Mâini ce țin același steag și îl înalță spre cerul Eroilor urcați lângă Hristos pentru Neam și Țară.

Pe 21 decembrie, ora 19, Piața Universității, Prezent alături de Dan Grăjdeanu, liderul Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință, și de celălalte organizații civice românești. Mergem în continuare pe linia Cultului Eroilor, a fraților și surorilor noastre al căror sânge a curs pentru Libertate. Memoria acelei jertfe curate nu trebuie lăsată a fi confiscată de regimul bolșevic Iliescu-Bruckner (Brucan)-Petre Roman.

Pentru sângele românesc curs pe caldarâmul Pieței Universității, la Baricada pentru Libertate, din 21 decembrie 1989, vom fi acolo, așa cum am fost împreună cu Frăția Ortodoxă, de fiecare dată, în acest cult al eroilor și în lupta pentru identitatea națională.

La marsul din 2018 pentru limba română ca unică limbă oficială în statul român, împotriva codului administrativ UDMR-PSD, am spus că oamenii Frăției, cu mâinile lor sângerânde de muncă, pot ridica o țară spre Cer. Nu m-am înșelat. Indiferent de lucrurile care temporar ne-au despărțit, această organizație a dat cu prisosință dovadă de jertfă pe Linia Neamului.

Eu știu ce înseamnă să organizezi o acțiune din punct de vedere logistic și strategic și, tocmai de aceea, am un imens respect pentru toate acțiunile Frăției. Nu este deloc ușor să faci, cel puțin, o tabără de lucru pe săptămână, pentru biserici, mănăstiri, oameni simpli aflați in nevoie sau sate întregi și, în același timp, să participi la acțiuni naționaliste pentru afirmarea Duhului Național, acolo unde este mai greu, în Transilvania, implicit în Harghita și Covasna.

Afirm cu toată tăria că Frăția are activitatea cea mai mare dintre toate organizațiile naționaliste și nu de acum, ci de foarte mulți ani.

Am fost cu Dan Grăjdeanu și camarazii săi în cele mai dificile locuri, la Târgu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc, Sfântu-Gheorge, Valea Uzului unde am și înființat anul acesta în octombrie, de Ziua Armatei, Frăția Crucilor, inspirați fiind de marsul de la Cluj-Napoca în memoria românilor care au avut de suferit în urma Dictatului de la Viena.

Ne leagă o întreagă istorie de luptă, de mulți ani de zile. Firul neamului, firul de oțel pe care cei din munți și închisori l-au cusut, ne ține umăr lângă umăr și inimă lângă inimă. Amândoi suntem ”extremiști” și dăm totul sau nimic, nu prea există cale de mijloc.

Nu voi uita niciodată ce mi-a spus Dan într-un anumit moment: Frate, indiferent ce se întâmplă între noi, dacă te va ataca vreun străin, voi sări pentru tine. La fel îți spun și eu, frate! Nu te voi lăsa niciodată la greu. Și îți mai spun ceva: Ai Nădejde, vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât, în pofida tuturor și, mai ales, pentru Biruința Neamului Românesc!

Așa să ne ajute Dumnezeu, căci mulți frați de sânge și credință își pun nădejdea în noi, robii lui Dumnezeu!

Pe 21 decembrie, ora 19, prezenți, în Piața Universității, pentru a aprinde o lumânare și o rugăciune în memoria românilor din 1989 care au ieșit cu piepturile pline de un suflet curat împotriva dictaturii comuniste. Vom fi acolo pentru a învăța din acel curaj fantastic și a continua lupta împotriva a tot ceea ce înseamnă dictatură, așa cum amândoi am făcut-o de ani mulți încoace.

Spuneam într-o postare anterioară că voi prezenta, pe scurt, oameni, asociații care de-a lungul timpului au mers pe drumul greu al liniei naționale.

Unul dintre aceștia este Pompiliu Diplan pe care l-am cunoscut pe 1 Decembrie 2017, la Târgu-Secuiesc, când a venit, acolo, împreună cu Frația Ortodoxă, condusă de Dan Grăjdeanu, înfruntând toate riscurile, tinând cont că, în 2015, teroriștii din HVIM au vrut să ne arunce în aer.

M-am revăzut cu Pompiliu la mai toate acțiunile din Covasna și de la Valea Uzului.

Acest român n-a apărut „peste noapte”, a fost pe baricada națională de mult timp, iar măsura cea mai puternică a luptei sale s-a văzut în anii plandemiei, când, înființând Starea de Libertate, a organizat cele mai semnificative proteste împotriva resctricțiilor, implicit împotriva vaccinarii obligatorii, a certifcatului „verde”.

Părerea mea personală, spun asta pentru că Pompiliu este mult prea generos și modest, inclusiv în discutiile particulare, este că fără contribuția lui mitingurile anti sistem plandemic ar fi fost ele mult prea „modeste”.

A fost primul care a avut un discurs coerent și „bazat” la primul miting de la Victoriei; a fost primul care a organizat celelalte proteste, inclusiv primul care a început mitingurile de la Universitate, relansând simbolul acelei lupte vechi anticomuniste.

Autocarele din provincie au venit, in București, inclusiv cele din Brasov, Covasna, Moldova, la chemarea lui Pompiliu. Acesta este adevărul pe care îl știu, fiind direct implicat.

Pe 2 octombrie 2021, Starea de Libertate împreună cu alte asociații civice au scos în stradă, la Piața Victoriei, treizeci de mii de oameni. La o scenă paralelă, în aceeasi Piață, doamna senator Sosoacă a adunat maximum 300 de oameni, făcând filmări pe vestitele live-uri, în asa fel încât, ea, duamna senator, ar fi vorbit în fața întregului perimetru al Pieței Victoriei. În aceeasi zi, partidul AUR a reusit să strangă, la Univesitate, aproximativ 15 000 oameni care au venit, mai apoi, în Victoriei. AUR a fost enorm de mult în plus față de sosul Sosoacă care nici măcar la Iasi nu captează, niciodată, mai mult de 40 de aderenți la vreo manifestare publică. La Moscova, cred, ar aduna mai mulți, cu siguranță, fiind fan vaccin Sputinik, reproșându-i guvernului României lipsa achizitiei acestui vaccin. La Cluj-Napoca, a vorbit apropoape singură cu fântana arteziană în fața a 10 oameni, sosocari, cum le zice domnia sa, fără de care nici soarele nu ar răsări, căci tot ce este bun în țara acesta și în lumea întreaga se datorează ei!

Revenind la prietenul meu, Pompiliu Diplan, să nu-l laud prea mult, ci să-l si critic, spun doar atât: a fost mult prea generos cu „microfonul” față de toți cei care s-au lansat în plandemie. Mai toți au avut posibilitatea să se „afirme” astfel, oameni despre care absolut nimeni nu auzise măcar până atunci, oameni care după aceea au aruncat cu pietre în Diplan, făcându-l în tot felul. O întrebare retorică: de ce atunci ați avut nevoie de Pomipilu să vă afirmați, să vorbiți la protestele organizate de el? De ce nu ați făcut, daca Diplan nu era ok, propriile manifestații în care să reușiti a aduna mai mult de 300 de oameni, fiind generos când spun asta?

Nu-l ridic pe acest om pe un „soclu”, nu-i fac „statuie”, doar remarc meritele lui si, una peste alta, indiferent de ce am avut eu să-i reprosez lui Pompiliu în privința anumitor chestiuni, voi rămâne cu el camarad, căci atunci când a fost greu am fost umăr langă umăr.

Cu Dumnezeu Înainte pentru Biruința Neamului Românesc!