Moartea unui prunc botezat este o trecere spre mîntuire după cum afirmă tradiția creștină. Perspectiva astfel schimbată, ar pune ordine în cele scrise pînă la această oră despre cazul de la Suceava. Numele micuțului creștin trecut la Domnul, pentru a fi pomenit în rugăciunile noastre ca posibil mijlocitor este Iustin (Rugați-vă pentru Părintele Alexandru și pomeniți-l pe micuțul Iustin! Mărturia unui credincios de la Biserica „Sfinții Constantin și Elena” din Suceava).

Moartea copilașului a survenit însă nu în Biserică, ci în spital – e de subliniat acest „amănunt"! – adică exact în instituția opozabilă lăcașurilor de cult creștin ortodox în atîtea alte asocieri anapoda făcute de progresiștii #rezist acționînd în numele „corectitudinii politice".

Cazul a stîrnit iarăși, cum observ, viesparul anticreștin intens mediatizat, oarecum estompînd „accidentul" de la Spitalul „Matei Balș" din capitală petrecut în dimineața de vineri 28 gerar 2021. Mă întreb: de ce n-au apărut petiții on line și pe tema groaznicei morți prin ardere a celor 11 oameni diagnosticați cu covid și internați în numitul spital? Familiile lor  i-au încredințat unei instituții „specializate", unde se presupune că există responsabilitate și profesionalism! Identic s-a întîmplat și în noiembrie 2020, la Spitalul Județean din Piatra Neamț, unde zece bolnavi de COVID în stare gravă au murit într-un incendiu care a cuprins secția de terapie intensivă. Nicio voce „specializată" ori măcar de om angajat politic / civic nu s-a pronunțat atacînd deontologic cazurile deceselor din spitale, cerînd / sugerînd anumite schimbări în practica medicală, nici la noi, nici aiurea (morți în incendii s-au semnalat, din păcate, și în diverse alte spitale din lumea largă. Cf. https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/incendii-in-spitale-au-avut-loc-peste-tot-in-lume-ce-a-facut-insa-diferenta-la-numarul-victimelor.html ).

Altcumva se întîmplă acum. La fel ca în contextul isteriei covidice a împărtășirii cu lingurițe de unică folosință, declanșate de voci îngrijorate ale acelorași progresiști îndesat mediatizate în primăvara lui 2020, se aud acum trilurile dramatice ale apărătorilor drepturilor lgbtq care cer botezarea prin stropire, nu prin scufundare, pentru „prevenirea tragediilor" (de observat pluralul folosit insidios de femeia-politician al cărei nume nu merită precizat aici). Dacă se va dovedi eroarea preotului la oficierea acestei slujbe, cazul ar fi unic de-a lungul secolelor de creștinism, așa încît măsura cu pricina – necanonică în ortodoxie! – mi se pare, în plus, deviind către absurdul similar exemplelor aduse de Ion Creangă în „Prostia omenească”!

Ignoranța crasă în teologie și practică liturgică a semnatarilor petițiilor de acest fel are drept cauză necatehizarea lor.

În ce mă privește, cînd mă hotărăsc să scriu o frază pe marginea unui fapt, sau a unui fenomen mă documentez temeinic. Evident altfel a procedat autoarea petiției ce solicită „schimbarea ritualului ortodox de botez - fara scufundare . Sau optiunea de botez la maturitate ." (Îi păstrez ortografia originală, foarte grăitoare!). Folosind același plural fără acoperire reală, dar bine colorat politic, la care deja m-am referit, ea mai cere „pedepsirea cu închisoarea a preotilor care au provocat moartea bebelusilor botezati" [sic]!

O altă progresistă grăbită, tastează tot petiționar așa: „În urma celui mai recent eveniment în care un bebeluș a murit în urma botezului ortodox cu scufundare în cristelnițăm, [sic!] solicităm Bisericii Ortodoxe Române să interzică acest obicei arhaic și mult prea periculos."

În acest exemplu, autoarea știe măcar că este vorba de ceva „arhaic", însă în programatica ei luptă cu tradiția, generalizează și ea politic, după cum observ.

După ce-au jefuit România și i-au distrus sistematic economia, după ce-au îngenunchiat cultural și spiritual populația, obligînd peste cinci milioane de români să bejenărească în căutarea unui trai decent, guvernările „postdecembriste" au atins în 2020 cote nebănuite de stupizenie frizînd totalitarismul.

Personal, nu mai am demult încredere în „conducătorii" pentru care, tot tradițional („arhaic" – pe limba petiționarei citate!) se roagă preoții în Biserici cînd ies cu Sfintele daruri în cadrul Sfintelor Liturghii; nădăjduiesc însă, în virtutea convingerilor mele pedagogice mereu optimiste, că s-ar mai putea face cîte ceva în privința (re)educării cîtorva guvernanți, inclusiv a semenilor mei care gîndesc și semnează asemenea petiții; s-ar putea produce asemenea schimbări minunate, dar numai prin mila lui Dumnezeu!  Mă rog să-mi dea Dumnezeu puterea de a nu-mi pierde această nădejde!

Mihai Floarea


București, 3 făurar 2021