ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Este unul dintre cele mai frumoase mesaje trimise celui pe care oamenii îl recunosc ca ,,Președintele lor”

Deși foarte tânără, în viața mea am înțeles că niciodată nu este timp pentru plâns. Pentru că plânsul este de obicei un semn al neputinței și al durerii. Doar că pe 24 ianuarie am plâns.
 
Am plâns citind acest mesaj în care o româncă își cere scuze pentru „sălbăticia” cu care lumea încerca să-și arate iubirea, încrederea, speranța, față de un om.
 
Un singur om care ne-a întins o mână!
 
O mână pe care poporul acesta nu a mai văzut-o până acum! Un popor Atât de Setos de apartenență, de dragoste, de speranță și atât de trist de toți anii în care nu a însemnat niciodată nimic pentru cei care s-au dovedit a fi trădătorii săi, care l-au îngenuncheat, care l-au umilit, care l-au distrus.
 
Mâinile întinse spre mâna întinsă este cea mai frumoasă poveste pe care nu am crezut să o văd vreodată, într-o lume prea grăbită (credeam eu) ca să mai aibă timp pentru iubire!
 
Mâinile căutând speranța ,,cu sălbăticie”, oameni agățându-se atât de dramatic și totuși cu atât de multă bucurie, cu sufletele lor atât de pline de fericire pentru prezent și nefericire pentru trecut, sentimente contradictorii deopotrivă, care spun un singur lucru: suntem un popor trist care și-a regăsit speranța.
 
Speranța că nu va mai fi dat uitării și convingerea că și-a găsit umărul pe care, în sfârșit, se poate sprijini cu încredere.

Un om care ne-a arătat că cei ce ne-au distrus copiii, părinții, bunicii și care acum o iau de la capăt, cu aceeași sfidare, umflați de puterea cu care singuri s-au gratulat, hrănindu-se din drama fiecăruia dintre cei ce cu disperare încercau să apuce singura mână întinsă, își trăiesc ultimele lor clipe de trădare de neam.

Oamenii din mulțime au fost numiți pe nedrept ,,împingăci” doar pentru că în disperarea lor își căutau speranța, alții au fost numiți fără nicio dovadă ,,infiltrați”, doar pentru că în disperarea lor și neputința lor au îndrăznit să se adreseze jandarmilor și au fost însemnați cu cerc roșu pe ecrane. Ca și cum tot oamenii sunt vinovați! Vinovați de a nu suporta la infinit!

Niciodată nu am simțit atât de intens că iubesc oamenii. Iubesc dorința lor de a fi iubiți! Ei nu sunt nici ,,împingăci” și nici ,,infiltrați”, ci sunt doar disperați!