ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Domnule Theodor Paleologu, am aflat că azi la Digi FM ați considerat potrivit să mă numiți „scandalosul Voiculeț”. Nu mă supără eticheta. Doar mă surprinde doar sursa ei. De peste 35 de ani eu promovez cultura română în lume. Dumneavoastră vorbiți despre cultura română. Sunt două lucruri diferite.

În toți acești ani am urcat pe scene din Europa, America, Asia și Africa. Am reprezentat România în fața a milioane de oameni. Am dus naiul românesc, doina, credința și identitatea acestui neam acolo unde mulți nici nu știau că există România. Mă întreb însă: când am fost trimis de Ministerul Afacerilor Externe să reprezint România la Copenhaga, în perioada în care dumneavoastră erați ambasador, eram tot „scandalosul Voiculeț”? Sau atunci eram suficient de bun pentru a reprezenta imaginea țării?
 
Când am cântat pentru România și când la finalul concertului, Alteța Sa, Prințul Akishino, (fratele actualului Împărat al Japoniei), a urcat pe scenă pentru a lua naiul în mâini și pentru a încerca să cânte la el, eram tot „scandalos”? Sau atunci eram un artist român care făcea cinste țării sale? Îmi amintesc că în acea perioadă dumneavoastră ocupați funcția de ministru al culturii. Eu eram pe scenă, reprezentând România prin ceea ce construisem într-o viață de muncă. Dumneavoastră reprezentați o instituție a statului. Sunt roluri diferite, dar ambele ar trebui să aibă același scop: slujirea culturii române.

Nu am pretins niciodată că sunt perfect și nici că dețin adevărul absolut. Dar am încercat, vreme de peste trei decenii și jumătate, să fac un singur lucru: să servesc România prin artă. De aceea, când un intelectual mă numește „scandalos”, nu mă întreb ce spune despre mine. Mă întreb ce spune despre felul în care privim cultura și pe cei care o reprezintă.
 
 
Există oameni care scriu despre România. Există oameni care vorbesc despre România. Și există oameni care își dedică viața pentru a duce România în lume. Eu am ales a treia cale. Nu am trăit din comentarea culturii române. Am trăit încercând să o fac auzită. Iar la sfârșitul vieții, nu etichetele vor conta. Nu vorbele. Nu funcțiile.
 
 
Ci urmele pe care le-am lăsat în sufletul oamenilor și pentru imaginea României.
 
 
Cu respect,
Nicolae Voiculeț