Oricare om cu minte când se uită la chipul Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, se cutremură și se smerește, căci o simplă privire îndreptată spre el este ca o spovedanie în care îți recunoști toate păcatele.

Cât de ne curat poți fi pentru a sfâșia cu blasfemii o Icoană? Alexandru Solomon a făcut un astfel de film care se înscrie de fapt în marele film de propagandă antiromânescă ce rulează de zeci de ani încoace pe marile ecrane ale puterii politice, implicit mediatice din România.

Filmul mare, asemenea celui făcut de Solomon, deși are pretenții de documentar, nu are personaje reale, ci doar figuranți, în acest caz particular, observatia fiind făcută de un alt regizor, Nicolae Mărgineanu.

El a dezvăluit faptul că Al. Solomon nereușind să surprindă imagini folositoare, adică compromițătoare, cu pelerinii reali care se duceau la mormântul Sfântului Arsenie Boca, a angajat pentru film, cu bani dați de statul din România, câteva zeci de figuranți pentru a alcătui un tablou caricatural, manelistic, primitiv, pentru a-i iesi asa cum trebuie propaganda.

Aceeași metodă a fost folosită de regizorii marelui film ce rulează de 34 ani încoace.

Au folosit și folosesc în continuare figuranți în politică, care să joace rolul unor șefi de partide din toată gama, figuranți puși in funcții cheie, președinți, prim-miniștri, miniștri etc. Figuranți directori de ziare, televiziuni, site-uri, vectori de opinie, etc.

O întreagă Scenă de teatru și film a cărei producție are misiunea de a prezenta poporul român că fiind unul înapoiat, leneș, prost, incapabil de a genera nimic bun.

Misiunea de a prezenta o societate profund coruptă, fără niciun reper.

Zeflemeaua, batjocorirea celor sfinte, derizoriul, râsul tâmp pe ecranele de "divertisment", vorbitul despre nimic și tot felul de măscări inepte au fost și sunt "esența" acestui film de propagandă finanțat de statul din România.

Obiectivul a fost si este predarea acestui popor în fața partidului străinătății, cu toate "filialele" sale, pentru ca tot ce este al nostru să fie al străinilor. S-a vrut și s-a reușit în bună măsură să ni se inoculeze faptul că noi, ca români nu merităm nimic, că ne-o facem cu mâna noastră, că nu suntem în stare să ne alegem conducătorii, că suntem in general ultimii oameni, adică, revenind la "filmul mic" al lui Solomon, că suntem niște pelerini imbecili care de-abia știu să vorbească, iar atunci când vorbesc spun doar prostii... așa că este mai bine să tăcem și să ne supunem.

Marea Perversitate constă în faptul că ei confecționează grotescul, maneaua, prin figuranți și apoi lipesc această "construcție", ca etichetă, pe fruntea noastră. Despre asta e vorba.

Cercetați singuri pe Wikipedia cine este Alexandru Solomon și cine sunt părinții lui: mama lui a fost comunistă toată viața, încă din perioada „ilegalistă”, iar tatăl a emigrat în plin regim Antonescu în Palestina pentru ca apoi să revină redactor la „Cartea Rusă”. Nu sunt români. Asa cum nici regizorii marelui film nu sunt români, au găsit doar câțiva figuranți...