Reproducem în continuare, integral și tradus, al doilea episod din serialul incendiar realizat de ziarista americană Candace Owens.

Introducerea poate fi urmărită aici, iar primul episod aici.

*

Ei bine, trebuie să vă spun că facem furori în Franța. Ce e remarcabil este că presa mainstream nu ne tratează corect. Uitați-vă la toate titlurile care curg unele după altele. Par să fie în panică. Trec pe engleză, pentru cei din lumea anglo-saxonă, ca să vedeți și voi.

Mie, personal, îmi place ăsta de la Nice-Matin; zice:

„Ce conține investigația absurdă și transfobică a conspiraționistei Candace Owens despre Brigitte Macron, care face ravagii pe YouTube?”.

Îmi place că măcar admit că fac ravagii pe YouTube. Păi am și eu o întrebare la ei: de ce sunt eu transfobică, dacă Brigitte Macron nu e trans? Ciudat.

Altă publicație, Marianne, zice -  și aici e posibil să-i fi luat gura pe dinainte:

„Toate teoriile conspirației contemporane sunt acoperite - pedofilie, conspirații sataniste, ba chiar și identități false”.

Hm. Nu am văzut până acum acuzații de falsă identitate. Straniu. Poate știu ei ceva ce eu nu știu. Oricum, pare că presa știe ceva ce publicul nu știe, așa că probabil ar trebui să aflăm cam despre ce e vorba.

Bine ați venit la un nou episod al serialului nostru. Azi am ceva amuzant pentru voi. Luăm o pauză de la lumea foarte întunecată a lui Brigitte. Nu am vorbit despre toate poveștile de pedofilie, dar o să luăm doar o scurtă pauză de la acel subiect.

Una dintre cele mai mari minciuni ale mainstream media este că zvonurile despre Brigitte au fost create de conspiraționiști de extremă dreapta. Vântură peste tot cuvântul ăsta: conspirație. E o conspirație.

Ca și cum ar fi vorba de niște unii care vorbesc pe Reddit sau pe Dark Web și așa au ajuns oamenii să creadă lucrurile astea. Dar nu este adevărat. Am să recapitulez aici pentru voi ce s-a întâmplat în Franța.

Bomba sexy

E important de știut că, așa cum spuneam ieri, presa internațională a fabricat o poveste irezistibilă, despre blonda sexy Brigitte Macron, care a luptat toată viața, nonstop, cu conformismul și cu educația ei catolică sufocantă.

Am să vă citesc cuvânt cu cuvânt ce se spunea pe-atunci în publicații despre ea. E chiar amuzant. E foarte distractiv să citești în ce hal minte mainstream media în continuu.

Ok. Uite un citat:

„Pe la vârsta de 14-15 ani, Brigitte devine mai îndrăzneață. Renunță la uniforma bleumarin de la austera școală Sacré Coeur din Amiens și trece la fuste plisate scurte și pulover. Începe să poarte pantaloni foarte scurți și fuste mini. Poate și ea să uite o vreme de disciplina catolică atât de strictă.”

Alt citat:

„Îi place să danseze la petrecerile-surpriză ale vremii. Poartă fuste scurte și strâmte și, între două pahare de whisky cu Coca-cola și rock-and-roll-ul sălbatic al epocii, îi place să flirteze în spatele ușilor închise”.

Imaginați-vă, vă rog, imaginați-vă numai. Ce vă vine în minte când citiți aceste lucruri care s-au publicat despre ea la acea vreme?

Încă una, care o descrie pe Brigitte ca „o petrecăreață înveterată într-o fustă ultra-scurtă, căreia îi plăcea să danseze până dimineața pe muzica rock a lui John Lee Hooker; o adolescentă zbuciumată – exact opusul tăcutului Emmanuel Macron”.

Alta zice:

 „Cea mai tânără membră a familiei Trogneux a fermecat întotdeauna publicul cu umorul ei, cu gustul ei pentru petreceri și cu felul ei amuzant și adesea direct de a vorbi”.

Din nou, toate astea aveau, evident, rolul de a explica, indirect, cum de l-a sedus ea pe Emmanuel Macron la numai 14 ani, da?

Ni se cere să ne imaginăm că Macron a dat marea lovitură, nu? – că a împlinit fanteziile oricărui băiat de acea vârstă când a reușit să se culce cu profa aia sexy.

Și întăresc această legendă introducând din când în când citate anonime de la foștii colegi ai lui Brigitte și pretinși colegi de clasă de-ai lui Emmanuel.

Repet, vă citesc din presa reală, din mainstream, ce zicea presa despre Brigitte în perioada în care ea era profesoară.

Zice:

„Elevilor nu le vine să creadă că profesoara lor sărbătorește vârsta de 40 ani! Arată atât de tânără, cu fusta ei scurtă și cu maniera ei relaxată. Pentru a atrage atenția celor mai împrăștiați, profesoara mai are o calitate, ne-academică, și anume picioarele ei, care ies din fusta foarte scurtă. Brigitte nu a așteptat să ajungă Primă Doamnă ca să aibă mare grijă de aspectul ei.”

Ascultați aici:

„Era o plăcere să te uiți la ea, nu doar pentru că era mereu perfect coafată și machiată și parfumată -  își amintește unul dintre foștii ei elevi - dar băieții erau seduși și fetele o luau de model. Toți elevii de la acel liceu erau îndrăgostiți de ea – zice Frederic, fost coleg de clasă al lui Emmanuel”.

Iar asta este de la Tiphaine, care este foarte vocală - singurul dintre copiii ei care o apără pe Brigitte Macron - ea a zis:

„Când eram copil, eram chiar geloasă din cauza tuturor acelor elevi care îi scriau sau o sunau acasă”.

Un profesor care a dat și el declarații merge și mai departe, zice:

„Brigitte a ajuns la liceul La Providence purtând fuste scurte... cu jachetă, geacă sport. Frumoasă. O manechină...”

Un fost elev insistă: „Toți eram îndrăgostiți de ea”.

Deci, oameni buni, dacă așa zice mainstream media, atunci presupun că e adevărat, nu? Caz închis. Cred că nu este nevoie să mergem mai departe cu investigația noastră.

Ce vreți? Dacă femeia era sexy, asta e, era sexy, avea un trup...! Sper să arăt și eu ca ea - sau el sau ce-o fi fost - când oi avea 40 de ani, să li se scurgă oamenilor ochii după mine.

Femeia eliberată... de trecutul ei

Dar nu s-a oprit aici, cazul nu a fost închis, întrucât, în 2018 se întâmplă următoarele: o femeie, pe care o cheamă Maëlle Brun, care era șefa departamentului pentru celebrități de la revista Closer, a publicat o, citez, „biografie oficială” a lui Brigitte sub titlul „L’affranchie”, adică „Femeia eliberată”. Uite coperta.

Uau. Arată fantastic. Uitați-vă la fața ei. Cât de liberă e! Fericită, strălucitoare. Cartea asta este, de fapt, o regurgitare, sau o compilație a tot ce v-am spus, ce fusese deja publicat despre Brigitte.

Dar motivul pentru care cartea asta a fost considerată imediat o deviere de la alte biografii autorizate ale unei soții de președinte este că nu prezenta absolut nicio poză cu Brigitte Macron copil, nicio poză cu ea ca tânără mamă.

De fapt, cea mai veche poză cu ea care apare în această biografie a lui Brigitte datează din 1993, când Brigitte era deja profesoară la liceul La Providence. Deci asta este poza.

 Și sub poză scrie:

„Brigitte are 40 de ani, este măritată și mamă a trei copii. Este foarte apreciată la școala la care predă. Curând, urmează să aibă o întâlnire care îi va bulversa viața”.

Ok. Deci au decis să-i șteargă, practic, primii 40 de ani de viață în această biografie oficială.

Romane franțuzești

După care, șase luni mai târziu, în iunie 2018, o femeie pe nume Virginie Linhart, care se ocupa de obicei de documentare despre Cel de-al Doilea Război Mondial și Holocaust, a transformat biografia lui Brigitte într-un documentar, pe care l-a numit „Brigitte, un roman français”, adică „Brigitte – un roman franțuzesc”, documentar care a apărut pe canalul France 3.

Aici trebuie să subliniez că acest canal este un canal de stat, da? A fost creat în 1969 de Biroul Președinției. E ca PBS sau ca BBC, deci nu suntem în lumea conspiraționiștilor.

Iar această Virginie Linhart este o autoare reputată, care face documentare.

Acum, orice documentar trebuie să conțină o tonă de poze despre subiect, nu? Nu știu voi la ce vă uitați când erați mici, dar eu, de exemplu, îmi amintesc de documentarele despre Britney Spears sau Christina Aguilera, care erau pline de fotografii – aici sunt frații lor, aici sunt la Disney Land, aici fac nu știu ce. Normal, poze din copilărie.

Și documentarul despre Michael Jackson, la fel, o tonă de poze cu frații lui.

Și vreau să fiu foarte clară: documentarul lui Virginie avea o tonă de poze, numai că ele începeau din perioada în care Brigitte era deja profesoară, adică din 1986, la Strasbourg, și până în 2015, la Paris. Am să vă arăt acum aceste poze care au apărut în documentar...

Întâi am să vă arăt un colaj cu toate aceste fotografii una lângă alta.  [colaj foto la min. 9:24 din video]

Aoleu. Păi ce-am făcut? Eu eram informată din surse de încredere că Brigitte Auzière era o manechină super sexy cu picioare irezistibile și care purta fuste mini, genul de tipă de la care băieții pur și simplu nu-și pot lua ochii. Nu știu, voi ce ziceți, oameni buni...? Să mă uit în chat? Băieții ce zic? S-a încălzit atmosfera?

Fiindcă eu nu văd... pur și simplu nu văd profa aia sexy cu minijup. Eu văd că poartă eșarfă la gât mai peste tot în pozele astea autorizate, își acoperă tot timpul gâtul. Cam ciudat.

Stați să vă dau una mai de aproape, dacă nici aici nu vi se pare sexy... băieți, pe bune.

Previzualizare

Păi, tipul ăla din stânga ei arată mai bine ca ea... Nu știu ce se întâmplă. Hm.

Poate în alte poze… asta, de exemplu! [min. 10 – 10:30 din clip] Nu… Asta?! Nu… Asta?!! Aoleu, nu…

Pur și simplu nu știu unde este aia cu manechina sexy. Skyler? – ea e producătoarea mea – Skyler, păi ce facem? Poate e vreo eroare... Ah. ... Îmi pare rău, simt că v-am dezamăgit.

Acces interzis

Mă rog, asta e. Virginie Linhard, autoarea documentarului, care, așa cum am spus, este o persoană foarte respectată, trebuia, deci, să facă mai multe eforturi, să facă rost de mai multe fotografii cu Brigitte dinainte să devină profesoară, dacă este un autor serios. Ăsta era primul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă.

Ce e interesant este că Linhart a vorbit despre acest lucru, despre cât de greu i-a fost să facă acest documentar.

Ea a spus, citez:

„Este dificil s-o investighezi pe Brigitte Macron. Mult mai dificil decât mi-am închipuit. Și pe fond. Și pe formă. Din orice punct de vedere.

„Imediat ce am început să contactez niște oameni am fost chemată de Pierre-Olivier Costa și de Tristan Bromet (șeful de cabinet al lui Brigitte). A fost aproape ca un interogatoriu la poliție: Ce vreau să arăt? Pe cine vreau să intervievez?

„Am făcut o listă cu oamenii cu care voiam să mă întâlnesc, dar nu am reușit să-mi duc intențiile la bun sfârșit. Toți cei intervievați, în afară de foștii ei elevi, au avut autorizarea Palatului Élysée.... și erau extrem de atenți la ce spuneau.

„E ca un zid gros al tăcerii. Nivelul de control și verificare este, cum să spun, absolut stupefiant... Documentarul este un portret foarte personal de 90 de minute. Pentru așa ceva, aveam nevoie de fotografii cu Brigitte Macron tânără, cu copiii mici... ca să arăt un itinerar. Nu pozele de la agenția Best Image. Dar nu se face public nimic care are legătură cu viața ei dinainte. Este un camuflaj total”.

Ah. Agenția Best Image, am vorbit ieri de ea, este agenția lui Mimi, care autoriza fotografiile ce aveau voie să apară în presă. Se pare că tot agenția lui Mimi a autorizat și pozele care aveau voie să apară în acest documentar.

O lipsă de 23 de ani

Dar Virginie Linhart a primit, totuși, două poze care cică ar fi din copilăria lui Brigitte. Una ni se spune că ar fi de la prima comuniune a lui Brigitte Trogneux – numele ei de familie la acel moment. Aceasta este fotografia:

Și cealaltă fotografie, care deja a făcut înconjurul lumii, este portretul de familie al familiei Trogneux, care se spune că ar fi fost făcută cam la un an după ce s-a născut Brigitte. ok; deci asta este poza de familie.

Vom reveni la ea.

Acum, între acea poză de la prima comuniune și primele poze ca profesoară, din 1986, lipsesc 23 de ani din viața lui Brigitte.

Anii cei mai importanți, adolescența, nunta ei la 21 de ani, cei trei copii pe care spune că i-a născut, căsătoria ei de 32 de ani cu bancherul André-Louis Auzière...

Nu știu, în Franța oamenii nu-și fac poze cu soțul? Nu știu.

Cel mai secret soț din  Franța

Virginie Linhart a spus chiar că André-Louis Auzière, fostul soț al lui Brigitte, care a fost soțul ei timp de 32 de ani, este cel mai bine păstrat secret din Franța.

Și așa și pare, dragii mei, așa și pare, pentru că, la momentul la care a apărut documentarul, exista o sigură poză cu fostul ei soț, care poză a ajuns și în Wikipedia. Uite, asta este poza.

Și vedeți aici data nașterii [28 februarie 1951] și data decesului [decembrie 2019] și zice că a fost soțul lui Brigitte Macron între 1974 și 2006.

Toate bune și frumoase, numai că s-a aflat că poza asta nu este, de fapt, poza lui André-Louis Auzière! Pentru că un fost elev de-al lui, care a ajuns între timp politician - numele lui este François Ruffin, și el fost elev la La Providence - a ieșit și-a spus: Păi ăla nu este André-Louis Auzière, ăla este domnul profesor Hugo! Profesor la același liceu. Hopaaaa!

Acest moment a atras atenția publicului, care a început să se întrebe ce se întâmplă, totuși, devine din ce în ce mai ciudat... E straniu, nu?

E mama sau e fiica?

Ok, am să vă dau aici câteva exemple de reacții imediate ale publicului, câteva ruminații timpurii, dacă vreți, despre cele două fotografii din copilăria lui Brigitte care au fost făcute publice.

În primul rând, poza de la comuniune a făcut ceva valuri, pentru că multora li s-a părut că arată exact, dar exact nu ca Prima Doamnă, Brigitte Macron, ci ca...

Au pus pozele una lângă alta și nu li s-a părut că seamănă prea mult. Pe de altă parte, seamănă perfect cu foarte vorbăreața fiică a lui Brigitte Macron, Tiphaine!

Oamenii au zis: seamănă mai mult cu Tiphaine.

Cum am spus, Tiphaine este singura fiică, singurul copil al lui Brigitte care s-a arătat dispus să participe la documentar, a fost dispusă să discute cu Virginie preț de vreo oră. 

Cum spuneam, nici faptul că pozele au fost furnizate de agenția Best Image nu a ajutat. Oamenii – printre care și eu – s-au întrebat dacă nu cumva fotografiile au fost alterate.

Așa cum vom vedea mai târziu, Mimi a fost acuzată de tot soiul de falsificări și alte alea, tot felul de infracțiuni... Oameni buni, vă spun, trebuie neapărat s-o cercetați pe Mimi Marchand asta, e o nebunie totală. E capabilă de niște chestii... chiar mă întreb dacă nu de-asta au ales-o, pentru că e mai descurcăreață, așa... e dispusă să încalce legea, știți.

Da, în orice caz, astea au fost propriile mele gânduri, pentru că ăsta a fost unul dintre subiectele în care soții Macron au despicat firul în patru în prima lor scrisoare dură de la avocați, pentru că au spus că, într-o emisiune din martie trecut, eu aș fi zis că poza a fost recolorată.

M-am uitat la ea și am zis că pare prea nouă, pare recolorată. Pe vreme aia abia intram în această poveste bizară și cercetam câte ceva, puneam întrebări, citeam cercetările altora; acum cunosc mult mai bine faptele și știu cu certitudine că poza nu a fost recolorată. Ok.

Tot așa, la început, când încercam să înțeleg acest caz, l-am întrebat pe Xavier Poussard despre o teorie pe care o avea multă lume, dacă nu cumva adevărata Brigitte Trogneux a murit când era mică și fratele ei, Jean-Michel, i-a furat identitatea. Din nou, asta era o versiune care se vehicula pe Internet la vremea aia. Acum știm cu certitudine că nu a murit când era mică.

Bun, să ne întoarcem și să ne uităm la prima scrisoare dură a avocaților pe care mi-au trimis-o. Asta este, repet, strategia lor. O să vă tot reamintesc de acest lucru, ăsta este modul în care dau ei omeni în judecată.

Ignoră întrebarea principală, și anume, dacă actuala Primă Doamnă a Franței este, biologic, bărbat, la care răspunsul este un simplu da sau un simplu nu, dar atacă imediat ce oamenii fac o mică greșeală în încercarea de a afla adevărul.

E normal să mai faci și greșeli într-o astfel de cercetare, să spui: Uite, poza asta cred că a fost recolorată. Și ei sar imediat, oooh, gata, te dau în judecată, te dau în judecată! Ai zis că Brigitte Trogneux a murit când era mică. Te dau în judecată!

Asta este scrisoarea lor. Zic așa:

„Modul în care discreditați aceste fotografii nu este doar lipsit de temei, dar și de coerență. În episoadele din 11 și 13 martie, ați susținut că fotografia de la prima comuniune este o imagine alterată a lui Tiphaine Auzière. Dar, în emisiunea din 30 august, ați fost de acord cu Poussard că fotografia o reprezintă pe Brigitte Trogneux înainte de a fi murit, la o vârstă fragedă (alt neadevăr). Ambele ipoteze sunt complet false.

„Mai mult, ați susținut că fotografia de la prima comuniune a fost contrazisă în mod repetat și că «presa» ar spune acum că ea a fost atribuită D-nei Macron doar din eroare – dar nu ați făcut nicio trimitere la organul de presă sau articolul în care fotografia este retractată. Sigur că ați fi prezentat această probă zdrobitoare, dacă o aveați, dar nu o aveți.”

Bun. De ce nu zic, simplu, cine este persoana din fotografia de la prima comuniune? De ce nu zic clar? Dacă tot pun avocații să scrie scrisori, de ce nu zic: Candace, persoana din fotografia de la prima comuniune nu este Tiphaine Auzière și poza nu a fost recolorată și, de fapt, o reprezintă pe Brigitte Macron. Nu spun nimic din toate astea. Niciodată nu spun care este adevărul. Ei spun că ipotezele care apar sunt neadevărate.

Bun. Între timp, a trecut aproape un an și am o imagine mult mai cuprinzătoare despre ce s-a întâmplat și cam care ar putea fi adevărul, așa că avocații mei, mai țineți minte, au inclus printre întrebările pe care le-am pus noi soților Macron, cu bună credință, și la care se poate răspunde foarte simplu cu da sau nu, și o întrebare cu privire la fata din poza de la prima comuniune.

Am rescris-o aici, întrebarea 4:

„Este fetița din fotografia de la prima comuniune, a cărei dată se pretinde a fi 1963, Brigitte Macron, actuala soție a lui Emmanuel Macron?”.

Știți ce a urmat. Nu au răspuns, oameni buni. Niciun răspuns. Sunt furioși: Ai zis că e recolorată! Ai zis că Brigitte Trogneux a murit în copilărie! Asta este defăimare! Asta este defăimare! Dar nu putem să-ți spunem care este adevărul.

Cred că și-au dat seama, după cât de precise și la obiect au fost întrebările mele, că am avansat în investigație și că am ajuns la o concluzie mai corectă decât la început. Ok.

Noi nu ne-am imaginat nici pentru o secundă că vor răspunde la întrebări, și nici nu ne-au răspuns. N-au făcut decât să mai trimită o scrisoare, cu chestii și mai ridicole, în care nu afirmă nicio secundă care este adevărul.

Un frate în plus...

Acum, cu privire la a doua fotografie care ar fi din copilăria lui Brigitte, și care a apărut în documentar, să ne uităm din nou la ea. Deci vedeți și voi de ce a fost atât de explozivă. Da? Asta este întreaga familie Trogneux de la Amiens. Și în acest caz, publicul a făcut imediat niște observații. Oamenii au dreptul să gândească. Au dreptul să aibă gânduri. Au dreptul să pună întrebări.

Deci, în primul rând, oamenii s-au întrebat: Bun, ni se spune că Brigitte este fetița pe care o ține mama în brațe. Aici, în față. Dar oamenii s-au uitat un pic mai la stânga și au zis: Ia stai puțin.... Păi Brigitte seamănă mai mult cu băiețelul din capătul rândului, în stânga!... Cine este acel băiețel? Că de el nu ni se spune absolut nimic!

Până la acel moment, în ciuda tonelor de presă pe subiectul Brigitte și mariajul ei și cum era ea profesoară, și cu toate site-urile genealogice dedicate familiei ei, nu exista nicio mențiune, nici în genealogii, nici în presă, despre acest băiețel - ăsta, din stânga. Deci ce s-a întâmplat? Asta a devenit, vorba ceea, câinele care nu latră.

Mai clar spus: singurul frate al lui Brigitte despre care se spusese ceva în public era fratele ei mai mare, cel din spate, care stă în picioare. Uitați-vă la poză. Acolo, în spate: el este Jean-Claude. Or, acum, publicul dădea nas în nas pe neașteptate cu un al doilea frate, foarte misterios, despre care urmau să afle că se numea Jean-Michel Trogneux.

Și Emmanuel este misterios?!

Vom face o mică pauză aici, ca să vă spun câte ceva despre povestea stranie a lui Emmanuel Macron...

Dragii mei, vă spun din nou, asta nu e decât încălzirea. Dacă simțiți că ați picat în vizuina iepurelui, nu știu de ce e așa, pentru că, așa cum v-am spus, aici  vorbim de jurnaliști mainstream. Deci nu știu unde am greșit eu când am prezentat povestea asta lumii, ca oamenii să vadă că în Franța se petrece ceva cu adevărat bizar, și încă nu de ieri-de azi, iar publicul - sau, mai bine zis, mainstream media par mai interesate să-i calomnieze pe jurnaliști ca extremiști de dreapta și conspiraționiști.

Jurnaliștii pe care i-am menționat până acum erau, toți, de stânga, erau chiar bucuroși să-i dea lui Brigitte o platformă, erau niște feministe care și-au zis: Hai să-i face un portret acestei femei.

După care au realizat că era ceva în mare neregulă: De ce nu pot să aflu nimic? De ce sunt chemată la Elysée, cu ce am greșit? De ce se poartă cu mine ca poliția la interogatoriu? Eu nu vreau decât să pun câteva întrebări...

Dar nu este vorba doar despre Brigitte. Vom discuta acum un pic despre biografia lui Emmanuel Macron, pentru că și tipul ăsta este foarte interesant.

Deci, legenda spune că, la fel ca Brigitte, el s-a născut la Amiens. Amiens este capitala departamentului Somme; în Franța le spun departamente, dar e cam cum ar fi statele la noi. Deci, tu ești din SUA, iar Amiens este cum ar fi capitala unui stat american care se cheamă Somme. OK.

Amiens are o istorie foarte bogată, încă din Evul Mediu, fiind vechea capitală a Picardiei, ceea ce înseamnă nordul Franței. Vă spun asta cu un rost.

Acum, revenind la biografia lui. Vă citesc direct din cartea lui Xavier Poussard, care urmează să apară, vom facem un anunț săptămâna asta.

Deci el scrie așa:

„Emmanuel Macron rămâne un mister pentru cei  care i-au fost colegi de școală. Foștii lui colegi de clasă îl descriu ca «singurul despre care nu știam nimic, nici unde mergea în vacanțe, nici cu ce se ocupau părinții lui». Ei îl descriu ca fiind un băiat singuratic, care «nu socializa prea mult», care «nu îi aduna pe alții în jurul lui».

„Mai târziu, la școala Henri IV, a rămas mereu în umbră, greu de surprins. «Menținea un aer de mister, aerul că duce o viață paralelă, despre care noi, ceilalți, nu știam nimic». Nimeni nu știe ca Emmanuel să fi avut măcar un prieten apropiat printre cei 48 de colegi. Avea un aer de cameleon, ceva frapant.”.

Viața lui Emmanuel Macron înainte de a o întâlni pe Brigitte este tot o gaură neagră. Jurnaliștii care au încercat să trateze subiectul au fost obligați să recurgă la a se cita unii pe alții, din cauza lipsei de informații, de fotografii.

Informația pe care au putut s-o adune se rezumă la câteva rânduri. Xavier spune:

„Născut la 21 decembrie 1977 la Amiens, Emmanuel Macron și-a petrecut copilăria pe Rue Gauthier de Rumilly în Henriville, care este un cartier mai bogat din Amiens, într-o casă pe care părinții lui au cumpărat-o în 1982. Părinții: tatăl, Jean-Michel Macron era neuropsihiatru la Spitalul Universitar din Amiens, provenind dintr-o familie din Picardia, iar mama lui, Françoise Noguès, era pediatră și a devenit expert în serviciile sociale.”

Mă opresc aici un pic din lectura textului lui Xavier; deci: tatăl psihiatru, mama pediatră. Interesantă combinație. Nu spun mai mult, dar voi vorbi pe larg despre asta mai târziu.

Mai departe:

„Familia ei (adică a mamei, Françoise Noguès) era din […], în regiunea Hautes-Pyrénées”.

Voi reveni la asta.

„Cuplul a mai avut alți doi copii. Deci Emmanuel, născut în 1977, după aceea Laurent, născut în 1979, fratele lui, și o fată, Estelle, născută în 1982. Deci, toți născuți pe parcursul a cinci ani. Frații lui sunt, ambii, doctori. Părinții au divorțat.

Macron mai are un frate, Gabriel, care s-a născut în 2005 din al doilea mariaj al tatălui lui cu o femeie pe care o cheamă Hélène Jolie, și ea tot psihiatru, la Institutul de medicina educației din Somme.”

Autobiografia lui Macron

Bun. În 2017, Emmanuel Macron și-a publicat autobiografia, care se cheamă „Revolution”.

Și în acest caz, apar extrem de puține detalii despre trecutul lui. Jurnalista independentă Sylvie Brunel, care scrie pentru Vanity Fair...  deci, din nou, nu suntem pe nu-știu-ce conversații obscure pe Reddit, nu suntem pe Dark Web, nu de-acolo a apărut autobiografia asta.

Sylvie Bommel a spus următoarele despre autobiografia lui Emmanuel Macron:

„În «Revolution», Emmanuel Macron dedică cinci pagini bunicii sale, numai una părinților săi și doar două rânduri fratelui lui, Laurent, și surorii lui, Estelle. ...

„Despre fratele lui, Gabriel, născut în 2015 din cea de-a doua căsătorie a tatălui lui, nu spune niciun cuvânt, cu atât mai puțin despre a doua soție a tatălui lui, Hélène...

„Pe de altă parte, menționează cu scrupulozitate numele celor trei copii ai lui Brigitte și soților lor, precum și numele celor șapte nepoți ai ei (cărora, între timp, li s-a mai adăugat un al optulea).

„În ziua învestirii, pe covorul roșu către Palatul Élysée nu au fost prezenți decât membri ai familiei Auzière. Tiphaine și Laurence, blondă, subțire și elegantă ... și fratele lor, Sébastien, toți trei însoțiți de consoartele lor și de copii...

„Răceala [dintre frații Macron] este reciprocă. În 2014, întrebat de un coleg de la spital dacă acel Macron care lucra cu François Hollande la Palatul Élysée era rudă cu el, Laurent a spus: «Nu, e un văr îndepărtat. Toată lumea mă bate la cap cu tipul ăsta»”.

Mă rog, poate că Laurent nu voia să fie întrebat despre ministrul Macron și a preferat să răspundă așa. Cam ciudat, totuși.

După care, o femeie pe nume Nicole, care este verișoară primară a mamei lui Emmanuel, Françoise Noguès, a spus unui reporter că nu a văzut-o aproape niciodată pe pretinsa soră a lui Emmanuel, Estelle. Foarte ciudat.

Botezat la 12 ani

Sylvie Bommel, jurnalista de la Vanity Fair, care este un autor reputat în mainstream media, a zis:

„Am avut mari dificultăți să găsesc prieteni de-ai lui Emmanuel Macron. ... «Nu vorbea niciodată despre familia lui». Avem mari dificultăți să găsim fotografii cu el din tinerețe. Când și-a lansat campania pentru prezidențiale, mulți analiști politici au menționat că modul lui de a comunica era inspirat de la Obama – dar, și așa să fie, el a neglijat perioada copilăriei.

„Oricine este interesat în fostul președinte SUA poate privi plin de emoție la bebelușul Barack în salopetă, la băiețelul grăsuț la un meci de baseball, la puștiul știrb după ce i-au căzut primii doi dinți de lapte – adică se poate vedea cum a crescut.

„Albumul foto al președintelui nostru începe la vârsta de 10 ani, cu o fotografie la capela liceului La Providence, în care Emmanuel citește din Biblie. Poartă la gât o medalie strălucitoare, pe care o poartă pentru prima dată, și care marchează ziua botezului lui [la vârsta de 12 ani]...

„Françoise și Jean-Michel, părinții lui, nu prea aveau treabă cu religia. Sigur, se căsătoriseră la biserică, pentru a se bucura de solemnitatea evenimentului și a-și aduna familiile, dar nu le-a trecut niciodată prin cap să-și boteze bebelușul”.

Un copil crescut la școală?

Uau. Deci viața începe la 12 ani, în fotografii. Cam ciudat. Acestea sunt cele trei fotografii la care se referă Bommer – și care sunt considerate în general primele fotografii cunoscute ale lui Emmanuel Macron. [min. 32.11 din video].

Prima este cea pe care am descris-o, de la botez, a doua este din clasa a VII-a, la La Providence, iar a treia este tot din perioada studiilor, tot din clasă.

Aproape că-ți vine să spui că omul ăsta a crescut la liceul La Providence, cu Brigitte, nu? Parcă văd că o să mă citeze cu cuvintele astea și o să primesc o scrisoare de la Emmanuel: Candace a zis că am crescut la școală, nu este adevărat, te dăm în judecată pentru defăimare.

Dar e ciudat. Ar trebui menționat că, încercând să afle mai multe, Xavier Poussard a dat peste niște fotografii, care nu păreau autorizate și nu se știe de unde provin, care au apărut în – ați ghicit – Paris Match , una dintre publicațiile preferate ale lui Mimi Marchand, în mai 2017, când Mimi – această gangsteriță a presei, la figurat vorbind – era șefa de comunicații a cuplului.

Deci, pe 20 mai 2017, au apărut aceste fotografii [min. 33:02 în video]. Da. Deci vedem un copil, iar la legendă scrie că este Emmanuel Macron la vârsta de trei ani. Oameni buni, care sunteți francezi, puteți identifica tenișii aceia pe care îi poartă? Ar fi extraordinar dacă i-ați identifica – să-mi spuneți mai târziu în comentarii. Măresc puțin poza. Aș fi tare curioasă să știu ce marcă sunt tenișii ăia.

Da. Citește dintr-o carte cu Sylvester și Tweety și are claia ai de păr blond. Iar poza din dreapta jos ar fi el la biroul tatălui lui, la biroul de doctor.

Dar veți observa și aici aceleași ciudățenii. El are frați, dar nu există nicio poză cu el și frații lui. Și nu se știe cine a autorizat publicarea acestor fotografii...  Revista nu spune de unde le are și ele nu au mai apărut niciodată, în nicio biografie, și nici în autobiografia lui. În nicio biografie, nici autorizată, nici neautorizată, nu mai vedem pozele astea.

Unde s-a născut, totuși, Macron?

Așadar, să recapitulăm. Pe parte paternă, familia lui Macron vine din Amiens, deci sunt din Picardia. Dar un alt jurnalist, care este gay, Hervé Algalarrondo – și vă spun că este gay, recunoscut gay, nu ca să-l expun, ci pentru că, să nu uităm, mare parte din ce spune media e că toată lumea are fobie de LGBTQ, de-aia se ia de Brigitte – ei bine, tipul ăsta sigur nu are fobie gay, da?

Deci, Hervé Algalarrondo a făcut probabil  cele mai mari eforturi de a afla câte ceva despre copilăria lui Emmanuel Macron, în cartea lui de investigație care se cheamă „Două tinereți în Franța”.

Ok? Și el a descoperit niște chestii foarte stranii.

De exemplu, Gilles de Robien, fost primar al orașului Amiens, uite aici o poză cu el – și care era un apropiat al familiei Trogneux, pentru că acolo toată lumea se știa cu toată lumea, deci nu încerca să le facă vreun rău sau să arunce vreo umbră asupra lor... acest primar a zis că Emmanuel Macron nu este din Amiens. Nu este din Amiens, este din Le Touquet, un orășel de pe litoralul Franței. Cum adică? Cum adică este din Le Touqet? Vrea să spună că Macron nu s-a născut la Amiens?! Fiindcă asta ar fi foarte ciudat.

De ce nu ar profita un primar de faptul că președintele Franței s-a născut în orașul lui, să zică: Da, sigur, Emmanuel Macron este de-al nostru.

Poate a vrut să spună doar că Macron și-a petrecut cea mai mare parte din timp în afara orașului, poate că asta a vrut să zică.

Cert este că, potrivit acelei cărți, cel puțin, asta a zis. Și sigur că ar fi avut tot interesul să spună că Macron este din Amiens.

Dar se pare că Macron însuși nu a manifestat interesul cuvenit pentru propriul lui oraș natal, pentru că, din aceeași carte, aflăm că Emmanuel Macron, citez

„Nu s-a prezentat, în august 2018, la comemorarea a o sută de ani de la Bătălia de la Amiens. Macron, care s-a născut la Amiens, a fost absent, lucru care a sărit în ochi, în condițiile în care Theresa May, prim-ministru al Marii Britanii, și prințul William, unul dintre nepoții reginei Elisabeta, au fost prezenți. Englezii și francezii au luptat umăr la umăr în această bătălie din Primul Război Mondial, care a marcat începutul ofensivei victorioase a Aliaților...

„Emmanuel Macron nu s-a prezentat la ceremonie, deși familia lui provine din Authie, care a fost pe linia frontului la o altă mare bătălie, Bătălia de pe Somme, iar castelul a găzduit un spital de campanie. Asta chiar dacă el știe foarte bine, așa cum a menționat în mai multe discursuri, că Picardia poartă încă urmele rănilor războiului cu Germania.”

Mă rog, poate era omul ocupat în ziua aia. Hai să nu exagerăm chiar așa.

Ar mai trebui menționat că Macron, care a intrat pe scena politică în 2012, a vrut să devină primar, dar niciodată în zona Picardiei, ci numai la Pas-de-Calais, unde lucra Brigitte ca secretară de presă. Poate de-asta... poate că începuseră deja relația, nu știu sigur.

Limbi necunoscute...

Și-apoi,... aici o să devină de-a dreptul jenant, o ditamai gafa pe care a făcut-o președintele Emmanuel Macron vorbind despre cealaltă latură a familiei lui, cea maternă, care, cum spuneam, vine din zona Pirineilor.

Deci, ca să înțelegeți, zona asta este la granița dintre Franța și Spania și acolo se vorbesc mai multe dialecte, istoric vorbind.

Macron, ca președinte, se duce la Andorra  în 2018 și se prezintă acolo ca fiind și el un fiu al Pirineilor, ok? Iar între el și un oficial corsican, al cărui nume este Xavier Luciani, are loc un schimb de replici care este surprins de un jurnalist de la revista Express.

Știți cum e, când călătoresc, președinții iau cu ei un grup de presă, care îi urmărește peste tot și înregistrează, ascultă ce se vorbește etc.

Iar el vorbea cu tipul ăsta din Andorra și jurnalistul scrie că Macron a spus așa:

„Străbunicii mei s-au născut aici și nu vorbeau decât pirineică. Dorința lor cea mai mare era ca bunica mea să meargă la o școală de stat și să învețe franceza, vă dați seama?”.

Închei citatul.

Deci are un moment de confesiune, pentru că el era foarte apropiat de bunica lui; v-am spus că, în cartea lui „Revolution” vorbește despre ea. Și acum spune că scopul suprem al vieții străbunicilor lui era ca bunica lui să meargă la o școală de stat și să învețe franceza.

Vă dați seama cât de extraordinar este? Adică: acum el este președintele Franței, iar străbunicii lui nu voiau decât un lucru, ca fata lor, bunica lui, să învețe franceza!

Iar politicianul acela s-a gândit puțin – dar nu prea mult, și i-a răspuns că nu există limba pirineică. Nu a existat niciodată o asemenea limbă. Uimitor. Nu, niciodată, niciun pic de limbă pirineică, habar n-aveau la ce se referea Macron. Care pirineică? Nu există.

Oamenii de-aici vorbesc tot felul de dialecte dar niciunul nu vorbește pirineica. Avem limba occitană, avem catalană, dar pirineică?! Ce vrei să spui, omule?

Deci a inventat, pur și simplu, o bucățică de copilărie. Și asta e foarte ciudat. Foarte ciudat. Să fii atașat emoțional de o limbă care n-a existat niciodată.

O familie ca un zid al tăcerii

Mă rog. Dar să revenim la jurnalistul Hervé Algalarrondo, care a încercat cu disperare să vorbească cu cineva din familia Macron, dar nimeni nu a acceptat. Au făcut zid în fața lui, l-au respins o dată, l-au respins de două ori, iar și iar...

După care, un oficial din [...] i-a zis că, dacă vrea să afle despre istoria lui Emmanuel Macron, să discute cu Brigitte. Ciudat, nu?

I-a trecut prin cap ideea asta pentru că, atunci când Emmanuel Macron a venit în vizită la [...], alt oraș, au făcut conversație, din politețe, și el l-a întrebat pe Macron despre sora lui, Estelle, pentru că ea locuia în zonă.

Și el a spus că în acel moment Macron s-a întors spre Brigitte, să afle ce trebuie el să răspundă la întrebarea despre sora lui.

Nu știu voi ce părere aveți, oameni buni, dar eu încep să am un sentiment nasol. Începe să pară cam incestuos, așa – de ce știe ea mai mult decât el despre familia lui? De ce este el mai apropiat de familia ei? Nu știu. E foarte straniu, nu?

Asemănări de-a dreptul stranii

Probabil ar trebui să ne oprim aici, dar vreau să vă dau ceva distractiv, ceva la care să vă uitați. Două poze. Și să știți că e real, nu e nimic inventat. Pentru că data viitoare vom vorbi despre Jean-Michel Trogneux, fratele lui Brigitte care a apărut brusc și publicul află de el pentru prima dată.

Deci, Jean-Michel Trogneux ar fi avut un băiat, un fiu, pe nume Jean-Jacques. Acest Jean-Jacques nu e dispărut, se știe de el.

Deci Jean-Michel Trogneux, care se pare că este dispărut, are un fiu, pe care îl cheamă Jean-Jacques, și nu e dispărut.

Și asta este poza lui, alături de poza lui Emmanuel Macron.

Priviți aici. Reamintesc, aceste două persoane nu sunt rude, ok? Jean-Jacques Trogneux este – se susține că este nepotul lui Brigitte Macron, fiul fratelui ei, Jean-Michel Trogneux. Deci nu are nicio legătură cu familia lui Emmanuel Macron, da? Este din familia lui Brigitte. Și uite-l aici, alături de soțul lui Brigitte, Emmanuel Macron. Uluitor! Uluitor, doamnelor și domnilor! Dar nu credeți ce vedeți. Nu vă credeți ochilor.

În episodul următor vom discuta mai mult despre bunica lui Macron, cea care vorbea pirineica – pentru că lucrurile încep să devină foarte, foarte interesante.

Și apoi o să mai aflăm câteva lucruri despre mama lui Emmanuel și despre tatăl lui, psihiatrul. Sunt câteva lucruri despre ei pe care le-am lăsat intenționat deoparte; cu ce anume se ocupau ei, ce fel de muncă, în mod specific, prestau acest psihiatru și această pediatră. Și, de-acolo, poate putem să începem să punem niște lucruri cap la cap.

Vom discuta puțin și despre contextul politic al vremii, în copilăria lui. Și toată asta se va transforma într-o poveste de groază....

Dar văd că oamenii sunt deja șocați de poza cu cei doi! Skyler, mai pune o dată poza cu presupusul nepot... Mai arătați-mi-o o dată. Nu știu ce gândiți voi, oameni buni, dar atâta vă spun, că sunteți niște conspiraționiști de extremă dreapta și niște naziști, da?

Opriți-vă! Nu vă mai dați crezare ochilor! Vă spunem noi ce să credeți, da?! Deci noi suntem mainstream media și cu asta ne ocupăm noi. Toată lumea e nebună, numai noi nu. Toată lumea e rea, numai noi nu. Toată lumea dă fake news, numai noi vă spunem adevărul, indiferent care este el.

Jurnaliștii de azi sunt un pic ca niște prostituate, nu? Cât mă costă ca să spui cutare sau cutare lucru, nu? Cel puțin asta e impresia mea. ... Gata pentru astăzi. Vă aștept mâine  la următorul episod...