Statele Unite nu-și pot permite un experiment al puterii necugetat  Atacul fără precedent și ciudat în multe privințe asupra Capitoliului este un fapt prea grav și implicațiile sale ar putea fi deosebit de grave pentru a fi tratat în grilaă obișnuită a gesticulațiilor și frecușurilor politicianiste pentru ciolan. De aceea, o abordare – poate cea mai oportună – de analiză este cea pusă la îndemână de expertiza serviciilor de intelligence.

Este ceea ce propune și analiza apărută pe site-ul american IntelNews, sub semnătura unuia dintre coordonatorii săi, Joseph Fitsanakis. Analiza sa începe într-o notă oarecum "optimistă”. Dacă atacul de miercuri a făcut parte dintr-o lovitură de stat, observă el cu o ironie ... secretă și, într-un fel, consolatoare, „atunci sistemul politic american ar trebui considerat sigur, pentru moment”. Și explică: „Mulțimea care a vandalizat Capitolul era dezordonată, fără lider și părea să nu aibă coordonare sau chiar direcție. Nimic așadar din rețetele canonice ale revoluțiilor, teoretizate de Lenin sau Trotsky ori de tehnica loviturilor de stat a lui Malaparte. Ceea ce nu înseamnă că peste intempestivul eveniment se poate trece chiar atât de dezinvolt. Avertismentul asaltului asupra Capitoliului nu poate fi lăsat la voia intamplării. Mișcarea militantă, mai largă, pro-Trump, pe care o reprezintă, de fapt a cărei componentă este, evoluează foarte rapid – atrage atenția autorul analizei. „Dacă nu va fi controlată, ea va putea să-și transforme punctele slabe în puncte forte și să descopere probleme majore pentru apele deja furtunoase ale politicii americane” avertizează el. Din această cauză, continuă Fitsanakis, agențiile naționale de aplicare a legii și de securitate trebuie să se pregătească pentru o perioadă de insurecție pe scară largă, dintre care unele vor fi armate și letale. Și „este posibil ca actele insurecționale să se extindă în întreaga națiune și pot dura luni de zile, dacă nu chiar mai mult”.

Atacul de miercuri a fost efectuat de ceea ce poate fi descris ca aripa militantă a mișcării Trump. Aripă care, e de reținut, „nu este strict reprezentativă pentru baza politică mai largă a președintelui SUA, căci membrii săi se consideră combatanți de avangardă, pregătiți să ia măsuri extreme pentru a evita plecarea iminentă a lui Trump de la Casă Albă”. Dar astfel de atitudini militante nu sunt tipice în rândul alegătorilor Trump. Cu toate acestea, subliniază analiza, această avangardă se întâlnește în intențiile sale cu baza politică a lui Trump, din care o porțiune considerabilă pare să susțină atacul asupra Capitoliului SUA. Un sondaj recent al YouGov sugerează că peste 40% dintre alegătorii republicani susțin cu tărie sau într-o oarecare măsură atacul asupra Capitoliului.

Unii dintre atacatori erau înarmați cu bâte, scuturi, iritanți chimici, cuțite și alte arme. Cel puțin un grup de insurgenți au ajuns la Capitoliu cu ​​frânghii și scări, pe care le-au folosit pentru a escalada zidurile. Iar acest lucru indică o planificare și o coordonare prealabile, care probabil au implicat cel puțin o recunoaștere a obiectivului. [S-a dovedit ulterior că instigatorii profesioniști erau militanți ai gherilelor ANTIFA infiltrați între demonstranții pașnici ai președintelui Trump]. Totuși, remarcă autorul analizei, este evident că atacatorii nu au discutat despre ce vor face odată ce vor intra în clădire. Este foarte probabil să nu se fi așteptat să aibă succes în încercarea lor. Probabil că au fost chiar uimiți să constate că violarea templului democrației americane s-a dovedit a fi jenant de ușoară.

Este adevărat că în zilele anterioare atacului pe rețelele sociale au avut loc discuții ample în rândul militanților pe tema operațiunii. Dar agențiile de aplicare a legii din SUA au respins categoric pericolul reprezentat de militanții de dreapta. În ultimele luni, aceștia au abandonat în masă, ca platformă a discuțiilor lor, mediul social principal, respectiv Facebook și Twitter și s-au regrupat pe platforme online precum Gab și Parler, pe care le consideră prietenoase conservatorilor. Acest lucru a deschis o pistă falsă și a creat probabil lacune mari în colectarea informațiilor pentru agențiile de aplicare a legii, afectate deja de o insuficientă a personalului specializat, penurie agravată de pandemie.

Așadar, militanții care au participat la atacul de miercuri nu se așteptau să poată pătrunde atât de lesne în clădirile complexului Capitoliu. Nici nu păreau să aibă un scop concret despre ceea ce aveau să facă odată aflați în interirul său. Acțiunile lor, după încălcarea ridicolelor măsuri de securitate a Capitoliului, au fost pe cât de necoordonate, pe atât de bizare. Au devastat birouri, au jefuit lucrări de artă și alte obiecte, au făcut selfie-uri și au scandat lozinci fluturând steaguri confederate și bannere pro-Trump.

Este probabil că unii dintre atacatori să se fi așteptat ca multe alte mii de protestatari să-i urmeze în clădire; dar majoritatea mulțimii a rămas afară. Este, de asemenea, probabil ca insurgenții să fi sperat ca acțiunile lor să inspire mini-insurecții similare în așa-numitele state „roșii”, care să ducă astfel la o insurecție la nivel național. Totuși, acest lucru nu s-a concretizat la o scară demnă de remarcat.

Este de notat și faptul că mulți dintre agresori nu au părut deloc îngrijorați de repercusiunile legale ale acțiunilor lor: nu numai că nu și-au ascuns fețele odată aflați în interiorul clădirilor care sunt monitorizate de sute de camere de supraveghere, dar și-au făcut și fotografii în timp ce comiteau acte ilegale și le-a postat online. Probabil că au făcut acest lucru fiind convinși că Trump va rămâne în funcție după 20 ianuarie și, ca urmare, nu vor fi urmăriți penal pentru acțiunile lor. Mulți dintre ei se vor aștepta să fie iertați oficial de președintele care va părăsi Casă Albă.

Întrebarea este acum ce va urma. În linii mari, comentatorii politici par să considere asaltul asupra Capitoliului ca o gafă catastrofală pentru mișcarea Trump. Votanții republicani moderați, simpatizanți cu eforturile îndârjite ale președintelui de a-și păstra locul de muncă, au rămas uimiți de întorsătură lucrurilor. Mai ales că marea majoritate a membrilor Congresului Republican, care erau hotărâți să conteste rezultatele alegerilor, sunt acum deciși să abandoneze acțiunea lor. Prin urmare, validarea victoriei electorale a lui Joe Biden de către Congres a devenit dintr-o dată mai și mai rapidă decât se prevedea.

Dar, atenție, eșecul penibil al asaltului asupra Capitoliului nu înseamnă și înfrângerea mișcării pro-Trump. Aripa militantă a mișcării Trump nu va dispărea peste noapte. Mulți dintre membrii săi se autoidentifică ca revoluționari naționalișți și ei vor glorificaă asaltul Capitoliului ca începutul a ceea ce ei consideră a fi o „a două revoluție americană”. Căci, nu trebuie uitat, miercuri a fost ziua când, pentru prima dată de la războiul din 1812, Capitoliul a fost jefuit de atacatori. Simbolistica acestui act și numele celor care au murit în acest asalt și care vor fi slăviți ca „martiri”, vor capacita și inspira aripa militantă a mișcării Trump.

În acest moment, apreciază autorul analizei de intelligence, aripa militantă a mișcării Trump poate fi clasificată mai adecvat ca o „insurecție în creștere împotriva statului” [Statului Paralel]. Membrii săi, dintre care mulți au experiență militară și excelează în mânuirea armele, sunt în posesia unor cantități semnificative de arme de foc. Și chiar în ipoteza că nu toate manifestările acestei insurgențe vor fi de natură armată, pierderile de vieți trebuie privite ca un rezultat din ce în ce mai probabil, de acum înainte, al acestei campanii. Unele dintre aceste atacuri vor fi efectuate împotriva infrastructurii și autoritățile SUA ar trebui să fie pregătite să se apere și împotriva atacurilor vizând anumite persoane. Un aspect notabil al acestei insurgențe este și faptul că ea este îndreptata nu atât împotriva democraților, cât, în primul rând, împotriva republicanilor care sunt văzuți că „trădători” ai mișcării Trump.

În consecință, avertizează analistul Fitsanakis, măsurile de protecție politică care vizează protejarea deținătorilor de funcții (la nivel de stat și federal) ar trebui să fie dublate cât mai curând posibil. Resursele dedicate monitorizării și colectării informațiilor asupra militanților antiguvernamentali ar trebui să aibă prioritate maximă în cadrul aparatului de securitate. Lista potențialelor ținte care trebuie protejate ar trebui să includă și companii private, precum birourile ziarelor „The New York Times”, „The Washington Post”, ale Facebook și Twitter, care sunt văzute de militanții Trump ca „dușmani ai poporului”.

Dar, continuă analiza, lucrul poate cel mai important, crucial, este ca militanții care au participat la atacul asupra Capitoliului să fie izolați și respinși de mișcarea Trump și de Partidul Republican în ansamblu. Ar trebui să se pornească de la faptul că conducerea unor grupuri precum Oath Keepers, Three Tenters și Proud Boys, sunt în contact regulat cu ajutoarele Trump și de la alți militanți. Aceste contacte trebuie examinate și descifrate, în încercarea de a preveni o legătură și interacțiune suplimentară între militanții înarmați și baza electorală mai largă a lui Trump. Oricine cultivă legături cu acești insurgenți ar trebui să fie cercetat de forțele de ordine și, dacă se constată că a încurajat sau a participat la acte ilegale, trebuie să fie sancționat legal. Plasarea acestei amenințări în evoluție rapidă în topul listei de priorități a comunității de securitate trebuie să aibă loc de urgență.

Este adevărat că, în acest moment, amenințarea pe care acești militanți o reprezintă pentru securitatea națională nu este existențială. Dar dacă nu se acționează prompt și decis, această amenințare se poate extinde și răspândi mai repede decât capacitatea agențiilor de securitate de a o reduce – scrie în încheierea recomandărilor sale, expertul american în intelligence. O concluzie sintetică, de ordin general, este că, și fără Trump la Casă Albă, forța mișcării de proporții naționale declanșată de actualul (încă) președinte al Statelor Unite nu va dispărea dintr-o dată, în mod miraculos. Nu se poate nega că trumpismul continuă să rămână un curent popular și plin de vitalitate în realitatea americană a momentului. Factorii care au dat naștere acestei mișcări acționează în continuare în societatea americană și fără eforturi susținute pentru salvgardarea valorilor democrației și drepturilor omului, Statele Unite ar putea fi încercate de experiențe nedorite de tipul revoluție culturală sau revoluție colorată, perestroika sau primăvară arabă, golpo latino-americană sau chiar revoluție bananieră.

Analiza lui Joseph Fitsanakis poartă un titlu-avertisment, titlu care ar putea părea alarmist: "Atacul asupra Capitoliului Statelor Unite marchează începutul unei perioade prelungite de insurecție”. Dar hiperputerea mondială, singura de altfel, care este America, nu-și poate permite asemenea experimente ale puterii pe cât de hazardate, pe atât de riscante.