Cumpărătorul, patronul Bonafarm, Șandor Csanyi, nu este doar cel mai bogat om de afaceri din Ungaria, ci vector strategic al Guvernului Viktor Orban, inclusiv pentru exercitarea polititicilor autonomiste asupra Transilvaniei. Este cadru al statului maghiar. Csanyi deține principala instituție bancară a Ungariei, OTP Bank Group, este membru în consiliulul de administrație MOL și președinte al Asociației Maghiare de Fotbal, din această funcție, făcând presiuni asupra UEFA pentru afișarea hărții cu Ungaria mare pe stadioane. Este totodată principalul finanțator al echipei Sepsi OSK din Sfântu-Gheorghe, fiind adesea lângă Viktor Orban atunci când acesta vine la "meciuri" în România.

Prin preluarea Napolact (dacă va fi acceptată de Comisia pentru examinarea investiții străine) Ungaria lovește în două direcții, slăbește pe de o parte puterea economică a peste o mie de ferme românești care au contract cu Napolact, locul românilor fiind luat de fermierii maghiari și pe de altă parte își consolidează serios cosuveranitatea asupra României, mărindu-și baza financiară care susține politicile autonomiste, iredentiste ale Guvernului Viktor Orban în țara noastră. Finanțarea puterii UDMR (procent cat mai ales influență) pentru a intra în parlament și a se menține la guvernare costă. În acelasi timp, cu voturile maghiarilor de aici, majoritatea covârșitoare având dublă cetățenie, Orban se menține la putere (și) în Ungaria. Maghiarii din România care asigură pentru UDMR un procent de 5-6%, la alegerile din Ungaria generează un procent cu mult mai mare, populația cu drept de vot a țării vecine fiind de aproximativ doar 7,5 milioane. 

Napolact este doar un exemplu din strategia de extensie strategică a Budapestei spre București, căci Ungaria și-a schimbat de ceva vreme tactica. Pentru a prelua într-un fel sau în altul Transilvania, ea trebuie să fie parte în cât mai mare măsură din puterea de la București si de acolo să decidă, impună politica autonomistă, iredentistă, atât în mod direct, prin funcții importante în guvern si diverse instituții cât si indirect prin jocurile diplomatice la nivel internațional, menite a crea presiune pe București pentru cale liberă fără control, pentru Guvernul Orban în România, un fel de Schengen acordat Budapestei la București.

În sensul acesta Ungaria face "ce trebuie" pe zona suveranistă în plan internațional iar săgeata UDMR face "ce trebuie" pe zona globalistă în România si la Bruxelles. Teoretic ar trebui să dobândească aliați în ambele tabere, de cele mai multe ori au si reușit, dar am sentimentul că de ceva timp încoace, "preacurvia" începe să miroase destul de urât la din ce în ce mai multă lume, inclusiv în SUA. 

Sper să mute nasul și celor de la București. 

Concluzia pe care am mai enunțat-o și cu alte ocazii este că cea mai mare parte a  politicii interne și mai ales externe a Ungariei se rezumă la o singură frustrare: Transilvania. Sutele de milioane de euro investite aici în educație maghiară, sport, firme, agricultură, pământ, biserici, sunt pentru ocupație și propagandă. 

Banii desigur au fost recuperați, într-un mod mai mult sau mai puțin direct, atât prin dobândirea parțială a controlului cât si prin retrocedările ilegale către urmașii grofilor maghiari din Transilvania, aceștia fiind parte a structurilor maghiare. Este vorba de miliarde. Despre asta va fi o discuție aparte într-un "serial" referitor la "chestiunea maghiară". 

Până una alta, ceva este cert, anume că, 

Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc! 

Doamne ajută!