Cum tradiția planurilor cincinale a fost în mod regretabil întreruptă pentru treizeci de ani, Uniunea Europeană a lansat propriul plan cincinal, numit Next Generation EU sau NextGenerationEU. Dacă birocratul bruxelez s-a născut transparent, atunci cel român s-a născut poet și-a botezat varianta dâmbovițeană a planului cincinal de rit nou Planul Național de Redresare și Reziliență sau PNRR. Banii nu sunt o problemă – n-au fost niciodată pentru vreun plan cincinal – dacă europenii vorbesc de 806,9 miliarde euro (sau 2,018 trilioane de euro dacă se au în vedere și bugetele multianuale)  românii au în vedere 30 miliarde euro pentru PNRR. 

Să vedem ce înseamnă planul cincinal în versiunea EU. Să presupunem acum că avem o piață pe care se tranzacționează 10 ouă, folosind zece bănuți de aur și că avem 10 oameni ce merg la piață. În scenariul de mai sus fiecare om va cumpăra un ou cu câte un bănuț de aur. Desigur, capitalismul ne face să ne dorim mai mult, de exemplu Ion economisit oul său, a suferit de foame și nu l-a mâncat pentru a-l pune într-un incubator. Acum are o găină ce produce ouă ce altminteri n-ar fi fost produse. Sunt acum 11 ouă pentru care concurează 10 bănuți, cel mai probabil ouăle se vor vinde acum cu 0,9 bănuți pe bucată, câte unii dintre noi vom putea să mâncăm un ou în plus atunci când am muncit mult, eventual capitalistul Ion va putea să economisească mai ușor cumpărând două ouă din care să economisească unul și să mănânce un altul aducând astfel și mai multe ouă pe piață. Tot capitalismul îl face pe Vasile să exploreze, să sufere de foame, de soare etc dar să se întoarcă din expediție cu o nouă plantă de cultură (porumbul dar și cartoful), acum găinile sale sunt mai eficiente, mai grase și mai ales produc mai multe ouă. Prin selecționarea timp de generații a găinilor mai productive și mai rezistente Maria reușește să obțină ouă mai multe zile pe an decât Ion sau Vasile, Maria cea atentă și tăcută devine, de asemenea, un producător major de ouă. Acum avem ouăle la 0,6 bănuți pe bucată, putem cu toții mânca aproape de două ori mai multe ouă decât la începutul poveștii noastre. 

Mai sus vedem că în capitalism progresul este cel mai adesea lent, este generat de economisire sau de inovație, nu prea avem alte surse de progres. La fel de important este să observăm că progresul este deflaționist - adică prețurile scad – o situație similară cu a piețelor moderne în care revoluția tehnologică a fost mai rapidă decât furtul inflaționist organizat de guvernele de pretutindeni. Cu toții cumpărăm computere incredibil de performante cu doar o fracțiune din banii cu care guvernele obișnuiau să cumpere monștrii de calcul mult mai primitivi decât banalele noastre telefoane celulare. 

Ce-am descoperit mai sus este incredibil de important, am să subliniez încă o dată ideea: pe o piață liberă sursele bunăstării sunt economisirea și inovația, bunăstarea este deflaționistă în capitalismul nerestricționat de intervenția guvernamentală.

Să vedem acum ce se întâmplă în socialism. Mugur cel Viclean, administratorul pieței vede că Ion, Maria și Vasile o duc bine, că vând multe ouă, că sunt prosperi. Se uită în jur, vede catastife prăfuite, se decide brusc să informatizeze administrația pieței, să introducă computere, să îl civilizeze pe Vasile care cam scuipă pe jos, cu alte cuvinte să creeze un mediu eficient, prietenos, sustenabil, durabil și civilizat în care cererea să se întâlnească cu oferta. Îl cheamă pe Bill geniul pervers și ușor handicapat al comunității spunându-i să introducă catastifele în mașinăria de socotit, îl cheamă și pe bătăușul cam bețiv al satului, anume pe Ivan, pentru a patrula prin piață. Desigur, Bill și Ivan sunt neîncrezători, nu prea cred că Mugur îi poate plăti căci acesta trăiește doar din închirierea tarabelor din piață. Mugur le spune să nu-și facă probleme căci pe piața pe care o administrează bănuții de aur nu vor mai fi permiși (iar aici Ivan are un rol major), vor fi permise doar foile de hârtie pe care Mugur le tipărește într-o încăpere întunecoasă la care doar el are cheia. Bill și Ivan pleacă cu primul teanc de hârtii pentru a îndeplini sarcinile lui Mugur. Acum nu mai avem zece bănuți care concurează pentru mai multe ouă, avem bani de hârtie care concurează pentru ouă. Bill ia teancul de bani și cumpăra fermele lui Ion și Vasile devenind primul fermier al satului. Ivan cumpăra bastoane și votcă, Marin cel care vindea cozi de sapă și cozi de hârleț în piață se reprofilează pe fabricatul bastoanelor lăsând din această pricină fără cozi de hârleț producătorii de furaje pentru găinile ce fac ouă. Mugur cel Viclean constată că Bill i-a pus catastifele în mașina de făcut socoteli dar vede că nu prea știe ce să facă cu ea, în sinea sa regretă catastiful căci acum trebuie să-l plătească lunar pe Bill pentru a avea grijă de mașinărie. La fel, Ivan intră ușor duhnind în birou amintindu-i la intervale neregulate că securitatea este un efort continuu (Mugur crede că Ivan a ascultat pe la uși auzind atunci când Bill i-a spus că există efort de mentenanță continuu, faptul că Ivan nu a pomenit de mentenanță se datorează doar complexității de pronunțare a cuvântului). Acum Mugur cel Viclean folosește volens nolens tiparnița. Bill și Ivan se duc la piață și cumpăra ouă cu banii de hârtie proaspăt tipăriți. Cum vânzătorul nu știe că Mugur a tipărit din nou bani Bill și Ivan cumpără la prețul vechi, dacă există 20 de ouă iar Mugur a tipărit în lunile dinainte 100 de euro atunci cumpără oul cu 5 euro. Cum Mugur tocmai le-a dat fiecăruia câte 10 euro proaspeți atât Bill cât și Ivan cumpără câte două ouă. Dar acum au rămas 18 euro   pentru care avem un total de 120 euro, restul sătenilor vor cumpăra oul cu 6,6 euro. De fiecare dată când Mugur îi plătește pe Bill și Ivan oul e mai scump, foametea începe să apară. Căci Maria cea tăcută și atentă vede că orice ar face nu poate concura cu fermele lui Bill, începe să fie neatentă, ba se și mărită cu Ivan lăsând găinile în voia lor. Vasile nu vede de ce și-ar risca viața încercând din nou să găsească furaje revoluționare atâta vreme cât Bill și Ivan fură în conivență cu Mugur toate ouăle. La fel, Ion nu are cum să mai economisească pentru a porni o nouă fermă, oricât ar răbda de foame pentru a economisi bani să cumpere un ou în plus pe care să-l pună în incubator prețul tot mai mare al ouălor îi mănâncă orice economie. Ouăle devin din ce în ce mai rare, oamenii trec pe post și ștevie.

Socialismul înseamnă naționalizare a producției, fie și a producției de monedă. Iar socialismul este inflaționist, sursa bunăstării nu este economisirea sau inovația – ci apropierea de centrul de putere. Socialismul este corupt și corupător, furtul prin efectul Cantillon descris mai sus fiind poate cea mai onorabilă consecință a socialismului monetar. Este onorabilă pentru că este practic singura sursă de venit a elitelor occidentale în ultima sută de ani. Tot sclipiciul și degenerarea, yahtul domnului Mîndruță, via domnului Isărescu, moșia domnului Băsescu, averile incomensurabile ale pleiadei de afaceriști ce roiesc în jurul burselor de pretutindeni pot fi explicate prin efectul Cantillon. Faptul că cei bogați devin mereu mai bogați cu prilejul războaielor, al epidemiilor, al dezastrelor de tot soiul – de fapt cu ocazia fiecărui nou plan de salvare - are aceeași explicație, efectul Cantillon este responsabil de asta.   

NextGenerationEU sau PNRR sunt planurile cincinale cu care dl. Ceaușescu ne-a obișnuit încă din copilărie, nu este nimic mai complex, misterios, modern și inovator în asta. Tipărim bani pe care-i pompăm în direcția corectă politic a zilei. Azi este verzeală, mașini de calcul etc ieri a fost siderurgie și industrie extractivă. Doamna von der Leyen crede în verde și IT domnul Ceaușescu credea în furnale și strunguri. Este dincolo de bine și de rău, de gustibus non disputandum est.

Problema socialismului – fie în versiunea doamnei von der Leyen, fie în versiunea domnului Ceaușescu este mereu aceeași: este vorba de calculul economic ce devine imposibil în ambele versiuni ale socialismului. Așa după cum socialismul domnului Ceaușescu s-a prăbușit în sărăcie și crimă așa se prăbușește și cel al doamnei von der Leyen.

Desigur ambele versiuni ale socialismului au profitori, dl. Cîțu și camarila se pregătesc să fie în pole position. Au eliminat restricțiile asupra vânzării pământului, au eliminat restricțiile asupra vânzării acțiunilor companiilor de stat. Cu banii proaspăt tipăriți pe care-i vor sifona prin proiecte verzi, IT etc vor cumpăra bunuri reale, pământ, fabrici și uzine. Iar cât despre noii șerbi numai de bine, umiliți și obidiți vor trebui să se obișnuiască cu șerbia și cu umilința, până la urmă o merită cu vârf și îndesat căci n-au făcut decât să muncească, să inoveze, să economisească, să aibă grijă de copii și de familii, au fost doar normali și n-au știut să fie proactivi, să țină aproape, să fie în pas cu lumea și cu timpurile.