Sunt motive profunde pentru care NATO se clatină, în ciuda aparențelor. Cel mai important motiv este că NATO s-a extins fără să acorde atenție necesității de a fi o alianță defensivă credibilă.

Un editorial de Stephen Bryen publicat pe pagina sa de Substack pe care l--am tradus pentru cititorii ActiveNews. Titlul aparține redacției noastre.

*

Candidata la președinție și vicepreședinta SUA, Kamala Harris, spune că nu va discuta cu președintele rus, Vladimir Putin, fără președintele ucrainean, Volodimir Zelenski.

Războiul din Ucraina – care este războiul NATO – merge prost. Viitorul NATO este sub semnul întrebării.

În timpul acesta, Volodimir Zelenski, care tocmai a fost nevoit să anuleze un viitor „summit al păcii” (amânat oficial pentru o dată ulterioară) – pentru că nimeni nu dorea să participe – a precizat că nu va negocia cu Moscova sub nici o formă.

Zelenski e conștient că orice concesie pe care ar face-o Rusiei i-ar putea fi fatală lui.

Pe măsură ce armata sa începe să se dezintegreze, Zelenski se bazează pe brigada Azov, o unitate de elită despre care unii spun că încearcă să șteargă o pată ideologică neo-nazistă din istoria unității care a precedat-o.

Deoarece este puțin probabil ca Zelenski să-și schimbe poziția, diversele „formule de pace” vehiculate în Europa nu vor schimba nimic și nu vor influența rezultatul.

Ideea de bază a Europei este să încerce să înghețe conflictul, să recunoască faptul că Rusia va continua să ocupe deocamdată părți din Ucraina și să aducă Ucraina în NATO.

Sau, dacă acest lucru nu este posibil, să îi ofere pentru viitor un alt tip de garanții de securitate.

Prin prisma acestei abordări, Ucraina și-ar putea reconstrui armata, și-ar putea relansa economia și ar putea să se războiască cu rușii peste câțiva ani, când perspectivele ar fi mai bune.

Rușii nici măcar nu trebuie să respingă această variantă, pentru că, datorită lui Zelenski (care o respinge el), ea este moartă din start.

Bineînțeles, acest lucru nu va împiedica Europa și pe unii de la Washington să promoveze oricum propunerea, în timp ce livrează și mai multe arme Ucrainei, în speranța că ucrainenii vor putea rezista mult timp după alegerile din SUA.

În cazul în care Ucraina se prăbușește înainte de sfârșitul lunii octombrie (alegerile din SUA sunt pe 5 noiembrie), ar fi haos pentru Democrații americani.

S-ar prăbuși, probabil, și guvernul german. Poate chiar și regimul francez, care este șubrezit.

Majoritatea experților nu cred că acest lucru se va întâmpla. Dar majoritatea experților se înșală adesea.

Între timp, rușii nu vor accepta o încetare a focului, deoarece aceasta nu le oferă nimic. Rușii doresc în mod clar ca Ucraina să fie demilitarizată și neutră, și probabil că nu vor accepta garanții de securitate oferite de un cadru dirijat de NATO (deși declarațiile publice ale Rusiei sunt ambigue.

Oficial, Rusia dorește ca Lugansk, Donbas, Zaporojie și Crimeea să fie recunoscute ca fiind ale sale (toate au fost anexate de Rusia) și cere protecția rusofonilor din Ucraina.

Perspectiva ca solicitările Rusiei să fie îndeplinite - de actualul guvern ucrainean și de majoritatea țărilor NATO – sunt aproape de zero.

Din acest motiv, linia dură a lui Zelenski, atâta timp cât va fi menținută, face ca sigur că obiectivul real al Rusiei să fie înlocuirea totală a guvernului ucrainean cu unul favorabil Moscovei și dispus să accepte pretențiile acesteia.

Dacă rușii reușesc acest lucru, atunci NATO va trebui să se retragă – ceea ce ar trebui să facă oricum, dacă dorește ca alianța să-și păstreze credibilitatea.

Din păcate, în ciuda multor bravade, șansele de a revitaliza NATO ca alianță militară nu par prea promițătoare.

Sunt motive profunde pentru care NATO se clatină, în ciuda aparențelor. Cel mai important motiv este că NATO s-a extins fără să acorde atenție necesității de a fi o alianță defensivă credibilă.

Ucraina face parte din această expansiune, iar sub presiunea SUA și a UE, expansiunea se întinde în Caucazul de Sud, până în Armenia.

Un NATO mai mare este o alianță cu frontiere care nu pot fi apărate, așa cum devine tot mai evident. Acesta este motivul pentru care Ucraina este înghițită acum, în ciuda faptului că arsenalele occidentale au fost secătuite în efortul de a o salva.

Când va veni momentul, rușii nu vor neglija Caucazul de Sud – inclusiv Armenia.

Este regretabil că NATO s-a băgat singur în această belea. Astăzi, NATO se ocupă de extindere, nu de apărare.

În ceea ce privește apărarea, NATO este complet dependent de Statele Unite și de angajamentul acestora de a trimite armata, forțele aeriene și marina pentru a apăra expansiunea NATO.

Expansiunea NATO, ca politică, necesită angajamente militare vaste din partea aliaților Americii. Acest lucru nu se va întâmpla.

Este corect să ne întrebăm: ce câștigă SUA prin susținerea unei politici expansioniste a NATO?

În Statele Unite, există o îngrijorare tot mai mare cu privire la sutele de miliarde de dolari irosite în Ucraina, fără ca un acord să fie posibil în prezent.

La un moment dat, această politică va duce la o retragere majoră a SUA din alianța NATO și din orice angajament de a apăra Europa, în condițiile în care aceasta face foarte puțin pentru a se apăra singură.