Victor Roncea: Domnule senator Virgiliu Gheorghe Vlăescu, cum priviți votul de astăzi din Parlamentul României? Personal îi dau slavă lui Dumnezeu ca am scăpat de agentul strain și vânzător de țară din fruntea Executivului Exterminator de români! Din nefericire, alții ca el rămân plantați în instituții-cheie.

Virgiliu Gheorghe Vlăescu: Așa este. M-am bucurat, desigur, la fel ca majoritatea românilor. Căci nu întâmplător s-a votat într-un număr atât de mare, record în istoria Parlamentului României, pentru căderea guvernului Bolojan. Aceste 281 de voturi au reflectat această voință. Fiți sigur însă că, dacă erau lăsați să voteze și liberalii sau udemeriștii, s-ar mai fi cumulat un număr de voturi, pentru că, din ceea ce știu personal, sunt mulți care nu erau de acord cu prim-ministrul Bolojan chiar din partidul lui.

E un moment important pentru țară, dacă mă întrebați, dar nu trebuie să ne oprim aici. Cred că abia de acum începe o nouă fierbere privind viitorul României, iar pentru asta trebuie multă rugăciune din partea noastră, a tuturor. De această pocăință a noastră, de această întoarcere către Dumnezeu depinde tot ceea ce va urma. Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, cum spune românul, ci să conștientizăm mila lui Dumnezeu arătată nouă și să ne rugăm să nu-i urmeze dreptatea, ci tot mila, în aflarea unui om capabil să conducă România.

Care credeți că este cel mai mare obstacol politic pentru numirea viitorului guvern?

Istoric, ne-am obișnuit, ca o țară mică în contextul imperiilor care ne-au înconjurat, ca alții să hotărască pentru noi. Din păcate, asta se întâmplă și acum, și cu prisosință. Adică străinii au un cuvânt de spus în țara noastră mult mai mult decât poporul român sau noi toți care îl reprezentăm astăzi. Asta pentru că, în lumea în care trăim, societățile secrete și serviciile secrete sunt cele care dirijează, practic, lucrurile. După cum la Revoluția din ’89 aceștia au avut un mare cuvânt de spus, așa și astăzi.

Ei sunt amestecați cu siguranță, nici nu poate fi altfel, căci au banii, mass-media și toată știința manipulării lucrurilor și mulțimii. Dar Dumnezeu, care este peste toți și toate, le poate încurca socotelile astfel încât străinii înșiși să lucreze, împreună cu serviciile lor sau ale noastre, pentru interesele poporului nostru. Cred că numai așa am putea avea o șansă. Dar pentru asta trebuie să-L avem aliat pe Însuși Dumnezeu, pe Maica Sa și pe toți sfinții. Nu este nebunie să crezi aceasta, ci poate cel mai sănătos, mai realist lucru.

Să crezi că noi, prin puterile noastre, putem să ne autoguvernăm, să ne autodeterminăm, cred că este ceva lipsit de bun-simț, de o minimă conștiință politică și istorică.

Așadar, care socotiți că poate fi cel mai mare obstacol în numirea unui guvern care să ne ofere o altă șansă nouă, românilor?

V-am spus, nu cred că este altul decât păcatele românilor, mai ales ale celor care ne conduc: păcate împotriva firii, desfrânări, lăcomii, divorțuri și celelalte. Trebuie să ne luptăm să ne schimbăm, căci, dacă nu găsim bunăoară acest moment ca prilej, s-ar putea să nu ne mai putem reveni ca neam.

Suntem pe marginea prăpastiei, atât din punct de vedere politic și economic, cât și social și educațional. Noua generație este afectată într-un mare grad, iar mass-media poartă cea mai mare vină.

Pe cine ați vedea potrivit ca prim-ministru al țării? Pe cine ați dori dumneavoastră să fie numit, dacă ați avea o putere în acest sens?

Nu trebuie să mă gândesc nicio clipă. Nu cred că este altul mai bun decât Călin Georgescu. Este dorit și iubit de o mare parte a poporului nostru, iar dacă vorbim de democrație, acesta este cel mai bun argument. Eu îl cunosc personal și cred că are capacitatea de a conduce țara imparțial, din punct de vedere politic, fără conflicte pe teme politice sau partinice. Cred că el este omul care poate aduce pacea socială, dar și soluții bune pentru viitorul României. Mă rog pentru acest lucru.

Mulți însă îl văd doar președinte și nu prim-ministru. E plin internetul de oameni care strigă să nu fie prim-ministru, că el este președinte. Pe lângă cei autentici, naționaliști, iată că și suveraniștii sunt de mai multe culori atunci când depistezi că sunt vopsiți, inclusiv din cei cu vipuști tatuate pe sub blugi sau furouri...

E lipsit de rațiune ceea ce se susține. E multă patimă aici și blocare în proiect. Deocamdată, postul de prim-ministru se eliberează și trebuie ocupat de un om vrednic, de cel mai vrednic dintre românii aflați în lumea politică. Călin Georgescu poate fi socotit ca cel mai potrivit.

De ce să aștepți noi alegeri sau să cadă Nicușor Dan, ceea ce este improbabil? Dacă sunt oameni care vor persista în această stupiditate de a contesta dreptul și șansa românilor de a-l avea ca prim-ministru pe Călin Georgescu, cred că ei sunt mai mult decât înșelați — sunt agenți sub acoperire.

Mulți se vând astăzi pe 30 de arginți, că e foame mare. Faptul că parlamentarii nu s-au lăsat corupți, deși au fost făcute mari presiuni și oferte, arată că, totuși, parlamentarii români sunt de o calitate mult mai bună decât se vorbește. Gândiți-vă că au fost promisiuni de sute de mii de euro. Dar ceva a făcut ca parlamentarii români să refuze și să-și asculte conștiința.

E probabil un guvern PSD-AUR?

Nu știu dacă vom intra sau nu la guvernare. Eu personal aș vrea acest lucru, deși mulți dintre noi, cei din AUR, nu vor și au argumentele lor. Eu însă vă spun care este experiența mea, care mă face să gândesc astfel.

În vremea lui Ion Iliescu și Emil Constantinescu, când erau președinți după ’90, am ajuns la concluzia că aceștia trădează interesul țării, fiind foarte implicat, de la Revoluție încoace, în tot ceea ce însemna viitorul României. Ca unul care am luptat la Revoluție și am trecut de câteva ori pe lângă moarte, doream atunci, în sinea mea, ca lucrurile să nu meargă bine economic, ca românii să înțeleagă și să lupte să-i schimbe.

Ulterior, după câțiva ani, am înțeles că eram într-o mare eroare. Am înțeles că orice creștere, orice lucru bun întâmplat în plan economic sau în alt plan, social sau educațional, ar fi ajutat România să meargă pe o cale bună, mai mult decât pierderile la care ne-au adus trădările unora sau altora.

De atunci merg pe binele minim pe care îl pot face, convins că binele maxim s-ar putea să nu fie al nostru, pentru că nici Dumnezeu nu îl îngăduie pentru păcatele noastre.

Ei bine, în acest context, cred că orice implicare a oamenilor de bine, fie că sunt din AUR sau alte partide, este binevenită. Desigur, trecem printr-o mare criză și s-ar putea ca cei care fac greșeli acum să fie judecați. Dar cred că mai bărbătește este să-ți asumi această critică, să faci binele în fața lui Dumnezeu și să aștepți ca El să-ți creeze imaginea corectă în inima românilor, și nu presa, care oricum ne va blestema continuu, fiind plătită de străini, zis generic „Soroș”.

Cum vedeți acuzațiile aduse de mulți că cei din AUR au făcut moțiunea de cenzură împreună cu PSD-ul, adică au „trădat” cauza suveraniștilor? 

Iarăși cred că e vorba de o înțelegere greșită a realităților politice. În politică, cel mai important, în sensul bun, este interesul poporului. Dacă eu fac o negociere în numele acestui interes, acest lucru cred că este cel mai bun lucru pe care îl pot face.

De ce spun aceasta? În primul rând, pentru că și celălalt partid sau partide, în cazul nostru PSD-ul, este ales de o mare parte din români, deci îi reprezintă pe acești oameni. Nu trebuie să facem abstracție de aceasta, mai ales dacă credem în democrație, în cea adevărată.

Pe de altă parte, numai prin unire poți face ceva bun. Dacă ne dezbinăm în continuare, nu facem altceva decât voia străinilor, care dezbină ca să poată conduce. Dacă nu ne unim noi, românii, nu vom putea face nimic bun pentru țară.

În acest sens, nu cred deloc în demonizările celorlalți, mai ales când este vorba de oameni din neamul nostru. De când sunt în Senatul României am înțeles că oameni buni sunt peste tot, în toate partidele. Dacă numai aceștia ar fi uniți, dacă și ceilalți ar da ce au mai bun pentru țară, nu am nicio îndoială că România s-ar putea salva.

Acesta este motivul pentru care cred că orice negociere făcută în numele binelui poporului român este binevenită. A o refuza din orice alt motiv este, pentru mine, o eroare și, mai mult, o neînțelegere duhovnicească a rolului la care am fost chemați de Dumnezeu la numirea noastră în Parlamentul României.

Așadar, să fim optimiști privind viitorul României?

Optimismul depinde de noi, de ceea ce vom face de acum încolo, de schimbarea noastră în bine, de rugăciunile noastre și de pronia lui Dumnezeu. Nu cred, nu mai cred în oameni, în conjuncturi politice, ci doar în Hristos. Restul este demagogie sau, mai direct spus, minciună. Să nădăjduim, bunăoară, într-un viitor mai bun pentru România, dar asta după ce mai întâi rodește credința noastră în Dumnezeu.

Doamne ajută! Hristos a înviat!

Adevărat a înviat Domnul!