Mitingul triumfător al lui Trump la Madison Square Garden intensifică isteria nazistă în rândurile stângii americane
Atmosfera devine tot mai încinsă în America: după ce Hillary Clinton i-a făcut pe susținătorii lui Trump „naziști”, iar Kamala Harris, „deplorabili”, președintele SUA a mers până acolo încât i-a făcut „gunoaie”. Unde se va ajunge? La război civil?
Un editorial excepțional al lui Rod Dreher publicat de The European Conservative pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Duminică, la un mic dejun în Budapesta, un coleg olandez i-a auzit fără să vrea pe doi americani foarte frământați de decizia Washington Post de a nu gira niciun candidat anul ăsta la prezidențiale. Femeia se perpelea de cât de scandaloasă este această decizie și spunea că presupusa capitulare a acestui ziar în fața lui Trump le deschide autoritariștilor drumul spre acapararea puterii. Soțul ei o aproba mormăind – ori că era de acord, ori că voia să fie lăsat să-și mănânce micul dejun în liniște.
Colegul meu a interpretat această scenă ca pe un semn că americanii își pierd mințile spre finalul acestui ciclu electoral. Și încă nu știe nici jumătate. Cu campania Kamalei Harris aproape pe butuci și perspectiva reinstaurării lui Trump profilându-se tot mai vizibil, stânga americană a intrat în faza Hitler.
Așa cum scriam săptămâna trecută, Haris însăși a spus în repetate rânduri că Trump e fascist – mesaj preluat ulterior de surogatele ei din Partidul Democrat și augmentat de mainstream media și pe platformele de socializare.
Cu regret vă informez că fanatismul „Trump = Hitler” al stângii americane nu face decât să se intensifice cu fiecare zi care trece.
Fiți atenți ce vă spun: nu știe nimeni ce nebuni cu creierii înfierbântați de prin mlaștinile fetide ale stângii vor reuși democrații și media să împingă peste punctul de ruptură, psihologic vorbind.
Asistăm în direct la prăbușirea nervoasă a regimului american, cu consecințe care, cel mai probabil, se vor prelungi mult dincolo de săptămâna alegerilor.
Canalul stângist de știri MSNBC a fost unul printre multele care au comparat mitingul electoral al lui Trump, ținut duminica trecută la Madison Square Garden, cu un miting nazist. Un fost funcționar de securitate națională care este anti-Trump a surprins febra care bântuie liberalii cu o postare alarmistă pe X:
„Am rezistat tentației de a-l numi pe Trump și pe MAGA fasciști, în principal pentru că fascismul și nazismul sunt pentru mine un rău aproape incomprehensibil. Dar realitatea este că MAGA este azi ce erau naziștii înainte de a lua puterea. Nu există nicio comparație istorică mai bună pentru MAGA decât naziștii din anii treizeci.”
Ce să zic. S-ar putea semnala că la mitingul lui Trump au participat evrei ortodocși care se înfășurau cu teffilin, pe care le poartă la rugăciune, și că pe podium flutura steagul Israelului. Atmosferă care a contrastat mult cu cea din enclava progresistă care este Columbia University, aflată la numai câteva mile spre nord, unde, acum nu demult, demonstrațiile pro-Palestina au devenit atât de violente că rabinul campusului i-a rugat pe studenții evrei să nu vină acolo, pentru propria lor siguranță.
În plus, dacă Hitler ar fi ținut un discurs la fel de dezlânat și tont ca Trump, n-ar fi adunat în jurul său cămăși brune nici cât să cucerească un chioșc de hot dog, nu mai zic jumătate de Europă.
Cu toate astea, izbucnirea asta dementă de obsesie nazistă a stângii americane ne spune ceva important nu doar despre Kamala Harris, cum scriam săptămâna trecută, ci și despre mentalitatea elitei americane. Este un exemplu perfect de ceea ce intelectualul francez Renaud Camus numește „a doua carieră a lui Adolf Hitler”.
E o expresie pe care propus-o acum aproape douăzeci de ani pentru a descrie cum evocă europenii pe bandă rulantă moștenirea lui Hitler ca să delegitimeze orice politician sau idee care le amenință lor puterea sau hegemonia ideologică. În Europa, cel puțin, funcționează: teama de a fi făcut nazist pune cu botul pe labe orice politican de dreapta și-i îndepărtează pe mulți votanți europeni, de teamă, la rândul lor, să nu fie cumva complici la revenirea năpastei hitleriste.
Merită să revenim la Camus pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă azi în America:
„Această carieră postumă a Führer-ului nu este... cu nimic mai puțin monstruoasă decât cariera lui din timpul vieții, dar și consecințele istorice și geopolitice sunt și ele la fel de vaste, dacă nu și mai. Adevărul fiind că totul se întâmplă de parcă Europa, și Franța, bineînțeles, după ce au suferit de cancerul hitlerist, au continuat să fie operate, iar și iar, de niște chirurgi atât de feroce în hotărârea lor de a eradica răul încât nu s-au oprit – la cea mai mică suspiciune de contaminare - nici de la eliminarea unor organe vitale, indispensabile pentru supraviețuirea pacientului. Așa se face că Franța, care plătește o factură medicală exorbitantă pentru o perioadă relativ scurtă din istoria ei, a fost împinsă, mai mult sau mai puțin conștient, la auto-nimicire, prin retragerea succesivă a tuturor funcțiunilor care sunt necesare unei națiuni dacă vrea să-și prezerve existența”.
A devenit deja o rutină ca guvernul Orban din Ungaria, unde locuiesc eu, să fie condamnat ca „fascist” de politicieni ai Uniunii Europene și de media. Ungaria se vede constant calomniată ca un fel de Bavarie Maghiară a anilor treizeci.
Ceea ce nu are nicio legătură cu realitatea, lucru pe care îl poate constata orice turist care petrece aici chiar și numai o zi. El ar ajunge la aceeași concluzie la care au ajuns și conservatorii maghiari: că „fascist” este oricine se opune politicilor de stânga globaliste. Fascist este cineva care, indiferent cât de democratice i-ar fi politicile, votează împotriva intereselor de la Bruxelles.
Camus înțelege că această calomnie, de a-l numi pe cineva „Hitler”, servește nu doar de atac ieftin la adresa unui adversar politic, dar și - mai consistent – la paralizarea electoratului în fața unei amenințări la adresa existenței naționale.
De exemplu, pentru a evita eticheta hitlerismului, nu trebuie să obiectezi la migrația de masă, chiar dacă numărul enorm de imigranți din țări și culturi non-europene aduce cu sine crime violente, fanatism religios și chiar dezintegrare socială. Niciun preț nu este prea mare – chiar și suicidul național – dacă e să prevenim întoarcerea lui Hitler.
De ce invocarea nazismului are efecte emoționale atât de profunde în Europa este de înțeles. Dar de ce ar trebui să-i intereseze pe americani? Statele Unite nu au, evident, nicio istorie de fascism, ba, de fapt, niște sute de mii de americani au murit ca să elibereze Europa de ocupația nazistă. Cu toate astea, nu poate fi negat că sunt unii în elitele americane care chiar cred că Trump este o amenințare fascistă clară și actuală la adresa democrației.
Să luăm exemplul dialogului panicat surprins de colegul meu olandez la micul dejun. Cuplul de americani intrase în fibrilații din cauza unui fapt trivial: faptul că un ziar din capitala SUA nu le-a zis oamenilor cu cine să voteze anul ăsta.
Ca unul obișnuit să scriu andosări de presă, în calitate de membru al echipei de redacție, pot fi martor că aceste giruri date în ziar nu contează câtuși de puțin. Sondajele au dovedit-o de multe ori: media este printre cele mai puțin credibile instituții din America. Andosările nu sunt decât o expresie a opiniei elitei și nimic mai mult.
Și-atunci, de ce leșinul ăsta apropo de decizia Post, care a fost luată la ordinul proprietarului miliardar al ziarului, mogulul Jeff Bezos de la Amazon? Cel puțin doi editorialiști și-au dat demisia, iar elitele de pe Beltway reacționează de zici că Bezos e un fel de Neville Chamberlain cu cerneala încă proaspătă pe degete.
Unul dintre editorialiștii cu pricina, neoconservatorul belicos Robert Kagan— a cărui nevastă, Victoria Nuland, a fost unul dintre arhitecții esențiali ai politicii agresive a Americii în Ucraina – scrisese anterior că „o dictatură a lui Trump devine tot mai inevitabilă”.
Iar acum, faptul că proprietarii ziarului refuză să o gireze pe Kamala Harris, echivalează, pentru el, cu invazia lui Hitler în Sudetenland.
E foarte grăitor că unul dintre cei mai importanți intelectuali din spatele invaziei și ocupației ratate a lui George W. Bush în Irak și Afghanistan îl vede pe Donald Trump – care s-a dovedit un oponent al politicii de așa-zis „război fără sfârșit” a Americii – drept o amenințare la adresa păcii mondiale.
Pe de altă parte, și Partidul Democrat, care, pe vremuri, îl considera pe Kagan și-ai lui drept marii răufăcători ai politicii americane, și-au reunit acum forțele cu fostul vice-președinte Dick Cheney, eminența cenușie din spatele acelor invazii. Cheney și fiica lui, Liz, fostă membră a Congresului din partea Partidului Republican, dar care s-a jurat că „Never Trump”, i-au dat girul lor lui Kamala Harris.
Ce se întâmplă aici? Membrii establishment-ului american – incluzând atât elitele democrate, cât și pe cele republicane – au condus lucrurile atât de multă vreme că percep orice opoziție semnificativă la viziunea lor despre lume ca pe o repudiere inacceptabilă a democrației.
După alegerea lui Trump în 2016, Posta adoptat un motto de un histrionism pompos: „Democrația moare în întuneric”. Bezos – a cărui finanțare salvează, de fapt, locurile de muncă ale jurnaliștilor, pentru că ziarul pierde bani – a decis, pare-se, de bun simț, că mizele sunt prea mari.
Și ce dacă? Paginile de știri și opinii ale ziarului sunt pline zilnic de relatări și comentarii anti-Trump – în asemenea măsură, de fapt, că Post a devenit un fel de Pravda-de-pe-Potomac, imposibil de citit pentru oricine nu împărtășește ideile lor țicnite că Trump ar fi Hitler 2.0. Contează, oare, că pe chestiunea oricum irelevantă a andosamentului, Post a decis să păstreze tăcerea?
Da. Contează. Contează ca simbol condensat al faptului că elitele își pierd puterea și influența. Deși Joe Biden și Kamala Harris au venit la putere ca întoarcere la normalitate după anii turbulenți ai mandatului Trump, ei au guvernat ca progresiști militanți.
Biden și Harris au deschis granița sudică a Statelor Unite unui număr fără precedent de străini neverificați – cel puțin 10 milioane se știu, dar numărul este sigur mai mare. Ai vreo problemă cu asta? Ești nazist.
Sub Biden și Harris, mentalitatea DEI (diversitate, echitate, incluziune) a pus stăpânire pe guvernul american, ca și pe majoritatea instituțiilor publice și private, inclusiv universitățile și corporațiile. New York Times - despre care nimeni nu poate să spună că ar fi vreun Der Stürmer - relata săptămâna trecută că Harris însăși a luat un rol activ în injectarea rasei și genului în operațiunile agențiilor guvernamentale. SUA este mai divizată azi decât niciodată pe faliile rasă și gen, în condițiile în care până și forțele armate au de suferit din cauza politicilor DEI.
Dar vai, se pare că cei mai mulți americani detestă chestiile astea. Niște naziști, cu toții.
În guvernarea Biden-Harris și a aliaților lor progresiști din orașele liberale, criminalitatea ajuns la cote incredibile, în timp ce poliția refuză să mai reinstaureze legea și ordinea de teama de a nu fi acuzată de rasism.
Orașe americane odată frumoase au ajuns niște haznale, pline de vagabonzi și de drogați.
Media suprimă relatările despre găști de afroamericani care jefuiesc magazinele și atacă asiatici, evrei și alte nații, dar vezi probe video despre astfel de lucruri în fiecare zi pe X. Dar, hei, dacă observi chestiile astea, ești nazist – iar Elon Musk este acum Dr. Goebbels din Silicon Valley.
Donald Trump se descurcă excepțional pentru un republican în sânul electoratului de culoare, mai ales printre bărbați. Și de ce n-ar face-o? Populația de culoare care respectă legea are cel mai mult de suferit din cauza criminalității de culoare.
În plus, în primul mandat al lui Trump, salariile pentru muncitorii de culoare au crescut substanțial. Sub Biden-Harris, au rămas în urmă, poate unde migrația în masă le ia slujbele muncitorilor necalificați.
Ceea ce nu l-a împiedicat pe Barack Obama să-i tragă de urechi pe bărbații de culoare, că de ce nu o susțin pe Kamala, sugerând că sunt o haită de sexiști. Hei, vedeți că nici lui Hitler nu-i plăceau femeile.
Ați înțeles ideea. Striviți de inflație și de costurile în ascensiune fulminantă ale vieții de zi cu zi, 52% din votanții americani o duc mai prost financiar de când Biden-Harris au ajuns la putere.
Aproape două treimi dintre americani spun că țara merge într-o direcție greșită.
Dar, întrebată dacă ar fi făcut ceva altfel, acum, la finalul a patru ani de guvernare, Kamala a spus: „nu-mi vine nimic în minte”.
N-ai nevoie de fascism ca să explici de ce Trump stă atât de bine. De fapt, dacă Trump nu ar fi avut slăbiciunile lui particulare, probabil că republicanii ar fi în pragul unei victorii copleșitoare săptămâna viitoare. Dar, cum nimic altceva n-a funcționat, Echipa Harris și suporterii ei au recurs la fascism.
Fanatismul cu spume la gură de care dau dovadă elitele democrate și tovarășii lor de drum din tabăra „Never Trump” ar fi amuzant dacă nu ar putea avea efecte serioase.
Donald Trump a fost deja împușcat odată în această campanie, iar Serviciile Secrete au reușit să zădărnicească o a doua tentativă. Dacă chiar crezi că America este amenințată de nazism – că și Hitler a fost ales, până la urmă! – atunci tentația de a stopa asta prin orice mijloace ar fi mare.
Dar lucrurile nu se vor termina nici dacă Trump supraviețuiește acestei campanii și ajunge la Casa Albă.
New York Times a publicat recent un eseu scris de doi profesori din (normal) guvernul Harris care militează pentru o mobilizare de masă a societății civile pentru „apărarea democrației”, cu demonstrații publice de masă, în încercarea de a-i nega lui Trump accesul la putere. Cei doi profesori se întrebau, despre liderii societății civile: „Ce mai așteaptă?”
În realitate, acești profesori, de la una dintre universitățile americane de elită, cer public, în cel mai influent ziar din SUA, o revoluție colorată care să răstoarne potențialele rezultate ale alegerilor democratice. Pentru a salva democrația, sunt dispuși s-o distrugă. Dar, vedeți domniile voastre, adevăratulfascist este Trump.
Așa cum scria un politician notabil din era nazistă,
„Există întotdeauna o forță a credibilității într-o minciună mare; pentru că masele largi sunt întotdeauna mai ușor de corupt în straturile mai adânci ale naturii lor emoționale, decât conștient sau voluntar; și, astfel, în simplitatea primitivă a minții lor, ei sunt mai dispuși să cadă victimă unei minciuni mari, decât unei minciuni mici... ”
Autorul pasajului este... ați ghicit: Adolf Hitler.
Așa cum putem observa acum, privind agitația din sânul clasei conducătoare americane, ce este adevărat pentru masele largi este, uneori, la fel de adevărat și pentru elitele restrânse.
Așa cum nota, profetic, Camus, cariera postumă a lui Hitler, ca bâtă psihologică și politică cu care sunt bătuți cei care se opun dominației stângii, a dat naștere unei lumi cu totul imaginare, o lume sentimentală și ipocrită, onctuoasă și neiertătoare, tiranică și impotentă (tiranică față de ai ei, impotentă față de alții) și care s-a apucat să acopere cu hârtii lumea reală, suspectată de un virtual, potențial, posibil hitlerism.
Această lume imaginară s-a apucat apoi să certe cu asprime lumea reală de câte ori aceasta încerca și ea, timid, să-i reamintească de realitate, fie măcar și numai ridicând un deget ca să pună o întrebare sau arătând că suferă.
Liberalii regimului american au văzut în evenimentul lui Trump de la Madison Square Garden – vesel, gălăgios, uneori stupizel (steagurile purtate de Hulk Hogan) – reînvierea unui miting nazist de la Nürnberg.
Să sperăm că, în ziua alegerilor, votanții americani îi vor readuce la realitate, spunând clasei conducătoare și năimitului lor Hitler: „You’re fired!” („Ești concediat!”)
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
Mascarada Covid: Cel mai devastator raport de până acum
UE pregătește Vaccinul Anti-Gândire
De ce credem că Ciucă a avut întrebările și temele aranjate de dinainte cu Gâdea la dezbaterea de la Antena 3
O pornire "eroică" spre auto-distrugere a cuprins Israelul
Întrebarea care nu îi dă pace lui Ion Cristoiu după evenimentul din Colectiv: A știut Klaus Iohannis înainte de noaptea de 30 octombrie că se va întâmpla tragedia?
INVESTIGAȚIE Ciprian Demeter: Rețeta favorurilor financiare ale managerilor de Opere și Filarmonici și Rețele de Putere din cultura românească. Ce se ascunde în spatele Cortinei - Partea I
Recomandările noastre
Republica Moldova, între Scila Sandu și Caribda Stoianoglo (Стояногло). Alegeți până nu e prea târziu!
Alegerile din SUA: Se va repeta frauda din 2020?
De ce le era frică homosexualiștilor nu scapă: Va avea loc un al doilea Referendum pentru Familie și Căsătorie, după alegeri! Anunț în premieră făcut de Virgiliu Gheorghe Vlăescu: ”Legalizarea căsătoriilor LGBT aduce atingere majoră vieții de familie”
ADEVĂRUL despre NICOLAE PAULESCU. Academicianul Eugen Simion, Academicianul Nicolae Cajal și Academicianul Prof. Dr. Ionescu-Tîrgoviște despre descoperitorul Insulinei
Secțiuni: Alegeri 2024 Externe Opinii Prima pagină Știri
Persoane: Donald Trump Joe Biden Kamala Harris
Locații: SUA
Subiecte: Alegeri prezidențiale SUA 2024
Organizații: Casa Alba
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (5)