Am primit și mesajul acesta (nu îmi aparține, dar îl împărtășesc total):

„Am tot urmărit zilele acestea direcția creștinilor. Nu ne mai trezește nimic conștiințele, nici boala, nici războiul, până la urmă fiecare zi în plus este un mister.  A început Postul cel Mare, slujbe, spovedanie, program liturgic extrem de variat și oportunitate de a schimba cu adevărat ceva în interiorul nostru.

Cozi și aglomerație în toate magazinele. Isterie, o frică obsesivă de a nu rămâne cu frigiderul gol.

Aseară s-a declanșat o altă nebunie: cozi de sute de metri la cele mai multe stații de benzinărie.

În biserici, liniște și câțiva oameni. Nu am văzut cozi la spovedit, nu se înghesuie lumea la Denia Canonului. Sufletul este ultima noastră grijă în orice situație. Nu o luați ca o mustrare, este doar ceea ce cu toții puteți vedea. Când se declanșează alarma de incendiu, fiecare dintre noi încearcă să-și salveze din casă lucrurile pe care le prețuiește cel mai mult: unii pun mâna pe bani și pe alte bunuri materiale. Alții caută să-și tragă în fugă doar câteva haine pe ei. Firesc ar fi să scoatem înainte de orice soția și copiii, sufletul și veșnicia noastră. Dar suntem atât de lipiți de material, încât mi-e teamă că cei mai mulți am uitat că suntem veșnici.

Retrimit și alte gânduri de-ale mele și de-ale altora:

Omul religios trebuie să aibă o rânduială. Pentru că religia trebuie să fie liber-consimțită, adesea omul alege ce vrea și cum vrea în necunoștință de cauză.

Auzim adesea: „Cred că mi s-au făcut vrăji!" Subiectul e foarte amplu de discutat. Până a ajunge să cunoaștem mecanismul prin care se poate face rău cuiva, ar trebui să știm cum devenim imuni la vrăji, la farmece și la orice lucru rău sau la orice lucrare a dracului, mai precis cum facem să fim imunizați ca orice rău să nu pătrundă în noi.

De știut: Biserica nu furnizează „Servicii". Biserica este MAMA noastră!... Biserica oferă o masă în fiecare duminică și sărbătoare și chiar în restul zilelor fiilor ei. Masa aceasta este tocmai împărtășirea de și cu Dumnezeu... Cine n-are BISERICA de MAMĂ, n-are pe DUMNEZEU de TATĂ!... Deci: cine nu merge la Biserică rămâne nemâncat. Mersul la Biserică înseamnă:

Învățăturile străine noi nu înseamnă a trăi în prezent, ci în confuzie. Nu trebuie să fim moderni, ci înnoiți!... Iar Dumnezeu le-a făcut toate BUNE FOARTE!... Este imposibil să înțelegem cum ne oameni de primă mână se contaminează de un autor, sau de o carte, sau de o idee!...

Nu există preoți cu „har" și preoți „fără har!" De aceea nu trebuie să alergăm după preoți „speciali", ci să ținem de preotul parohiei noastre, sau de un preot la îndemâna noastră pentru a putea să ne spovedim des.

Pentru asemenea păcate trebuie făcut CANON, adică așezat copil în loc, convingând mame să nu mai avorteze: canon urmat apoi de lacrimi de pocăință.

Foarte mulți cer dezlegări. Dar dezlegările își au rostul lor. Nu se pot citi dezlegări fără ca cel ce le cere să nu fie spovedit; e în afară de rânduială și apoi, bineînțeles, participarea la Sfânta Liturghie.

Interesant și trist este faptul că băiat și fată trăiesc împreună, evită sau chiar ucid copiii și își pun problema că nu le merge bine!... În  condițiile în care regula Bisericii în vechime era ca necununații să nu se îngroape în cimitir (din aceasta învățăm cât de grav este concubinajul, dacă totuși criminalii se îngroapă în cimitir).

Când nu avem rânduială în viața noastră, degeaba facem câteva prescripții religioase (aprindem lumânări, facem sfeștanie în casă, ținem post...). Dumnezeu nu poate fi șmecherit de noi!... El, în IUBIREA Lui, ne primește oricum, dar DREPTATEA Lui nu lasă împlinirea dorințelor noastre. De aceea, să nu căutăm PREOȚI CU HAR, ci preoți sinceri cu mântuirea noastră, „chirurgi iscusiți" care să intervină pentru distrugerea totală a păcatului.

Când avem probleme în căsnicie, dacă suntem fii ascultători ai Bisericii, putem adăuga în rânduiala rugăciunilor noastre citirea următoarelor Acatiste:

Părintele Petroniu Tănase (1914-2011) zicea: „Lumea e așa de strâmbată și de îndepărtată de Dumnezeu, încât lucrurile creștinești i se par nebunie... Să nu ții păcatul mult timp nemărturisit, pentru că păcatul e ca o otravă, așa cum spune Sfântul Macarie Egipteanul: paralizează sufletul! De aceea se află lumea actuală așa de afundată în neputință, pentru că nu se spovedește... Omul să se retragă din când în când, ca să se întâlnească cu Dumnezeu... Nu vă amăgiți: de nu se va curăți neamul acesta de patimi, Duhul Sfânt nu va veni peste el".

Omul dacă trăiește în viață dezordonat devine nesimțitor, nu își mai dă seama că un lucru e rău, ajunge să bea nedreptatea ca apa. Face păcatele fără să-l doară capul.

Niciun păcat nu degradează ființa umană așa de mult ca desfrânarea, prin care îți deteriorezi însăși ființa ta. E încurajată pe toată linia, dar e o lucrare potrivnică chemării omului, care nu îl duce la fericire, ci la chinurile veșnice.

Nu poți fi om frumos fără să fii curat la suflet.

În ORTODOXIE nu avem NOROC, SOARTĂ, PREDESTINAȚIE, DESTIN,

ci numai PRONIA (purtarea de grijă) a lui Dumnezeu și PREȘTIINTA lui Dumnezeu.

A chema URSITORI la Botez înseamnă a pune copilul sub „altă protecție",  a suprapune PRONIATORULUI o șansă inexistentă, chiar dacă e în glumă.

În zilele noastre a devenit activă proorocia Sf. Antonie cel Mare:

Să ne întrebăm:

Oare trăim aceste vremuri?

Vremurile când spunem că:

Cine nu e de acord cu toate acestea e NEBUN...

„Există și oameni care se îmbolnăvesc mai ușor. Mai ales cei care vor să fie iubiți nu mor niciodată de moarte bună.

Mai există și alții, care caută un răspuns sau o înțelegere din partea anturajului sau care au diferite dorințe. Viața lor este un chin. Așa cum suferi când stai pe cuie, tot așa suferă și sufletul lor. Fiecare om cu dorințe este un om nefericit. De exemplu:

Nefericit este și creștinul care dorește să-I fie pe plac lui Dumnezeu, să ajungă desăvârșit, dar, pentru că încă n-a ajuns așa, este plin de zbucium. Pe unul ca acesta, într-o bună zi, o să-l lase inima, ficatul, plămânii, se va îmbolnăvi. De ce? Pentru că vrea să fie desăvârșit. Dumnezeu nu spune așa ceva. Noi Îi răstălmăcim cuvintele.

În esență, toate acestea sunt niște căutări egoiste"  (Arhim. Emilianos Simonopetritul).

COMENTARIU:

Text primit:

Astăzi, mai mult ca niciodată, diavolul propovăduiește «adevărul». Are toate măștile la dispoziție. Este plin de «iubire», de «pace». Cu o singură condiție: să i te închini. Cu diavolul nu trebuie să faci pace niciodată. Vine ca un înger de lumină, dar își târăște coada și cu coarnele împunge CERUL. De ce are din ce în ce mai mulți adepți?! Pentru că oamenii au adunat faptele întunericului. Și aceste fapte ale întunericului (care și a le pronunța cu gura este rușinos), atrag ca un magnet pe tatăl lor." [...]

Poate fi așa!... Dar noi, ortodocșii mai și dorim aceasta prigoană. Și dacă nu e o inventăm, uitând câte aveam de făcut și nu am făcut. Pentru că și viața creștină autentică e o mucenicie!... Ne dorim MUCENICIA, dar nu ne pregătim pentru ea!... Mergem la biserică ani de zile cu întârziere, nu de la începutul slujbei, iar dacă am fost închiși câteva luni ni se pare o vecie!...

Omorâm în 32 de ani 32 milioane de copii prin avort chirurgical, 70 000 000 prin avort hormonal și ni se pare enorm de mult 1000 morți în război.

„Dacă suntem de aur, când vom fi scuipați vom șterge scuipatul și vom străluci mai mult. Dacă suntem de chirpici și vom încerca să ștergem scuipatul, noroi ne vom face!" – spunea în 1977 părintele Ioan Negruțiu, mult chinuit în închisorile comuniste.

De acum, reîncepând mersul la Sfânta Liturghie, să trăim fiecare Liturghie ca PRIMA, ca ULTIMA, ca UNICA Liturghie din viața noastră!...  

Parohia Valea Plopului

Comuna Posești, Jud. Prahova, cod poștal: 107449  

Oficiul poștal Valea Plopului.

Notă: Textul primit prin e-mail de prof. Mihai Floarea, care a primit acordul autorului de a fi dat publicității, a fost adaptat în acest scop potrivit normelor literar-gramaticale actuale.