), Vest (Ungaria), cu obiectivul ruperii Bucovinei, Basarabiei și Transilvaniei de România, nerecunoscându-se hotărârile adunărilor naționale de la Cernăuți, Chișinău și Alba Iulia. Practic în 1919 am fost nevoiți să purtăm războiul de după război, pentru consfintirea victoriei din Primul Război Mondial. Începând cu primăvara anului 1919, Armata Română a contracarat și anihilat trupele maghiare din Transilvania reorganizate de Bela Kuhn, care atacau atât populația civilă cât si avanposturile militare românești de pe liniile de demarcație urmărindu-se forțarea mutării acestora cât mai adânc în teritoriul românesc. Trecând de la operațiile defensive la cele de contraofensivă, peste Tisa, cu obiectiv final intrarea în Budapesta, Armata României și-a securizat astfel granița de Vest prin neutralizarea trupelor armate bolșevice și eliminarea de la putere a regimului Bela Kuhn.

 

Puterea comunistă instalată în Ungaria s-a vrut a fi un cap de pod pentru Rusia sovietică, un alt nucleu de propagare a ideologiei comuniste, reprezentând un pericol real atât pentru poporul maghiar terorizat și înfometat de bolșevici cât si pentru celelalte state naționale rezultate în urma prăbușirii imperiului austro-maghiar. Anihilarea de către Armata Română a acestui cap de pod sovietic din centrul Europei a reprezentat stoparea expansiunii comunismului în Europa Centrală și de Est, iar Austria și Ungaria ar trebui să ne fie recunoscătoare pentru asta, pentru că da, Armata Română a fost factor civilizator în Europa.