Foarte ciudate evenimentele care s-au petrecut duminică seara în Caucazul de Nord. Ele reprezintă cele mai mari tulburări interne din Federația Rusă, de la Rebeliunea Wagner, din 23 iunie.

Excelenta publicație ucraineană independentă Strana a realizat o minuțioasă analiză a evenimentelor de atunci și de acum, iar concluziile sale sunt extrem de interesante.

Vă prezentăm integral acest text pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Ieri, republicile musulmane din Caucazul de Nord au devenit punctul fierbinte al Federației Ruse prin acțiunile antisemite care au avut loc aici.

La Hasaviurt și la Nalcik, grupuri de oameni căutau „refugiați israelieni” și cereau ca evreii să fie expulzați.

La Mahacikala, o mulțime a pătruns pe aeroport.

De la rebeliunea lui Prigojin, când membrii Wagner au ocupat cartierul general al Regiunii Militare Sud de la Rostov, evenimentele de ieri din Daghestan au reprezentat cea mai mare revoltă internă din Federația Rusă.

Autoritățile ruse au acuzat „forțe externe” – în special Ucraina – de organizarea tulburărilor, afirmând că Dimineața Daghestanului, canalul de Telegram prin care au fost difuzate apelurile la acțiune împotriva evreilor și informațiile false despre sosirea „refugiaților israelieni” în Caucazul de Nord este condus de o persoană care trăiește în Ucraina.

Este vorba de opozantul rus Ilia Ponomarev. Acesta a recunoscut că s-a implicat în coordonarea acestui canal de Telegram până în toamna trecută, dar susține că acum nu mai are nici o legătură cu el.

În același timp, trebuie notat că evenimentele de ieri s-au declanșat pe fondul întâmplărilor mai degrabă stranii care au loc de mai bine de o lună în jurul președintelui Ceceniei, Ramzan Kadîrov.

Să le examinăm mai în amănunt.

Recent, au apărut o mulțime de informații scandaloase despre Kadîrov. Cu o lună în urmă, toată lumea vorbea despre moartea lui sau despre boala foarte gravă pe care ar avea-o.

Apoi, a apărut crearea unor noi unități cecene în interiorul Gărzii Ruse, cărora li se dau numele unor dușmani ai Imperiului Rus.

După aceea, au devenit subiect de discuție alte „excentricități” ale lui Kadîrov, cum ar fi decorarea unor membri ai familiei sale cu ordinul de „Eroi ai Ceceniei” și răsplătirea lor cu posturi ministeriale.

Toate acestea amintesc frapant de comportamentul lui Prigojin de dinaintea revoltei Wagner. Gesturile sale erau la fel de sfidătoare, cu nuanțe de schizofrenie, cum sunt acum cele ale lui Kadîrov.

Cu toate acestea, după revolta lui Prigojin, comportamentul său a început să fie perceput nu ca schizofrenie, ci ca o înșiruire perfect logică de acțiuni care au avut scopul să pregătească rebeliunea.

Dar Kadîrov de ce acționează acum așa?

Sunt multe explicații posibile.

Cea mai puțin plauzibilă este că Ramzan Kadîrov s-a hotărât brusc să joace cartea Separatismului. Pentru acei ceceni care sunt gata să sprijine o nouă tentativă de secesiune de Federația Rusă (să-i numim „ichkerieni”), Kadîrov este un dușman mai mare decât Putin.

De aceea, dacă începe să tulbure situația din Cecenia, indiferent cum ar evolua evenimentele, pentru Kadîrov rezultatul ar fi același: moartea.

Fie de mâna Kremlinului, fie de mâna „ichkerienilor”.

Pe de altă parte, este greu să găsești astăzi în Rusia o persoană care are parte de mai multe avantate de pe urma sistemului de stat din Federația Rusă decât Kadîrov.

E greu de înțeles de ce ar renunța Kadîrov la acest izvor de beneficii. Cu atât mai mult cu cât, în Cecenia, face tot ce poftește.

Există și alte trei versiuni.

Prima se referă la pretinsele probleme de sănătate ale lui Kadîrov, care i-ar afecta starea mintală. Cum nu se știe nimic concret despre acest aspect, vom trece rapid mai departe.

A doua versiune este că, la fel ca și Prigojin la vremea respectivă, Kadîrov s-a simțit „măreț” și a decis să își sporească influența în cadrul afacerilor interne ale Rusiei pentru a dobândi mai multă putere.

Și, în viitor, poate chiar să-i ia locul lui Putin.

Dacă sentimentul de „măreție” al lui Prigojin a fost deșteptat grație PR-ului agresiv și plătit gras pentru ca Wagner să fie prezentată drept „cea mai bună armată din lume”, atunci și Kadîrov este posibil să fi făcut la fel din mai multe motive.

A fost cel dintâi din elita rusă care a făcut „pariul corect” în primăvara lui 2023 (încă dinainte de rebeliune) când l-a criticat public pe Prigojin.

În plus, prioritatea lui Putin acum, în confruntarea cu Occidentul, este să reconstruiască relațiile cu „Sudul Global”. Iar una dintre cele mai importante componente ale Sudului Global este lumea islamică.

Kadîrov își construiește încet, încet imaginea de „cel mai important musulman din Rusia”. Și nu doar din Rusia, ci și din afara ei, comentând în legătură cu agenda internațională.

Și, din acest punct de vedere, importanța lui Kadîrov pentru Putin crește. Mai ales acum, pe fundalul evenimentelor din Gaza.

Multe alte acțiuni care par deplasate (de exemplu, bătaia unui prizonier pentru arderea Coranului) se pot explica prin dorința lui Kadîrov de a-și consolida imaginea de „cel mai important musulman” și de „principal apărător al Islamului” din Rusia.

În același context trebuie puse și declarațiile sale dure împotriva Israelului.

O întrebare este de ce guvernul rus îi permite lui Kadîrov să meargă atât de departe? De pildă, de ce îl lasă să le dea unităților sale nume ale unor dușmani ai Imperiului Rus? Și, la urma urmei, de ce să creeze noi unități, în condițiile în care cele existente au fost văzute rareori în acțiune pe frontul din Ucraina?

De ce, prin intermediul lui Kadîrov, guvernul de la Moscova ar dori să stârnească un val de islamism radical în Federația Rusă, ale cărui consecințe sunt în mod evident evenimentele de ieri din Caucazul de Nord?

Din această perspectivă, există și o a treia versiune, care nu o anulează, ci o completează pe cea de-a doua: Kadîrov și ambițiile sale sunt folosite în același mod în care a fost folosit Prigojin la vremea lui pentru a submina situația din interiorul Rusiei.

Am scris în detaliu despre această versiune la scurt timp după eșecul rebeliunii Wagner.

Conform acesteia, există una sau mai multe grupări influente în Rusia care încearcă să saboteze „Predestinarea Putin”, conform căreia actualul președinte al Federației Ruse va fi reales fără probleme în 2024 și apoi își va numi un succesor.

Acest grup poate acționa independent, potrivit propriului său program de a ajunge la putere, sau în colaborare cu forțe externe interesate de destabilizarea Rusiei.

Este adevărat că eșecul rebeliunii lui Prigojin și apoi moartea acestuia au diminuat drastic probabilitatea unei noi rebeliuni în Federația Rusă.

Cu toate acestea, activitatea viguroasă a lui Kadîrov pe fondul războiului din Israel precum și activitatea tot mai intensă a islamiștilor în Rusia deschid noi perspective.

Pe de altă parte, o întețire a activității nu este vizibilă doar la Kadîrov și la islamiști.

În paralel cu ei, canalele Z naționaliste ruse au început și ele să promoveze tema islamică. Multe dintre acestea l-au servit pe Prigojin cu informații, ajutându-l să pregătească terenul pentru rebeliune.

Acum, ele vorbesc despre amenințarea pe care musulmanii și imigranții o reprezintă pentru Rusia, îl atacă pe Kadîrov și folosesc media pentru a promova orice incident infracțional în care sunt implicați musulmani.

Astfel, lucrează „în tandem” cu Kadîrov, punând împreună bazele unui conflict major între musulmani și ruși în interiorul Federației Ruse.

În plus, musulmanii sunt deja extrem de nervoși din cauza evenimentelor din Palestina, după cum o arată ultimele acțiuni „împotriva Israelului și a evreilor” din Caucazul de Nord.

În Federația Rusă, cum am văzut mai sus, se susține că ei au fost instigați de canale de Telegram controlate din Ucraina.

Fie că este adevărat, fie că nu, judecând după reacția puternic negativă la adresa lor pe care au avut-o șeful Daghestanului și vocile loiale Kremlinului, precum și oficialii de securitate și agențiile guvernamentale, un lucru este limpede: în spatele revoltelor din Caucazul de Nord au stat forțe ostile guvernului rus.

Iar acest lucru reprezintă în sine un semnal foarte clar: dacă cineva de la Kremlin are în vedere o „conspirație” – să îi dea undă verde lui Kadîrov pentru a răspândi un val de islamism în interiorul Federației Ruse, cu scopul de a se sui pe el la putere, atunci acest plan s-ar putea să nu meargă ca pe roate.

Un astfel de val ar putea fi călărit de alt lider(i) care să prezinte mai multă încredere pentru islamiști decât „ordonanța lui Putin”, Kadîrov.

Și într-un caz și în altul, o înnăbușire a unui conflict cu musulmanii (dacă acesta începe) s-ar putea dovedi o piatră de încercare mult mai mare pentru Kremlin decât rebeliunea lui Prigojin.

Mai ales dacă ținem cont de Războiul din Ucraina, unde numeroși musulmani luptă în armata rusă.

Autoritățile ruse au experiență în „stingerea” rapidă a tulburărilor în republicile musulmane (protestele de anul trecut din Daghestan împotriva mobilizării sunt cel mai recent exemplu).

Însă, de data aceasta, pe fondul războaielor din Ucraina și Israel, spiritele sunt mult mai încinse și mizele mult mai mari.