Marea Resetare, prin care se urmărește instituirea Noii Ordini Mondiale, nu se poate realiza fără o distrugere prealabilă și totală a Vechii Ordini. Iar distrugerea trebuie să înceapă cu zonele cele mai dens populate.

Șobolanii și gunoaiele de pe stradă au devenit emblema Sectorului 1 condus de progresista Clotilde Armand.

Bucureștiul întreg nu a fost niciodată mai mizerabil decât acum, când este condus de progresistul Nicușor Dan, iar simbolul său istoric – Cișmigiul – a ajuns o ruină.

Mizerie, întuneric, frig – așa arată și Timișoara progresistului Dominic Fritz.

Iar „modelul” pare să se extindă ca o molimă la toate orașele din România conduse de progresiști.

V-ați gândit vreodată că s-ar putea să nu fie (doar) incompetență ori corupție? Că s-ar putea să fie vorba de un PROGRAM bine gândit și aplicat cu tenacitate?

Un plan de distrugere sistematică și galopantă a țării începând cu nucleele sale cele mai populate – orașele?

Un plan care își propune demolarea, pustiirea și ruinarea – creând terenul viran pentru Build Back Better și Marea Resetare.

Am fost avertizați că mizeria și sărăcia vor reprezenta temelia Noii Ordini Mondiale care ni se pregătește.

Țineți minte?„Nu vei deține nimic și vei fi fericit!”.

Iată mai jos un fragment din cartea lui Scott McKay – The Revivalist Manifesto, reprodus de The American Spectator, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

El explică perfect mecanismul ocupării cetăților și apoi al distrugerii lor sistematice.

*

Să îi spunem Eșecul Intenționat al Guvernării. Este elementul cel mai clar al prăbușirii consensului politic american în secolul XXI, deși el există de la sfârșitul secolului XX.

Definiția simplă a Eșecului Intenționat al Guvernării (EIG) este următoarea: refuzul deliberat de a îndeplini sarcinile fundamentale ale guvernanței urbane pentru atingerea unui anumit scop politic.

Infracționalitatea și corupția și gropile și proasta canalizare, fără a mai pomeni de ridicarea aleatorie a gunoaielor sau de deszăpeziera inexistentă – toate acestea nu reprezintă incompetență.

De fapt, nimic din ce vedeți în sectorul public american nu este incompetență. Persoanele răspunzătoare sunt suficient de instruite și de bine formate pentru misiunea lor.

Trebuie doar să înțelegem care este această misiune.

Este DECIZIA de a face o treabă proastă până la nivelul celor mai banale sarcini ale gestionării unui oraș. O alegere deliberată și premeditată.

Rezultatul va fi că alegătorii care din clasa de mijloc se vor muta.

Alegătorii din clasa de mijloc tind să trăiască într-un loc unde se pot aștepta la cel mai bun beneficiu de pe urma impozitelor pe care le plătesc – între altele, drumuri bune, străzi sigure, o canalizare funcțională, școli decente, un climat comercial favorabil și o economie în creștere – iar toate acestea este greu să se realizeze la modul la care guvernează Stânga.

Altfel zis, alegătorii din clasa de mijloc sunt o pacoste.

Ei vor o mulțime de lucruri care ar însemna o muncă istovitoare și neprofitabilă pentru niște primari și fanfaroni Democrați precum Mitch Landrieu (primar Democrat al New Orleansului în perioada 2010-2018, acum consilier al președintelui Joe Biden – n.tr.) sau Ted Wheeler din Portland, care preferă să își ocupe timpul cu niște acțiuni culturale lipsite de sens, cum ar fi „Schimbarea Socială”, și oferind redistribuirea bogățiilor și scuze pentru proastele realizări personale care fac ca atâtea persoane să sufere de sărăcie.

Fără a mai vorbi de dărâmarea statuilor de oameni morți de demult și aproape uitați, ca mijloc de a „face diferența”.

Pentru Landrieu, sau Kwame Kilpatrick (primar Democrat al Detroitului, 2002-2008), Marion Barry (primar Democrat al Washington DC, 1979-1991, 1995-1999), Bill de Blasio (primar Democrat al New Yorkului, 2014-2021) sau Lori Lightfoot (primar Democrat în Chicago din 2019), nu e o mare pagubă dacă alegătorii din clasa de mijloc se declară sătui și se mută în suburbii.

Exodul lor face ca electoratul rămas să fie mult mai puțin pretențios și mult mai ușor de controlat.

Acest „exod alb” este provocat cu bună știință. Nu este o întâmplare. Și nici măcat atât de alb nu este.

În general, segmentul de populație minoritară din aceste suburbii spre care fug se îndreaptă oamenii crește și el odată cu populația de aici. De ce? Simplu: clasa de mijloc de culoare s-a săturat și ea de Democrații urbani progresiști la fel ca și clasa de mijloc albă.

Și este un sentiment reciproc, fiți siguri.

Stânga socialistă urbană își dorește un mic nucleu ușor de gestionat de rezidenți bogați, o masă mare de săraci și nimic între ele.

Acesta este efectul Eșecului Intenționat al Guvernării și succesul său se vede la scară largă. New Orleans votează în proporție de 90% cu Democrații. Philadelphia este 80% Democrată. Chicago 85%. Los Angeles 71%.

Nici unul dintre aceste orașe nu va mai avea un primar Republican multă vreme de aici încolo.

Pentru că foarte puțini membri ai clasei de mijloc au mai rămas în aceste orașe.

Alegătorii bogați nu au pretenții, deoarece în general ei își permit să plătească din buzunarul propriu pentru orice (de exemplu, copiii lor merg la școli particulare și au sisteme de securitate privată care le asigură proprietățile),

Tot ce cer ei este ca politicienii EIG să le facă ocazional câte o favoare, în schimbul căreia nu doar că votează cu ei dar le și scriu un cec în campania electorală.

Cât despre alegătorii săraci? Aceștia sunt în general nesofisticați și susceptibili să fie dependenți de guvernare, astfel că manipularea lor nu e o sarcină prea dificilă.

Aruncă-le din când în când niște firimituri de la masă și ține-i ocupați cu prostii, cum ar fi dărâmarea monumentelor sau baschetul de la miezul nopții, Black Lives Matter sau „Tăiați Finanțarea Poliției” și îi poți face să voteze cum vrei tu, fără a ridica vreun deget pentru a le oferi vreo veritabilă oportunitate de progres social sau economic.

Ba chiar promovând viguros politici care să frâneze activ mobilitatea socială a persoanelor sărace în mediul urban.

Doar nu credeți că școlile publice din aceste orașe cheltuiesc 15.000 sau 20.000 de dolari pe elev pe an pentru a forma niște analfabeți funcționali pentru că tipii implicați în drenarea acestor bani sunt niște idioți, nu-i așa?

Louis Miriani a fost ultimul primar Republican din Detroit. A plecat din post pe 2 ianuarie 1962.

Când Miriani i-a cedat scaunul de primar lui Jerome Cavanagh, în urma unei bulversări majore a alegerilor din 1961, Detroit era orașul cel mai bogat și productiv din lume, cu o populație de aproape două milioane de locuitori.

Avea comunitatea neagră cea mai bogată din lume și o producție industrială care surclasa majoritatea țărilor lumii.

În 1967, Detroit era în flăcări ca urmare a revoltelor din Strada 12. Coleman Young, ales primul primar negru al orașului, în 1973 și al treilea dintr-o serie de primari Democrați, serie care – la momentul în care scriu aceste rânduri – pare imposibil de întrerupt, va patrona o asemenea derută economică încât a dat naștere unei tradiții speciale, numite „Noaptea Diavolului”.

Incendiatorii atacau orașul și ardeau mari porțiuni din industria moartă, în noaptea de Halloween, cu o reacție anemică din partea pompierilor. „Tradiția” a durat ani de zile.

Astăzi, populația Detroitului este de 639.000 de locuitori, mai puțin de o treime din cât era la plecarea lui Miriani.

Este unul dintre orașele cele mai sărace din America: rata de sărăcie în Detroit, în 2019, era de 31%, față de 13% pe ansamblul statului Michigan și 10,5% la nivel național.

Școlile publice din Detroit cheltuiesc în jur de 14.750 de dolari pe elev anual, clasându-se printre primele zece cele mai scumpe din America.

Și, totuși, în 2018, doar 5% dintre elevii de clasa a patra erau capabili să citească, și numai 4% știau să socotească. Cele mai mici niveluri la nivelul întregii țări.

Cu cât alungi mai tare din oraș alegătorii din clasa de mijloc, cu atât sistemul școlar public de aici va crea mai puțini alegători din clasa de mijloc.

Și cu atât electoratul devine mai ușor de controlat.

Un electorat ușor de controlat este un electorat peste care poți guverna pentru eternitate fără a fi nevoie de succese în guvernare.

Ei sunt conducători peste o ruină, DAR SUNT CONDUCĂTORI.

Partidul Democrat este cvasi-inexistent în afara ruinelor pe care aceste mașinării urbane le provoacă.

Verificați harta electorală a alegerilor prezidențiale din 2016 sau din 2020, district cu district, și ce vei vedea vor fi doar câteva insulițe de albastru (Democrate) într-un ocean de roșu (Republican).

Chiar și în state albastre, ca Washington, Oregon, Illinois și Minnesota, cea mai mare parte a teritoriului aparține Republicanilor,

Populația cu densitate mare din Seattle, Portland, Los Angeles, Philadelphia, Chicago, Minneapolis din alte mari orașe este cea care întotdeauna – sau cel puțin foarte adesea – copleșește voturile Republicanilor din suburbii și orașele mici.