Jurnalistul, profesorul universitar specializat în geopolítică, eseistul Nicolae (Nicholas) Dima a fost și este o fire practică cu proiecte precise de-a lungul vieții: unirea Basarabiei cu țara mamă și independența geopolitică și economică a României.

Jurnalul unui Idealist (Destine Literare 2026, Montreal) este ultima carte dintr-o serie, unele traduse și în română, cum ar fi Bessarabia and Bukovina, 1983;  Journey to Freedom, 1990; From Moldavia to Moldova, 1991; Moldova and the Transdnestr Republic, 2001; Culture, Religion, and Geopolitics, 2010; A Brief Study of Globalization , 2013; The Purpose of Life, 2014; The United States vs. Russia, 2009-2019: The Last Ten Years Of An Old Geopolitical Game, 2019; Românii și România: între pământ și cer, 2021. Autorul se considera idealistdeoarece, după o viață întreaga de scris și lobby în Congresul American și la Vocea Americii, sutele lui de articole, intervenții în Congres, cărțile în engleză și română nu au putut influența viața politică a României în sensul pe care l-a dorit atît de fierbinte. Deși a părăsit România acum mai bine de o jumătate de secol, el se autodeclară de profesie și religie român.

Jurnalul ... este un volum testamentar (în acest iulie 2026 Nicholas Dima implineste 90 de ani) care îmi amintește de ultimul poem scris de W.B.Yeats înainte de moarte, Cuchulain Comforted/ Consolarea lui Cuchulain, considerat o reformulare a eroismului și luptei pentru patrie. Yeats a fost un luptător pentru țara sa, un naționalist patriot. Chiar dacă una din piesele lui de teatru a inspirat o rebeliune, nimic nu s-a schimbat în Irlanda, dar au murit mulți.  Cuchulain, războinicul erou mitologic irlandez, suferă pentru moartea lor. Energia poemului în final, a scris Edward Said în Yeats and the theme of irony nu admite moartea, în schimb, moartea apare într-un mod deviat, ca ironie. Voința de a lupta a lui Cuchulain este frântă; el se asociaza în final cu lașii. Dima  nu se asociază nici măcar ironic cu lașii, dar discută mult și insistent despre ei, consemnând pentru viitorime temporarul verdict al istoriei asupra României.

Volumul de față adună pagini din jurnalele de tinerețe (1962-1968), de la maturitate și din călătoriile de pe mapamond; evocă momente din închisorile Timișoara, Jilava, Aiud, Gherla și unitățile de muncă DGSM Ocna Mureș, Oltenița, Zimnicea și Budești unde a fost închis și apoi trimis la muncă forțată între mai 1956-noiembrie 1959. Reușește să fie admis și să absolve Facultatea de Geografie din Bucuresti în 1967 iar în octombrie 1968 fuge din România. O secțiune  este intitulată Jurnalism politic est-european pentru ca articole recente (2020-2025) să fie grupate în secțiunea Evoluția recentă a României.

Dima, în mod admirabil activ și azi în presa românească (Cotidianul, Convorbiri literare, Contemporanul ș.a.) și-a luat doctoratul în geopolitică la Universitatea Columbia din New York. A lucrat timp de 22 de ani ca redactor la Radio Vocea Americii. A fost profesor la mai multe universități americane și institute militare de studii superioare din SUA, unde a fost decorat pentru merite excepționale. Dupã pensionare a fost timp de trei ani profesor universitar în Africa. În ciuda vastei experiențe politice și a calificărilor excepționale, Dima nu a fost niciodată „folosit” de guvernele României post-revoluționare. După cum și scrie în carte, eticheta de ‚naționalist’ din dosarele lui și aici și dincolo a fost suficientă să priveze România de viziunea și experiența unui mare român, ultimul din generația de aur a exilului românesc american.

Avem înainte o personalitate pe care cu greu o putem încadra într-o categorie. Nu știu dacă eticheta de aventurier al spiritului i s-ar potrivi, dar aceea de contrazicător de paradigme – da. Închis în anii comunismului; muncitor în lagarele de muncă; doctor în geopolitică la Columbia University; jurnalist la Vocea Americii; profesor universitar la academii militare americane; fondator de organizații românești în exil; activist politic în vederea unirii Basarabiei cu România cu numeroase intervenții în Congresul american ... mă întreb ce ar mai lipsi acestui scurt portret din care cu siguranță lipsesc multe...o viață fascinantă, vastă ca un ocean! Lagărul refugiaților politici de la Traiskirchen, Austria, apoi exilul în America unde începe de jos o altă viață sunt pagini care pun în scenă modul în care mintea este remodelată de lumea americană.

Tot ce scrie Dima are o implicație sau interpetare politică pentru că este un homo politicus prin definiție. Neavând funcții politice, a avut luxul distanței față de evenimentele sociale. Fiind aproape de instituțiile politice americane, omul politic din el a crescut din relațiile cu aceste instituții. De ce  a scris? „Din conștiință s-au născut scrierile memorialistice; din ocupație s-au născut reportajele, recenziile și interviurile; și din pasiune s-au născut analizele geopolitice.... Apoi, în calitate de profesor, armata americană m-a trimis în fiecare an în călătorii de studii și observații, care m-au purtat prin multe țări din America de Sud, Africa și Asia, ceea ce mi-a lărgit orizontul și tolba cu cunoștințe.”

Comentatorii au observat că de la Updike la Houellebecq, reflecțiile majore ale literaturii și culturii se centrează pe o reîntoarcere a dimensiunii religioase a omului care trăiește în societățile occidentale secularizate. Persistența întrebărilor metafizice cu privire la sensul și semnificația existenței, întrebări care trec dincolo de „euforia perpetuă” a societăților de consum atee, pare să îi dea dreptate lui Malraux. Fac această paranteză pentru că analizele geopolitice ale autorului prezintă constant o dimensiune religios metafizică. Dima este un om liber care scrie ca și când s-ar mărturisi înaintea lui Dumnezeu. Trecutul revine mereu în prezent; colapsul spațiului și timpului provoacă un fel de senzație mistică în sine.  Cartea ne propune să fim empatici cu autorul și tribulațiile lui: „M-am născut român și trăiesc și slujesc soarta neamului nostru. Vreau să mor cu conștiința împăcată că mi-am făcut datoria. Regret doar că nu am putut face mai mult.”Cum se simte în lumea de azi? „...ca un cavaler medieval rămas singur într-o lume străină.”

Închisorile comuniste par un Auschwitz românesc (cu excepția cuptoarelor). Infernul lui Dante este invocat adesea. România este descrisă ca un lagăr de muncă pentru cei mai mulți, în care a fost posibil cel mai cumplit experiment de distrugere a omului -- reeducarea de la Pitești. Patriotismul lui Dima izvorăște din ceea ce a trait în țara unde s-a născut, din deziluziile experimentate în US, din eșecurile post-revoluționare ale României. Pentru că „Și noi românii, avem nevoie de eroi și de martiri ca să ne consolidăm conștiința națională...” el se ocupă pe larg, ca martor, de  transformarea „omului” Calciu în „mitul Calciu”.

Jurnalul...poate fi considerat și un memoir politic. Pot doar ghici ce ar fi putut realiza Dima  ca ambasador al României sau ministru de externe; el a fost un om pentru care a lupta pentru ceva care ar fi putut să nu se realizeze niciodată făcea pe deplin parte din caracter. Eseurile sale conțin predicții geopolitice remarcabile; diplomații români ar trebui să le citească nu numai pentru informațiile conținute, ci ca să învețe modul de analiză din mers al prezentului politic complicat, nebulos al lumii. Cartea exprimă o formă de gândire care sintetizează geopolitica, istoria, antropologia, politologia, experiența de viață trecute prin filtrul lucidității care nu ține seamă de persoana celui care scrie. Dacă un diplomat român ar vrea să înțeleagă ce se petrece azi și mâine în și cu zona noastră geopolitică, aceste analize sunt lectură obligatorie.

Paginile despre cenzura din massmedia americană, faptul că „anumite cercuri din vest [vor] să provoace Rusia pentru ca Moscova să se supună planurilor occidentale de resetare a lumii”, sentimentul dureros că lumea occidentală și-a pierdut sensul, în timp ce românii au pierdut orice sentiment patriotic față de țară (Depun mărturie pentru a spăla obrazul murdar al multor români din aceste zile, care și-au vândut sufletele. Unde începe tragedia neamului nostru?) oferă puncte de vedere diferite românilor care au acces exclusiv la platformele de informații care se înclină puternic spre stânga, numite și liberale sau progressive (cum sunt considerate în United States publicații și cable news ca The New York Times, Washington Post, CNN,  MSNBC/ MS NOW, ABC, CBS) fără nici un fel de informații de pe platformele de centru sau republicane.

 „În calitate de observator de peste ocean al evoluției politice din țară, și totodată în calitate de ziarist și analist de limba română și engleză” Dima se ocupă de scandalul internațional al alegerilor din noiembrie-decembrie 2024 din România când  " cercurile neo-marxiste, elgibitiste, wokiste și progresiviste s-au ridicat ... toate împotriva lui Georgescu, un om politic familist, patriot și cu credința în Dumnezeu”. Dima prevedea în 2024 o concluzie din 2026 a unui watchdog european, The Liberties Rule of Law Report 2026 care a subliniat ilegalitatea deciziei Curtii Constițutionale a României și a sugerat desființarea ei, observând că în fond Curtea de Casație a României este suficientă. „După comunism” scrie Dima, „a urmat o eră și mai perversă din punct de vedere moral și spiritual; eră care trebuia încheiată odată cu alegerile din decembrie 2024 ... NKVD-ul nu a scăpat România din mână în decembrie 1989; [...] cercurile criptocomuniste din occident au așteptat-o cu brațele deschise și au transformat-o într-o pseudo-colonie. Și de 35 de ani îndurăm cele mai umilitoare înjosiri din istoria noastră! De data aceasta, nu mai murim biologic; acum suntem uciși sufletește...”

Mirela Roznoveanu (foto) - Revista Contemporanul, Bucuresti, Iunie, Nr. 6, 2026, pagina 28