• „Trebuie să se supună ordinelor sau să suporte consecințele”.

• „Este imposibil ca lucrurile să meargă așa și mai departe cu România. Trebuie luate unele măsuri pentru a se elimina această situație”.

• ,,Legi, legi, dar dacă ar fi vorba de trupe, acestea ar întreba de legi? Dubcek a avut legile lui, dar cine l-a întrebat?”.

• „Trebuie să-i identificăm de acum pe acei oameni din România pe care ne putem baza în viitor”.

♦ Nemulțumiți de poziția adoptată de Nicolae Ceaușescu în cadrul relațiilor cu conducătorii Statelor Participante la Tratatul de la Varșovia (mai ales) liderii acestora, dar și unii oficiali și șefi ai structurilor Tratatului, au făcut afirmații neadecvate, periculoase, și chiar amenințări (directe sau voalate) la adresa acestuia și chiar a României.

• 12 iulie 1966. János Kádár: „În mod evident, trebuie să ne pregătim pentru situația în care tovarășii români vor îngreuna sau chiar vor încerca să blocheze cooperarea. Acest lucru se întâmplă deja, în parte, iar acum ei merg chiar mai departe... În prezent, avem o situație în care românii participă de obicei la simulările noastre militare, dar relația dintre comandantul suprem și liderii armatei române este slabă și cu greu funcționează în practică”.

• 29 martie 1968. Todor Jivkov: „Suntem obligați să luăm măsuri pentru introducerea ordinii în Cehoslovacia, ca și în România. După aceea, vom face ordine în Iugoslavia”.

• 26 august 1968. Wojciech Jaruzelski atrage atenția că Nicolae Ceaușescu „trebuie să se supună ordinelor sau să suporte consecințele”.

• Ianuarie 1969. Atașatul militar al R.F.G. la Atena apreciază, într-o discuție purtată cu atașatul militar român, că în situația în care, în perioada următoare, pe teritoriul României se vor desfășura aplicații cu trupe, conducerea U.R.S.S. va urmări, ca și în Cehoslovacia, să mențină staționarea de trupe sovietice și să ia măsuri pentru înlocuirea unor conducători de partid și de stat, care sub o formă sau alta s-ar opune liniei sovietice. Diplomatul militar vest-german a mai menționat că în cazul în care trupele sovietice nu vor putea staționa pe teritoriul României, conducerea U.R.S.S. ar avea elaborat un plan în care s-ar prevedea crearea de disensiuni în rândul populației și formarea de grupuri prosovietice, care să se împotrivească măsurilor luate de conducerea de partid și de stat a României pe plan extern și intern și care, în final, să ducă la „înlocuirea secretarului general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat, precum și ministrului Forțelor Armate”. Nicolae Ceaușescu a fost informat despre acest lucru, iar în perioada următoare nu s-au mai făcut aplicații cu trupe ale Tratatului de la Varșovia în România.

• 10 martie 1970. În timpul discuției pe care generalul-maior Florian Truță, reprezentantul Marelui Stat Major român în Comandamentul F.A.U., a avut-o cu generalul M.S. Ștemenko, referitoare la concepția aplicației ce urma să se desfășoare în România, șeful Statului Major al F.A.U., a afirmat: „Anul trecut nu s-au făcut aplicații cu trupe, iar acum se pun astfel de probleme pentru aplicații cu cadre și transmisiuni. Dacă nu vor să facă nici acum să spună”. Apoi, la precizarea generalului român că românii erau de acord să se facă aplicația, dar în condițiile legilor române care cereau încheirea de convenții interguvenamentale – româno-sovietică și româno-bulgară – generalul sovietic a continuat: „Știm că există lege, a fost votată la 21 august 1968 în legătură cu situația din Republica Socialistă Cehoslovacă; în Statutul semnat în martie 1969 nu s-a făcut mențiunea că aplicațiile se pot desfășura numai pe baza unor convenții. Legi, legi, dar dacă ar fi vorba de trupe, acestea ar întreba de legi? Dubcek a avut legile lui, dar cine l-a întrebat?”. Despre acest lucru a fost informată imediat (11 februarie 1970) întreaga conducere politico-militară a României, inclusiv Nicolae Ceaușescu.

• August 1971. Mai mulți lideri ai statelor participante la Tratatul de la Varșovia au luat atitudine față de politica promovată de Nicolae Ceaușescu:

- L.I. Brejnev: „Ceaușescu a mers prea departe. El conduce lupta împotriva noastră și reprezintă obstrucția fundamentală în calea liniei noastre”.

- János Kádár: „Ceaușescu ne-a abandonat întotdeana în situații critice. Ne-a abandonat în executarea politicilor coordonate împotriva Germaniei de Vest și împotriva a ceea ce se hotărâse referitor la stabilirea relațiilor diplomatice cu R.F.G. Ne-a abandonat în lupta împotriva contrarevoluției din R.S.Cehoslovacia. Acum ne-a trădat vizitând Beijingul. A trădat poziția comună pe care am luat-o la consultările internaționale din 1969... Acum există o linie Beijing-București-Tirana-Belgrad. Totul este direcționat împotriva Uniunii Sovietice, a Pactului de la Varșovia și a C.A.E.R.-ului”.

- Gustáv Husák: „Ceaușescu se distanțează complet de linia stabilită de noi”.

- Edward Gierek: „Trebuie să-i identificăm de acum pe acei oameni din România pe care ne putem baza în viitor”.

• 17 noiembrie 1973. Mareșalul A.A. Greciko afirmă, într-o discuție cu Erich Honecker: „Este imposibil ca lucrurile să meargă așa și mai departe cu România. Așadar trebuie luate unele măsuri pentru a se elimina această situație”. Tot el l-a informat pe L.I. Brejnev (1973) că „armata sovietică este pregătită și operațiunea ar putea avea loc mult mai rapid decât în cazul Republicii Socialiste Cehoslovacia”.

• 25 iulie 1978, L.I. Brejnev afirmă (într-o discuție cu Erich Honecker): „Este dificil de spus ceva despre comportamentul lui. În fond este un trădător. Naiba știe ce altceva ar mai putea face”.

• 14 iunie 1982. Mareșalul V.G. Kulikov: „Tovarășul Ceaușescu nu își bazează evaluarea situației pe poziții clare de clasă. Practic, el trădează interesele lagărului socialist. Ori nu înțelege ce se întâmplă, ori și-a pierdut mințile”. Și următorul secretar general al P.C.U.S., Iuri Andropov, apreciază Larry Watts, „nu a ezitat să-și demonstreze ostilitatea față de Ceaușescu”, fiind „tot mai exasperat de conducerea de la București”.

♦ Referindu-se la aceste amenințări, Larry Watts avea să conchidă că: „În prezent se știe clar că Moscova a intenționat, de fapt, să intervină, în România în mai multe momente distincte, în perioada 1968-1971”, că „autoritățile comuniste bulgare susținuseră intervenția militară împotriva României în 1968, iar în 1971, urmând instrucțiunile primite de la KGB, au rupt în mod oficial relațiile dintre serviciile de securitate ale celor două țări (KDS și DSS)”.

Pe larg:
• Larry L. Watts, Cei dintâi vor fi cei din urmă... și Ferește-mă, Doamne, de prieteni…