ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Naționalismul nu este un "moft" idealist, ci singura organizare a societății care generează o bună stare a societății din punct de vedere economic, cultural, social și bineînteles religios. Nu s-a văzut niciodată, nicăieri în lume, un popor aflat sub comandă străină care să beneficieze de prosperitate economică și nici să fie liber în a-si manifesta linia sa istorico-culturala specifică. 

De aceea naționalismul este vital, fiind singurul care se împotrivește comenzii externe și care în același timp păstrează caracterul destinului istoric al neamului. Suveranismul este o condiție necesară dar nu si suficientă, căci spre deosebire de nationalism, înseamnă doar un demers contra unei stăpâniri dar nu presupune în mod "automat" și generarea bunăstării materiale a poporului și nici exercitarea libertății acestuia în paradigma istorică, culturală și religioasă a neamului respectiv. Exemplul cel mai concret în acest sens este Coreea de Nord, care este cât se poate de suveranistă dar asta nu înseamnă că oamenii de acolo sunt liberi sau că traiesc bine, cu toate că resursele materiale sunt în mâna statului respectiv, nu în posesia străinilor. Naționalismul elimină din bun început orice formă de dictatură asupra poporului, având rolul de învățător nu de ocupant intern. Folosește resursele naturale dăruite de Dumnezeu nu în folosul unui stat abstract, robotizat, digitalizat, ci în folosul întregii comunități de neam.
 
Pe masa naționalismului stă așadar o pâine mare si bună, alături de o carte de rugăciune și un volum de Mihai Eminescu. Bunăstarea economică de durată nu poate fi generată decât de o educație pusă sub semnul culturii identității de neam care creează conștiință națională, adică motivația muncii. În acest sens naționalismul asigură armonia între interesul individual și cel al comunității atât printr-o corectă retribuire a muncii fiecărui om cât și prin cadrele legislative în care afacerile autohtone să fie motivate în a susține prin finanțare cultura si educația. Pentru asta, resursele naturale și umane trebuie sa fie în proprietatea autohtonă, pentru ca munca să aibă "materia primă" de exprimare, "combustibilul" necesar. Pe măsură ce într-o țară se ocupă resursele umane, adică se elimină conștiința națională, se ocupă și resursele materiale. De aceea Educația Națională este vitală. Doar în vreme de război se petrece invers, ocupându-se mai întâi resursele materiale, dar chiar și atunci, procesul de acaparare al sufletului poporului nu se petrece în mod obligatoriu automat. Atât timp cât exista conștiința națională, există și rezistență. România se află de zeci de ani într-un război de ocupație, unii îl numesc război hibrid, atipic etc. Cert este că s-au ocupat aproape simultan, dar parțial, cele două resurse vitale, umană și materială. 
Recuperarea acestora va fi enorm de grea; cu adevărat, doar Dumnezeu ne mai poate ajuta. 

Trebuie însă să fim pregătiți pentru acest ajutor, să fim din nou constienți pentru o clipă de istorie, că Iisus Hristos Mântuitorul privește de peste 2000 de ani spre noi. 
Doamne ajută!