Da, „Blestemata foame de aur", zicea bine Vergilius, el avea în vedere foamea după aur, dar, în cazul la care mă refer, foamea era justificată de Ceaușescu și pleiada, pentru binele public, pentru ridicarea pe ,,înalte culmi a Țării ", iar Epoca era înnobilata cu aur.

Puțini din cei de astăzi își mai aduc aminte de ,,Epoca de Aur", despre care poeții și scriitorii noștri de atunci se înghesuiau să  ridice osanale ,,iubitului conducător". Bine, nu chiar toți împartășeau acea gândire de ,,aur". Au fost de asemenea și mulți artiști care au înnobilat cu „aur" picturile cu ,,cel mai iubit fiu al poporului" și cu realizările lui. Televiziunea și presa scrisă dedicau spațiu maxim acestui subiect, cu toții la unison răspundeau unei comenzi unice. În zilele noastre aceștia fac jocul puterii, ca să nu mai vorbim de perioada pandemiei, când toate știrile erau identice, iar vaccinarea era sigură și eficientă. O dictatură altfel?

În acea ,,Epocă de Aur” toate se faceau prin constrângere, Securitatea și Miliția aveau rolul de a corecta abaterile de comportament și „te ajutau părintește” să gândești în termenii lor și să fii o persoană cât mai docilă, supusă „gandirii centrale". FRICA era elementul cheie. Mi se pare mie sau mai promoveaza cineva FRICA și acum? Oare se repetă ceva din scenariile de atunci? Ce a făcut Securitatea atunci au făcut-o cei din spatele „pandemiei” și de acum încolo nu se vor mai sfii s-o facă, pentru că au vazut că le merge.

Acum 35 de ani, când Securitatea a intervenit ,,părintește” atunci când au găsit asupra mea acea scrisoare cu titlul de mai sus, scrisoare pregătită pentru a o transmite posturilor de radio din Occident care difuzau în limba română.

La acea vreme atât eu, cât și colegii mei: Șerban Victor si soția, Monica, Voicu Ioan, Brâncoveanu Marin și Lupou Marian („Zărneștenii", cum eram numiti de Securitate), eram sub ,,atenta supraveghere" a organelor de corecție.

Era un 20 octombrie atunci și era o oră târzie, am urcat în tren, crezând că am scapat de urmăritori. Vroiam să ajung la Brâncoveanu, unul din colegii mei, ce se afla deportat la mina Bărbăteni, apoi la București, unde aveam adresele unor disidenți (Gabriel Andreescu și Ion Puiu), iar apoi la Cluj la Doamna Doina Cornea, pentru a putea transmite scrisoarea prin intermediul acestora. La puțin timp după ce m-am așezat pe scaun am fost luat pe sus de către un milițian care striga la mine – huliganule, hoțule, și spunând către ceilalți călători că am furat, milițianul a avut și sprijinul călătorilor, astfel că nu a durat mult și mă aflam pe peron fiind îmbrâncit de către milițian și amenințat cu bătaia. Am fost dus la sediul Miliției Gării din Brașov și luat la întrebări asupra furtului. Acolo era un țigănuș care a declarat că am furat niște truse de chei dintr-un vagon, după care acela a dispărut. Cărțile erau făcute... A urmat percheziția, nu se așteptau să găsească trusa de chei, acesta a fost pretextul. Nu a durat mult și au iesit la iveală scrisorile, erau două, nici la asta nu se așteptau. Au fost surprinși. Mi-am luat o palmă zdravănă de la milițian - ,,așa vorbești tu cu tovarășu ... băăă”. La putin timp a sosit cpt. Moldovan Gheorghe, procuror din partea Securității, care s-a ocupat de noi in anchetele anterioare. Noaptea am petrecut-o sub arest, dând declarații până dimineața târziu, iar spre amiază am fost escortat sub paza acasă, unde mi s-a făcut din nou percheziție, confiscându-mi anumite înscrisuri considerate dușmănoase, după care în final am fost liber, fiind avertizat că sunt cu ochii pe mine. Asemenea, și părinților mei li s-a pus în vedere că vor avea mari probleme dacă mai continui cu atitudinea aceasta, lor de altfel li se schimbaseră locurile de muncă ca urmare a atitudinii mele ,,dușmănoase".

Bineînțeles nu a fost singura scrisoare adresată autorităților, până atunci am mai trimis și alte scrisori care nu conveneau  ,,gândirii centrale".

Cei tineri cu greu înțeleg ce s-a întâmplat la acea vreme și probabil nici măcar nu mai au interes. Ceea ce acum este permis, atunci în dictatură era greu de imaginat. A intra în contradicție cu partidul sau cu tovarășul aducea sancțiuni foarte grave și puteai oricând să dispari sau să intri la pârnaie sub învinuiri de drept comun, cum de altfel s-au mai înscenat (așa cum scrie în paginile 207-211 din dosarul de urmărire al Securității). De multe ori în declarațiile care ni se luau insistau să nu se dea o tentă politică acreditând ideea căci ar fi niște gesturi ,,huliganice", impunându-ne ce să scriem. Atunci nu exista noțiunea de deținut politic, ci doar cea de deținut de drept comun. Din toate declarațiile politice care se făceau, trebuia să reiasă ca la noi curge numai ,,Lapte si Miere". Noi tocmai asta am încercat să facem, să contrazicem ,,gândirea centrală” și am făcut-o prin asumare, nu intram în anumite situații din greșeală.

Cu cât știm mai putine despre ei și despre victimele lor, acești indivizi sau odraslele lor, care încă se mai află la butoane, primesc pensii și salarii cu multe zerouri. Acesti ,,grei" ai societăți românești sunt mulțumiți atunci când „Memoria neamului” este terfelită de politicieni cu puține clase, de institute ...gen Elie Wiesel...

Va amintiți de Alexandru Ionaș, șeful Miliției din Brașov care s-a ocupat ,,părintește” de muncitorii brașoveni după revolta din 15 Noiembrie ’87. Da, acestuia i s-a alocat un spațiu considerabil în filmul despre revolta din 15 Noiembrie 1987, la 30 de ani de la aceasta, fiind perceput ca personaj pozitiv, care luase apărarea muncitorilor. Și lucrurile nu se opresc aici. Tot acest Ionaș, cu câțiva ani în urmă a fost numit Cetățean de Onoare al Brașovului si noi dormim... Oare câți Cetățeni de Onoare de geniu or mai fi?

Acești indivizi sufocă societatea românească, se cred elite și se vor la loc de cinste, nu știu să stea tăcuți pe rândurile din spate.

Lumea s-a transformat foarte mult, dictaturile, războaiele, corupția, frica, stresul, morțile subite, accidentele fac parte din cele cu care ne-am obișnuit, am devenit insensibili la suferințe, nu mai există solidaritate, suntem divizați, unii sunt putiniști, alții iohaniști, alții sorosiști, unii creștini, alții atei, uni psd-iști, alții pnl-iști, pardon e același lucru, alții...

Dictonul ,,divide et impera" e cât se poate mai actual. 

Înainte era simplu: era comunismul, Ceaușescu, Securitatea și Miliția, se cunoștea adversarul, mai erau evident și turnători, ca și acum de altfel.

Acum răul e mult mai pervers, iar în luptă rezistă doar cei care îl au pe HRISTOS!

Să purtăm așadar SUS Steagul BIRUINȚEI!