Pe la anul 440, la plecarea din Egypt, Avva Isaia din Gaza a luat cu sine cea mai mare parte din tezaurul de scrieri monahale și de memorie orală consemnată în scris de monahii egypteni. După cîteva zeci de ani de aspre nevoințe duhovnicești, faima vieții sale îngerești a ajuns cunoscută în întreg Imperiul Roman. Chiar și în palatele împărătești se discuta despre viața duhovnicească a Avvei Isaia din Gaza și a ucenicilor săi. Acolo, în pustia Gazei, Avva Isaia și ucenicii săi au așternut în scris istoria de fapte bune a primilor 200 de ani de monahism ortodox. Așa a luat naștere Patericul Egyptean. El a cunoscut mai multe forme, despre care am scris mai în amănunt în postfața Patericului Egyptean apărut la editura Sophia în anul 2011.

Una din formele cele mai răspîndite ale Patericului, intitulată de mine Patericul Egyptean Tematic compus, conține în 21 de capitole o sumă de învățături și fapte ale sfinților pustiei, atît cei cunoscuți, cît și cei anonimi. Singurul criteriu de selecție a zicerilor fiecărui capitol a fost acela tematic, punînd întîi pe bătrînii cei cunoscuți, apoi pe cei anonimi. Cuprinsul celor 21 de capitole al acestui tip de Pateric este următorul:

1. Sfătuiri ale Sfinților Părinți despre sporirea desăvîrșirii (Παραίνεσις ἁγίων πατέρων εἰς προκοπὴν τελειότητος);
2. Că se cade a căuta liniștea cu toată sîrguința (Ὅτι δεῖ τὴν ἡσυχίαν πάσῃ σπουδῇ μεταδιώκειν);
3. Despre umilință (Περὶ κατανύξεως);
4. Despre înfrînare și că nu numai întru bucate se cuvine a o înțelege pe aceasta, ci și întru celelalte mișcări ale sufletului (Περὶ ἐγκρατείας͵ καὶ οὐ μόνον ἐπὶ βρωμάτων ταύτην παραληπτέον͵ ἀλλὰ καὶ τῶν λοιπῶν τῆς ψυχῆς κινημάτων);
5. Povestiri de multe feluri spre întărirea dinspre războaiele ce din curvie ni se ridică asupră (Διηγήματα διάφορα πρὸς ἀσφάλειαν τῶν ἐκ τῆς πορνείας ἐπανισταμένων ἡμῖν πολέμων);
6. Despre necîștigare, întru care că se cade și de lăcomie a ne păzi (Περὶ ἀκτημοσύνης͵ ἐν ᾧ ὅτι δεῖ καὶ τὴν πλεονεξίαν φυλάττεσθαι);
7. Povestiri de multe feluri care ne îndeamnă pe noi către răbdare și bărbăție (Διηγήματα διάφορα πρὸς ὑπομονὴν καὶ ἀνδρείαν ἡμᾶς ἀλείφοντα);
8. Despre a nu face nimic spre arătare (Περὶ τοῦ μηδὲν ποιεῖν πρὸς ἐπίδειξιν);
9. Că trebuie a ne păzi ca pe nimeni să nu judecăm (Ὅτι φυλάττεσθαι χρὴ τοῦ μηδένα κρίνειν);
10. Despre dreapta socoteală (Περὶ διακρίσεως);
11. Despre că se cade a ne trezvi totdeauna (Περὶ τοῦ δεῖν πάντοτε νήφειν);
12. Despre a ne ruga necontenit [și cu trezvie] (Περὶ τοῦ ἀδιαλείπτως [καὶ νηφόντως] προσεύχεσθαι);
13. Că trebuie a fi iubitori de străini și a milui întru veselie (Ὅτι φιλοξενεῖν χρὴ καὶ ἐλεεῖν ἐν ἱλαρότητι);
14. Despre ascultare (Περὶ ὑπακοῆς);
15. Despre smerita cugetare (Περὶ ταπεινοφροσύνης);
16. Despre nepomenirea de rău (Περὶ ἀνεξικακίας);
17. Despre dragoste (Περὶ ἀγάπης);
18. Despre stră‑văzători (Περὶ διορατικῶν);
19. Despre purtătorii de semne (Περὶ σημειοφόρων);
20. Despre petrecerea cea îmbunătățită (Περὶ πολιτείας ἐναρέτου);
21. Ziceri ale celor ce au îmbătrînit întru nevoință, care pe scurt arată vîrful faptei lor bune (Ἀποφθέγματα τῶν ἐν ἀσκήσει γηρασάντων͵ ἐν ἐπιτομῇ τὴν εἰς ἄκρον αὐτῶν ἀρετὴν δηλοῦντα).

Această împărțire în 21 de capete reflectă viziunea antropologică asupra luptelor pentru despătimire și desăvîrșire pe care au avut-o Avva Isaia și ucenicii săi.

Pe la anul 650, adică aproape 200 de ani mai tîrziu, Sfîntul Ioann, egumenul Mănăstirii Sfintei Ecatherina din Sinai, a scris o amplă lucrare, Scara, împărțită în 30 de trepte, fiecare din acestea fiind ea însăși o scară spre desăvîrșirea vieții lucrătoare și văzătoare. Structura Scării urmează îndeaproape pe aceea a Patericului Tematic compus, căruia îi mai adaugă cîteva capitole, extrase tot din învățăturile Bătrînilor. Sfîntul Ioann Scărarul așterne astfel în scris viziunea sa antropologică asupra luptei sufletului pentru mîntuire, urmînd îndeaproape conținutului Patericului Tematic și alcătuind astfel un comentariu ascetico-dogmatic la Pateric.

Dăm aici împărțirea celor 30 de capete ale Scării Sfîntului Ioann Sinaitul:

Se poate vedea astfel gîndirea marelui stareț sinait care s-a folosit din plin de cea mai plină de Duh carte a monahilor pentru a dărui întregii istorii creștine de după anii 650-660 un manual duhovnicesc. Prin hotărîrea Sfîntului Filotheu Kokkinos, patriarhul Constantinopolei și a sinodului de arhierei pe care l-a condus în a doua jumătate a veacului al XIV-lea, a patra Duminică din Postul Mare a fost dedicată Sfîntului Ioann Sinaitul, autorul Scării, ca model iconic și antropologic al vieții creștine.

Primii cititori ai Scării Sfîntului Ioann au văzut în ea un complex și adînc comentariu al Patericului Egyptean, și pentru aceea – socotesc – Sfîntul Ioann a fost numit „Scolasticul”, treptele sale putînd fi folosite și ca scolii (comentarii) ale Zicerilor de Duh ale Bătrînilor. Pe drept cuvînt Duminica Sfîntului Ioann Scărarul, din Postul Mare, ar merita, pentru aceea, să fie numită și Duminica Patericului Egyptean.

monahul Filotheu Bălan

Mănăstirea Petru Vodă