ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Acum cîteva zile citeam cuvîntul de folos la masă, la trapeză, după sfînta liturghie. Pe lîngă mine au trecut doi tineri cu copilul lor care abia dacă avea 3-4 ani și care avea un telefon inteligent în mînă, cu un joc pornit. N-am apucat să spun ceva, că nu a fost cînd. Dar mi s-a părut o scenă supra-realistă, cu totul de negîndit într-o mănăstire în care de obicei vin mireni cu o viață creștină ceva mai autentică.

În urmă cu cîțiva ani am zburat cu avionul într-o scurtă călătorie. Aveam la mine o Psaltire în buzunar și m-am ocupat cu psalmii. În aeroport și în avion, undeva în spatele meu, auzeam un copil că se juca pe o tabletă niște jocuri cu puternice efecte sonore. M-am mirat că părinții săi nu reduc volumul sonor. În fine. Nu m-am întors să văd despre ce e vorba; credeam că e vreun copil de 10-12 ani cu un însoțitor. La aterizare, cînd am coborît din avion, am văzut că era copilul de vreo 4-5 ani al unui preot; nici el, nici soția sa nu-i spuneau nimic, nu interveneau în nici un fel, deși deranjau acustic pe toată lumea. Mi s-a făcut o imensă milă că nici măcar slujitorii Bisericii nu înțeleg cu ce au de a face.

Nu are cum să nu ți se rupă sufletul cînd vezi astfel de cazuri.

În urmă cu cîțiva ani îmi povestea un cunoscut că a mers cu copiii unor prieteni într-o tabără în natură. Condiția a fost ca atîta vreme cît sînt împreună în tabără, copiii să nu aibă acces la telefoane mobile și tablete, el fiind singurul care ținea legătura cu părinții lor. Părinții au fost de acord, totul a fost bine, în cele din urmă. Cunoscutul meu mi-a spus că în puținele minute în care copiii nu aveau un program prestabilit și ar fi putut să se joace și să interacționeze normal, nu se jucau în nici un fel, ci pe palmă sau pe un carnețel se jucau cu degetele imaginîndu-și că joacă un joc pe tabletă.

Pentru a distruge viața cuiva este nevoie doar să i se dea acces la tablete și telefoane inteligente la vîrste la care întreaga sa ființă este în formare. Prin folosirea acestora va înceta dezvoltarea armonioasă a sufletului și a trupului și va începe o puternică virtualizare și rupere de realitatea concretă. Din ce am observat și cunoscut pînă acum, pînă la vîrstele mature (18-21 de ani) copiii și adolescenții nu ar trebui să aibă acces la internet și jocuri video. O dezvoltare armonioasă a sufletului și a trupului ține în primul rînd de o viață duhovnicească, de o rînduială, pe care să le învețe direct de la părinți, prin exemplu personal. Apoi lecturile și scrisul sînt foarte importante. Aș îndrăzni să îndemn și spre osteneala caligrafiei, care obligă sufletul de la cele mai fragede vîrste să înțeleagă și să caute binele și frumosul.
 
În orașe, un sport practicat cu consecvență cîteva zile pe săptămînă ar putea să înlocuiască eforturile fizice cu care copiii de la țară sînt deprinși de mici. (reversul este și el foarte important: tinerii crescuți cu telefoane și tablete nu au știut să reacționeze minimal în caz de pericol concret; deconectarea lor de natură a dus la dispariția instinctului de supraviețuire).

Un corolar pentru cei ce vin cu copiii la slujbele Bisericii: aduceți-i fără telefoane și fără tablete. Evlavia față de Dumnezeu și față de Biserică și respectul față de cei din jur se învață, se deprinde.
 
 
Citiți și