Dacă presa continuă să fie a patra putere în stat, cine dorește  să o transforme dintr-un „străjer” al democrației într-un „câine cu lesa scurtă”? Cine are interesul să încurajeze strategiile „SLAPP” ("Strategic Lawsuits Against Public Participation”), prin care structuri instituționale sau private urmăresc să intimideze sau să reducă criticile prin mijloace abuzive? Slăbirea controlului public asupra instituțiilor, reducerea pluralismului de opinii și investigații critice nu înseamnă un atac asupra democrației?

 

Dacă într-o societate democratică, gândirea critică este un semn de maturitate civică, de ce în România, "a fi obiectiv” pare să fi devenit, un pericol?  Cât de adevărat este că cenzura apare sub masca responsabilității, a „adevărului oficial” și a stigmatizării celor care ies din rând?

 

"Open Sources” rămâne o poartă deschisă pentru adevăr! ActiveNews.ro are curajul să lupte cu cenzura, promovând informații și știri necenzurate, analize și opinii conservatoare, dedicate apărării vieții, familiei, credinței și culturii naționale.  Epochtimes-romania.ro amintește mereu că "România are nevoie de o presă neaservita politic și integră, care să -i asigure viitorul”!

 

Gresea, oare, cunoscuta jurnalista Emilia Sercan cand aprecia ca "un stat care permite normalizarea atacurilor la adresa jurnalistilor care isi fac meseria corect si onest, in interes public, este un stat slab, vulnerabil?

 

 

Cine spunea că "economia duduie”? Cine ne îndemnă "să trăim bine”? Cine vorbea mereu despre "România educată” și "România normală”? De ce noi și generațiile viitoare trebuie să plătim "găurile negre” făcute de alții? În condițiile în care  decidenții din ultimii 36 de ani, indiferent de culoarea politică, au făcut împrumuturi ajunse, astăzi, la 230 miliarde de euro, unde sunt banii? De ce românii nu mai au voie să își exprime durerea în fața sărăciei și a nesiguranței?

 

În aceste condiții ce mai înseamnă liberatea exprimării? Un posibil abuz de autoritate amplifică promiscuitatea socială, tăcerea, teama, frica  și atacă  libertatea de exprimare!~Cine apara independenta presei?

 

Constituția României stipulează, cu forța unei Legi, că "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile” (art. 7, alin. 1), iar "cenzura de orice fel este interzisă” (art. 30, alin. 2). Considerând prevederile constituționale, cine are interesul să reducă independența presei la simple opțiuni comerciale cu scopul de a-și justifica activitatea sau la acțiuni belicoase, cu condamanari publice și cu sesizări ale comisiilor de etică, fără  probe legale clare?

 

 

În data de 22 decembrie 2025 am publicat pe platforma Ziare.com o analiză istorică referitoare la perioada comunistă și la modul în care istoria recentă este percepută astăzi în societatea românească. Articolul a fost o invitație la dezbatere publică și la analiză critică a unor evenimente istorice, inclusiv prin comparație între perioada post-1989 și perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu.

 

Contextul acestei discuții nu este lipsit de relevanță. Potrivit unor studii sociologice realizate în România, două treimi dintre români consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru România. studiilor INSCOP precizeaza ca "doi din trei români consideră că Ceaușescu a fost un lider bun”, fapt intarit si de INSCOP/ IICCMER care amintesc ca "66% dintre români consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru România”.

 

Articolul publicat nu a promovat cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și nu a îndemnat la justificarea represiunii sau la instigare la ură. Nu a existat nicio glorificare a regimului comunist și nicio susținere a ideologiilor totalitare. Inca din prima parte a articolului,  am precizat că, nu  promovez "cultul personalității" lui Nicolae Ceaușescu și ca nu  îndemn la atitudini neconforme cu respectul față de lege și față de adevăr. Nu am îndemnat la violență, la justificarea represiunii sau la instigare la ură împotriva unor grupuri (clasă socială, etnici, „dușmani ai poporului” etc.).Nu am promovat ideologiile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe!

 

 

Cu toate acestea, la 23 ianuarie 2026, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc (IICCMER) a anunțat public că sesizează organele de urmărire penală, invocând posibila săvârșire a infracțiunii prevăzute de O.U.G. nr. 31/2002, privind promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de crime împotriva umanității.

 

 

IICCMER a precizat că "autorul Nicolae Radu a publicat un articol cu titlul „Înainte de a fi împușcat, Nicolae Ceaușescu a cerut o cămașă curată și un pahar cu lapte. A fost însă refuzat”, în care se face o prezentare favorabilă și admirativă a fostului dictator Nicolae Ceaușescu” (…). "În articol, se exprimă afirmații denaturate, precum „Nicolae Ceaușescu rămâne în istorie pentru curajul de a așeza, cu drepturi egale, România la masa celor puternici” sau „Nicolae Ceaușescu a fost primit cu cele mai înalte onoruri de către Regina Elisabeta a Marii Britanii”. Conținutul articolului condamnat, potrivit IICCMER,  induce ideea de prestigiu, legitimitate, eroizare și admirație publică pentru o persoană responsabilă de săvârșirea unor infracțiuni contra umanității” (…)

 

·         "Pentru o mare parte dintre români, etichetați în mod nedrept „nostalgici”, Nicolae Ceaușescu rămâne liderul care a oferit României independență economică, industrializare și demnitatea de a fi egali la masa celor puternici.”

·         „Deși istoriografia tace, unii fiind preocupați să condamne comunismul, faptele vorbesc de la sine.”

·         „În 25 de ani, România a dezvoltat un sistem industrial complex, inclusiv industrie de apărare; învățământul și sănătatea erau gratuite și accesibile.”

·         „Nicolae Ceaușescu a fost singurul șef de stat primit cu cele mai înalte onoruri acordate vreodată de regină Elisabeta a Marii Britanii.”

·         „Nicolae Ceaușescu a fost primit la gară personal de către regina Elisabeta și însoțit în caleașcă până la Palatul Buckingham.”

·         „Nicolae Ceaușescu a primit vizita în România a doi președinți americani, Gerald Ford și Richard Nixon, și a fost primit de trei ori, cu înalte onoruri, la Casa Albă.”

·         „În plan extern, Ceaușescu a avut o diplomație activă și independentă.”

·         „Nicolae Ceaușescu, „frate” cu președintele libian, a obținut pentru România exploatarea unui câmp petrolier în valoare de miliarde de dolari.”

·         „Nicolae Ceaușescu a achitat, în martie 1989, datoria externă de circa 20 de miliarde de dolari, împrumutați pentru industrializarea țării.”

·         „Cum poate fi explicat faptul că Nicolae Ceaușescu a reușit să ridice o industrie, inclusiv de apărare, cu 20 de miliarde de dolari”

·         „Nicolae Ceaușescu a fost la un pas să ridice, împreună cu țări arabe, o Bancă Mondială, o alternativă la actuala Bancă Mondială.”

·         „Proiectul gândit de Nicolae Ceaușescu a fost pus în practică de Rusia, China și Brazilia prin construcția BRICS”

·         „Poate că Nicolae Ceaușescu nu a fost un conducător perfect, dar modul în care a fost judecat și executat rămâne o rușine!”etc.

 

Președintele Executiv al IICCMER, prof. univ. dr. Daniel Șandru a ținut să precizeze în comunicatul amintit că: „este grav și inacceptabil ca un profesor universitar să publice în spațiul public un astfel de articol fals din punct de vedere istoric, asumat fiind, deoarece astfel de atitudini compromit valorile fundamentale ale democrației și promovează o versiune distorsionată și partinică a istoriei. Un cadru academic are responsabilitatea de a susține și transmite informații bazate pe adevăr, obiectivitate și respect pentru memoria victimelor, nu de a răspândi interpretări care favorizează regimurile totalitare. Publicarea unui astfel de articol, în condițiile în care autorul își asumă explicit conținutul, reprezintă o distorsionare a adevărului istoric, cu scopul de a influența opinia publică într-un mod periculos, prin glorificarea unor figuri istorice responsabile de crime împotriva umanității.”

 

Totodată, profesorul Daniel Sandru a menționat și faptul că "în perioada imediat următoare vom transmite, către toate instituțiile și mediile academice în care activează Profesorul Nicolae Radu, solicitări pentru sesizarea, de urgență, a comisiilor de etică, referitor la activitatea afirmațiilor publice ale domnului Nicolae Radu, pentru a evalua și sancționa orice abateri de la normele deontologice și etice și pentru a preveni astfel de situații în viitor”.

 

Considerând conținutul comunicatului IICCMER, cine are interesul să se antepronunte asupra unei vinovatii, in afara unei hotarari definitive a unei instante si sa se folosească de prezentarea trunchiată și arbitrară a unei analize istorice centrată pe clarificarea și pe aducerea aminte a evenimentelor din Decembrie 1989 și a regimului politic de la acea dată?

 

În calitate de absolvent al Facultății de istorie, dar și preocupat de înțelegerea realităților sociale în care trăim, am procedat la o analiză istorică, prin metoda calitativă și cantitativă a unor surse de informare și a unor atitudini, pe baza unor lucrări precizate în articolul condamnat, dar "uitate" de IICCMER, respectiv: Grigore Cartianu, "Crimele Revoluției", Ed. Adevărul, București, 2000 ; Grigore Cartianu, "Sfârșitul Ceausestilor", Ed. Adevărul, București, 2000; Marcu, Dorian, "Moartea Ceausestilor", Ed. Excelsior SA, București, 1991; Stoenescu, Alex Mihai, "Revoluția din Decembrie – 1989, o tragedie românească”, Editura RAO, București, 2017 etc.

 

 

Deși analiză istorică publicată în ziare.com la data de 22.12.2025, nu promovează cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocide contra umanității și de crime de război, IICCMER nu s-a limitat la sesizarea organelor de cercetare,  "transmițând, așa cum anunța în comunicat, către toate instituțiile și mediile academice în care activează Profesorul Nicolae Radu, solicitări pentru sesizarea, de urgență, a comisiilor de etică, referitor la activitatea afirmațiilor publice ale domnului Nicolae Radu, pentru a evalua și sancționa orice abateri de la normele deontologice și etice și pentru a preveni astfel de situații în viitor”.

 

În contextul  celor prezentate, IICCMER, prin sesizarea înregistrată sub nr. 440/26.01.2026, a solicitat Universității Spiru Haret să inițieze  "de urgență o anchetă etică și disciplinara cu privire la afirmațiile publice ale domnului Radu Nicolae”. În sesizare, cu aceeași rea-credință, se precizează că IICCMER  a sesizat organele de urmărire penală privind săvârșirea infracțiunii de "promovare în public a cultului persoanelor vinovate de infracțiuni de genocide și crime de război”.  Astfel, la nivelul Universității "Spiru Haret” București, s-a întrunit Comisia de Etică.

 

În urma dezbaterilor și analizei, prin Raportul nr440/06.02.2026, primit la data de 10.02.2026, in urma solicitarii subsemnatului, Comisia de Etică a concluzionat că: 

 

Comisia de Etică apreciază că articolul incriminat reprezintă o formă de manifestare a libertății de exprimare garantat prin dispozițiile art30 din Constituția României și prin numeroase documente internaționale la care România este parte, respectiv: art.10. Convenția europeană a drepturilor omului, art.11, Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; art.11, Declarația Universală a Drepturilor Omului; art.19, Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice;

 

 

·         Libertatea de exprimare este un principiu fundamental care garantează dreptul unui individ sau al unei comunității de a-și exprima opiniile și ideile fără teamă de represalii, cenzură sau sancțiuni legale.

 

·         Prin Raportul nr440/06.02.2026, Comisia de Etică din Universitatea "Spiru Haret” București a precizat și faptul că "articolele publicate pe diferite platforme online de prof.Nicolae Radu reprezintă puncte de vedere ale autorului, garantate de libertatea dreptului la exprimare”.

 

Cu toate acestea, plângerea penală formulată de IICCMER a produs deja efecte profesionale înainte că instanța să se pronunțe. În absența unei hotărâri definitive, consecințele există. Fără proces. Fără verdict. Fără contradicție.

 

În urma acestui comunicat, în condiții greu de înțeles,  "ziare.com” a decis să alimine articolul de pe site.

 

Totodata, ziare.com a decis sa întrerupă colaborarea. motivul invocate fiind "temeri ale personalului”  și necesitatea semnării unui „angajament"  din care rezultă, însă, asumarea unei vinovății, obligandu-ma pe viitor "să nu mai formulez, susțin, public sau publicistic, opinii, aprecieri, afirmații sau interpretări care pot fi considerate, direct sau indirect, ca având caracter de promovare, glorificare, justificare, minimalizare ori relativizare a cultului persoanelor vinovate de crime împotriva umanității, genocid sau crime de război, astfel cum sunt acestea definite de legislația română în vigoare. Cum pot sa ma oblig pe viitor sa nu mai fac un lucru pe care nu l-am facut niciodata?

 

 

Pana la un punct, modul in care ziare.com a ales sa gestioneze denuntul IICCMER este de inteles!  În mod evident, instituțiile media au dreptul să își stabilească propria politică editorială. Dar atunci când eliminarea unui articol apare ca urmare directă a unei presiuni instituționale, discuția nu mai este doar una editorială, ci devine una despre libertatea presei. Această situație ridică o întrebare fundamentală: poate o simplă plângere penală, fără o hotărâre judecătorească definitivă, să determine eliminarea unui articol publicat și încetarea colaborării cu autorul?

 

Conform principiilor fundamentale ale dreptului, orice persoană este considerată nevinovată până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Dacă un articol este eliminat exclusiv în urma unei plângeri penale, fără o decizie judecătorească, nu se creează astfel impresia acceptării tacite a unei vinovății care nu a fost încă stabilită?

 

 

 

Deși se poate discuta despre o cenzură preventivă, generată de teama de sancțiuni sau despre o auto-cenzura editorială, când o instituție media decide să elimine conținut din teamă de consecințe legale, financiare sau politice, ștergerea unui articol la simpla plângere penală  transmite, ca un semnal grav, că redacțiile pot fi tentate să se conformeze presiunii, pentru a evita riscul de sancțiuni administrative sau presiuni politice. Eliminarea unui articol înainte ca instanța să stabilească dacă acesta încalcă legea ridică inevitabil întrebări privind prezumția de nevinovăție și independența editorială.

 

 

Din perspectiva dreptului constituțional se poate vorbi despre un abuz instituțional? Așa cum am precizat, libertatea presei este garantată de Constituție, iar restrângerea ei, prin cenzură sau auto-cenzură, trebuie justificată strict printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în condițiile legii.

 

 

Dacă am greșit, mă supun legii și deciziilor instanței. Dar dacă se va demonstra că acuzațiile sunt nefondate, cine va răspunde pentru consecințele profesionale și publice produse înainte de verdict? Cum va răspunde IICCMER pentru acuzatiile aduse? Cum va indrepta platforma "ziare.com” regretabila "eroare” prin care a dispus eliminarea articolului publicat de pe site?

 

Întrebarile nu priveșc doar cazul meu. Acestea trebuie sa ne reaminteasca un principiu fundamental: dacă simpla amenințare penală poate determina eliminarea unor articole și reducerea la tăcere a unor opinii, nu se creează astfel un precedent periculos pentru libertatea presei?

 

In aceste conditii, de ce IICCMER  alege să se "substituie” deja unei instanțe de judecată și sesizează comiisiile de etică pentru  "a evalua și sancționa orice abateri de la normele deontologice și etice și pentru a preveni astfel de situații în viitor”, deși atribuțiile ce îi revin nu sunt exprese în acest sens?

 

Sa fie o simpla intamplare ca  "un articol din presa de propagandă, susținătoare a regimului Dan-Bolojan, a titrat cu satisfacție decizia institutului condus de Șandru: ”IICCMER îl dă pe mâna procurorilor pe "umbră lui Călin Georgescu. "Nicolae Radu a publicat un articol în care-l promovează pe Ceaușescu”, însoțind articolul de fotografii în care profesorul Nicolae Radu apare alături de Călin Georgescu și de generalul Iulian Vlad”, potrivit "Open Sources”/activenews.ro?

 

Fără să îmi doresc polemică sau să îndemn la atitudini neconforme cu respectarea legii, democrația nu poate exista fără dezbatere, fără pluralism de idei și fără dreptul de a analiza critic trecutul și prezentul. Deși nu vreau să cred că este posibil, jurnalismul din România a devenit  condiționat de presiuni instituționale și de temeri nejustificate?

 

În acest caz, dar și în alte situații prezentate de "Open Spurces", se poate vorbi de o deficiență editorială sau de un simptom grav al cenzurii funcționale care nu se îmbracă în haina legii, ci în haina fricii?

 

 

Foto oferită de autor: inquamfoto/Octav Ganea