ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Trenurile Căilor Ferate Române (CFR) erau, până în 2021, cel mai căutat mijloc de transport, pentru care trebuia să cumperi bilet în avans ca să prinzi loc, din cauza aglomerării până la refuz cu tineret. "Gratuitatea lui Dragnea" (de fapt, a lui Grindeanu) declanșase o adevărată bătălie pe locurile celor câteva vagoane ale unei garnituri, care altădată circulau aproape goale. Iar asta pentru că elevii și studenții, beneficiind de o gratuitate nelimitată, dar decontată de la bugetul statului, se mișcau mai repede - fie de la ghișeu, fie prin Internet - în a-și lua biletul de 0 lei. Astfel că, cine era învățat cu vechea cumpărare de bilet din gară, înaintea plecării, se trezea de multe ori fără loc în tren, având de ales între a-și amâna plecarea și a călători în picioare. Nu mai este cazul, după tăierea operată de Cîțu! Așa-zisul dezmăț pe bani publici pentru studenți - în fapt, un ajutor de stat camuflat pentru CFR - a luat sfârșit după 4 ani de boerie, dintre care unul, de pandemie. Fie s-a ajuns la fundul sacului, fie banii existenți trebuie canalizați către afacerile momentului: măști, dezinfectanți, vaccinuri, prime pentru medicii de familie care-și racolează pacienții pentru înțepare anti-Covid. Elevii și studenții mai primesc doar 50% reducere la transportul cu trenul, iar asta numai până la vârsta de 26 de ani. Pe de o parte e normal, s-a revenit la starea dinainte de 2017, constantă în toți anii postdecembriști. Pe de altă parte, se simte gustul pentru restricții și tăieri discriminatorii de care a dat dovadă regimul Iohannis încă din 2019. Un student de 27 de ani plătește aceleași taxe ca unul de 20 de ani, ba poate chiar mai mult, având în vedere că mulți dintre cei aflați la prima facultate o fac la buget, pe când cei aflați la a doua, o fac pe banii lor. Pe lângă asta, trebuie să plătească preț întreg la transportul de stat, din cauza discriminării de vârstă. O reducere studențească nu mai e valabilă pentru toți studenții, indiferent de "etnie, religie și orientare sexuală" - pardon, indiferent de vârstă. Însă n-am să insist prea mult în direcția asta. Studenții vor taxa (sau nu) la vot acest inconvenient.

Problema reală a CFR-ului nu este, însă, tăierea drastică a infuziei de bani de la bugetul de stat. Deși lovitura aceasta își va avea decontul peste 6 - 12 luni, când ne vom fi obișnuit din nou cu trenurile goale, dar și cu restructurări și concedieri pe motiv de "criză economică". Deja s-au anunțat primele "disponibilizări". Desigur, ne întrebăm dacă în cei 4 ani de abonare la fonduri publice nelimitate, CFR și-a îmbunătățit serviciile și a investit în modernizare. Răspunsul se vede cu ochiul liber: majoritatea trenurilor care circulă pe distanțe mici și medii sunt cu două vagoane clasice sau cu două vagoane de tramvai eufemistic denumit "Săgeata Albastră".

Viciul fundamental e că, fără o reducere de 50% - 100% pe orice criteriu (student, pensionar, însoțitor de persoane cu handicap), CFR-ul este o alegere de evitat pentru orice om pragmatic și care n-are rău de mașină. Pur și simplu, trenul este cel mai scump mijloc de transport de pe piață (în afară de avion), dar și cel mai lent și sucit. Dacă locuiești în provincie, pentru orice călătorie de întindere națională trebuie să schimbi cel puțin o dată trenul și să aștepți ore în șir legătura. În ciuda modernizării vagoanelor, aspectul interior este jalnic (parțial din cauza angajaților, parțial din vina călătorilor), personalul răspunde rareori solicitărilor îndreptățite, grupul sanitar poate fi un focar de infecție (asta și din pricina utilizatorilor), în multe gări nu există rampe pentru bagaje iar lifturile/instalațiile de ridicare sunt simple obiecte decorative, niciodată funcționale.

Nici trenurile nu mai sunt ce-au fost! Dacă înainte-vreme criticam mușamaua maro lipicioasă a banchetelor comuniste, acum ne vărsăm nervii pe fotoliile plușate ce păstrează în textura lor memoria jegului acumulat, care nu poate fi curățat cu burete sau hârtie, ca pe vremuri. Dacă ai "noroc" de o Săgeată Albastră, fotoliile sunt drepte și strâmte, făcând călătoria un calvar pentru șira spinării, dar și pentru genunchi, care se lovesc de cei ai vecinului din față. Acele garnituri pur și simplu nu au fost gândite pentru călătorii îndelungate și nici pentru aglomerație. Toaleta e de cele mai multe ori udă pe jos, și nu de apă cu detergent. Climatizarea adesea nu funcționează, condamnând călătorii să înghețe ore în șir pe Căile Frigorifice Române.

La vagoanele clasice nu mai există compartimente. Nu mai poți dormi pe banchetă ca altădată, decât dacă îți plătești un pat la cușetă (acolo unde ai această opțiune). Trebuie să-ți arunci geamantanul până la înălțimea celor 3-4 trepte, distanță de un stat de om. Interiorul e de Boeing: un culoar nesfârșit, cu fotolii pe ambele părț, dar geamuri de tren. Uneori, cu câte-o "sufragerie" la mijloc. Asta face adesea aerul irespirabil, gălăgia acumulată de la zeci de colocatari, greu de suportat (în lumea în care tot omul are câte-un telefon și nimeni, o pereche de căști). Cât privește instalația de climatizare, boala e inversă față de cea constatată la Săgețile Albastre, unde merge doar când vrea ea: aici nu mai poate fi oprită! Dacă urci într-o după-amiază călduroasă de vară, te va izbi răcoarea dinăuntru, care se va transforma peste noapte într-un adevărat congelator, în sezonul în care nu toată lumea își pune pulovere, geci sau căciuli în bagaj. Cererea întemeiată de a opri înghețul se va lăsa cu refuzul conductorului, care pretextează fie că e defect panoul electric, fie că ceilalți călători vor aer proaspăt. Asta, în timp ce majoritatea tușesc și se caută prin buzunare de batistă. În mod asemănător, iarna sau primăvara vei nimeri într-o saună de neoprit, care te va condamna la asudat și nădușeală. Tehnologie, fudulie!

Oricât de înnoite ar fi vagoanele și locomotivele, asta nu va schimba viteza de melc a trenurilor, combinată pe anumite porțiuni cu sprinturi disperate, care fac hardughia să se clatine din toate încheieturile. Din cauza șinelor învechite, există restricții de viteză, trenurile circulând cu 5km/h ca să nu deraieze. Alte porțiuni sunt neelectrificate, se circulă cu 40 km/h deși s-ar fi putut dubla viteza. Locomotivele Diesel sunt foarte vechi și uneori se defectează din mers. Chiar dacă nu pățesc nimic, se pierde timp cu schimbarea lor prin gările mari, de unde începe linia electrificată. Toate astea fac ca viteza medie de deplasare a trenurilor să fie inferoară celei din perioada interbelică, deși posibilitățile tehnice sunt astăzi net superioare. Pentru o călătorie intrajudețeană poți avea surpriza să faci 4 ore cu "personalul" (Regio) și 3 ore și jumătate cu "rapidul" (Inter-Regio). Practic, plătești dublu și nu recuperezi decât timpii de așteptare prin stații! Dacă vrei să mergi dintr-o provincie în alta, 9 ore și minimum o schimbare de tren sunt obligatorii, iar dacă vrei să parcurgi distanțe de felul Arad-București sau Sibiu-Suceava, te poți aștepta la 12-16 ore de drum. Cu cât drumul e mai lung, cresc și întârzierile acumulate pe traseu...

Trenul de stat e un mijloc de transport scump, lent și necompetitiv în comparație cu autocarele. Trenurile private mai recuperează puțin la capitolul respect și curățenie, însă viteza e la fel de proastă, liniile fiind aceleași indiferent de operatorul de transport. S-au mai făcut modernizări din fonduri structurale pe anumite porțiuni, dar ele alternează cu porțiunile lăsate să decadă. Se simte nevoia unificării țării prin linii noi și directe, nu doar prin "relații" între câteva "noduri" unde trebuie să schimbi trenurile, ocolind inutil și parcurgând sute de kilometri pentru distanțe liniare modeste.

În actuala configurație, trenul nu reprezintă o alternativă de transport viabilă decât pentru anumite categorii sociale, care beneficiază de reduceri sau gratuități. Pentru oamenii muncii, trenul nu rentează nici ca buget, nici ca timp alocat deplasării. Trebuie să fii masochist, poet, nostalgic, sensibil cu digestia, complicat la bagaje, obsedat de siguranță sau asistat social ca să alegi trenul în România anului 2021, deși U.E. sărbătorește anul european al căilor ferate. Totuși, ca să nu fiu complet pesimist, subliniez și câteva puncte forte, inexistente la alte mijloace de transport: abonamentul pentru navetiști,  biletul la vagonul de dormit, biletul pentru transportul bicicletei sau al animalelor de companie. Există și astfel de facilități pentru anumite categorii de călători.

Poate cea mai grăitoare experiență trăită de mine cu CFR-ul a fost defectarea locomotivei Diesel în mijlocul câmpului, cu 8 km înainte de capătul călătoriei și binișor către ora 23... Eram deja așteptat la gară și, anunțând la telefon că voi întârzia, nu mică mi-a fost mirarea să aud pe fundal o ceferistă care transmitea prin stație că trenul respectiv va ajunge cu circa 45 de minute mai târziu "din cauza lucrărilor de pe traseu". Într-o duminică seara după ora 23, CFR muncea de zor la dezinformare. Astăzi, prin stație aceeași voce repetă în gară necesitatea "respectării măsurilor" și a informării "doar din surse oficiale". Am înțeles, în televizor și în CFR nu poți avea niciodată încredere. Iar dacă ai, înseamnă că îți asumi!


Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews