ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Dragostea mai marilor țării față de noi este una înspăimântătoare. Dragostea lor pentru viața noastră, viața pur biologică este o dragoste care mă nedumirește dar îmi dezvăluie o mulțime de minciuni.

Ce viață vor domniile lor să protejeze? După toate aparentețele ultimului an pare să fie vorba despre salvarea unei vieți în care suntem închiși, vaccinați, urmăriți, închiși, torturați (nici nu e nevoie să ajungem la închisoare, spitalele sunt îndeajuns de îngrozitoare), terorizați din dragoste.

Nicăieri până anul acesta n-am băgat de seamă semnele aceste prețuiri pe care oamenii politici o nutresc acum pentru viețile noastre. Dimpotrivă, mai ales presa n-a obosit să ne probeze disprețul lor pentru oricare interese afară de cele personale sau de grup, aici intră și obediența față de cei din afară care îi conduc prin șantaj și amăgiri.

Se răstălmăcesc cuvinte, se vorbește despre responsabilitate și iresponsabilitate, de precauție și de prostie fără ca aceste indicații să fie altceva decât niște etichete convenabile strategiei alese. A fost desenată o nouă hartă morală în care cei care stabilesc reperele dreptății sunt căpeteniile puterii. Astfel, ei nu mai pot fi dovediți altminteri decât buni, căci binele este o emanație a propriilor decizii asistate științific. Orice abatere de la norma morală stabilită în empireul puterii se califica drept inepție inofensivă, în cel mai bun caz, sau ultragiu contra autorității sacrosancte a științei dominante, ba chiar sabotaj axiologic, adică o formă de terorism moral. O virtute precum curajul devine, în atari condiții, profund subversivă, deci nerecomandată, pe când lașitatea trece drept soluție înțeleaptă, o virtute publică ce edifică pacea socială, cel mai bun adjuvant în eforturile de combatere a molimei. Curajul ia chipul negaționismului iresponsabil, iar trădarea pozează în matură cumpătare. Media îngână extatic imne oricăror decizii indiferent de cât de aberante sunt.

Avem voie să ne îndoim? Mai putem găsi binele în altă parte decât indică arătărorul puterii? Suntem încă liberi să gândim altminteri decât oficial?Oarceum. Dar să ne manifestăm?Nicidecum. S-a văzut clar sâmbătă la Timișoara când unii tineri au fost ridicați din Piata Victoriei, de pe treptele Catedralei, unde alții tineri, erau secerați de gloanțe acum 31 de ani, cu cătușele la mâini, duși la secție și amendați. Pentru că aveau o altă părere.

Zilnic suntem bombardați cu cifre pentru a se menține tenisunea și panica în teatrul de război informațional. Firește, criza iminentă trebuie întâmpinată cu măsuri ferme și urgente, iar aceasta face indispensabilă și providențială prezența la cârma conducerii a infailibilului expert în urgențe. Desigur, rapoartele statistice se pliază după nevoi, iar realitățile se ajustează nu atât potrivit măsurilor adoptate, cât intențiilor de vaccinare și intereselor de control.

Se tot vorbește de prevenție. De 12 luni stăm în case, de 12 luni stăm cu măștile pe figură și de vreo 7 luni umblăm cu ele în spațiul liber, fiind printre puținele țări europene care facem asta (încă nu și în case, 24 de ore din 24, așa cum recomandă unul dintre specialișți, același care anunța moartea a milioane de oameni în 2009 în urma gripei aviare, expert sponsorizat grosolan de industria farmaceutică) și cu toate acestea se anunță noi și noi valuri. Nu înseamnă asta că aceste măsuri nu sunt eficiente? În mii de studii publicate peste tot în lume se vorbește de importanța întăririi sistemului imunitar prin practirea sportului, a mișcării, a consumului de vitamine (D, C, Zinc) șii altele. Nu le-a trecut mai marilor noștri specialiști prin cap să ofere gratuit măcar celor încadrați în categoria de risc aceste vitamine? Nu cu forța, ci pur și simplu să le ofere. Când oferi ceva poți fi și refuzat. Mai ales când o faci din dragostea cu care o faceți domniile lor.

Între timp, în spitale se moare. Din neglijență, din răutate, din orgoliu, din oboseală, din lipsuri și mai ales de aceleași protocoale oficiale.

Părinții sunt la limita suportabilității. Copiii stau de la 5 până la 9-10 ore cu ochii în ecran. Și ce nu înțelegem cu toții, dincolo de tenisunea la care suntem supuși noi adulții, este dimenisunea uciderii sufletești a copiiilor noștri. Copiii care sunt marcați teribil de aceste experimente. Sunt și devin anxioși, depresivi, cinici, blazați, distanți, obezi, egoiști, răi, cruzi. Devin tot ceea ce noi luptăm ca și părinți să nu devină. Devin ca domniile voastre.

Nu fac sport, nu se împrietenesc, nu cunosc viața reală. Iar nivelul educației livrate electronic nu suportă calificativ, afară poate de cel exprimat de o doamna profesoară: "îndobitocire”. Domnilor, nu tot ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic este și bun, și frumos, și util și nici măcar eficient. De ce nu ați făcut nimic când de zeci de ani v-a fost semnalat dezastrul din învățământ? Iubiți profesorii numai când trebuie să vă îndepliniți planul de vaccinare?!

Ieri au murit în România 140 de oameni prin pricina cancerului. Mulți dintre ei tineri și copii. Da, copiii mor de cancer. Nu ducem nici o campanie împotriva cauzelor ce îl provoacă? Spuneți că nu ar fi același lucru, pentru că acestă boală nu ar fi molipsitoare. Așa să fie? Dar  cancerul este foarte molipsitor. Prin stilul de viață toxic pe care îl copiem unii de la alții, prin consumul de mâncăruri otrăvite, răspândit cu ajutorul reclamelor bombastice și fără nici o legătură cu realitatea, prin nepăsarea și lipsa de reacție a autorităților cancerul este mult mai molipsitor decât acest virus răspândit în valuri. Și exemplele ar putea continua...

Ni se tot amintește să nu punem presiune pe spitale. Iubitorilor de oameni ce sunteți haideți să vă spun câte ceva. Tot timpul secțiile ATI au fost pline. De ce nu ați triplat numărul de paturi ATI în 12 luni? De ce nu ați avut grijă și dragoste când timp de 30 de ani au plecat doctorii din țară și s-au tras nenumărate strigăte de alarmă despre situația din sistemul sanitar? 5 miliarde de euro pentru armament în ultimele 12 luni. Nu urlă nimeni câte spitale am fi făcut cu aceșți bani și câte paturi am fi achiziționat la ATI? Se pare că nu.

Să nu punem presiune pe spitale; este cumva ca și când ni s-ar cere să nu mai trimitem copiii la școală fără să știe să scrie și să citească fiindcă punem presiune pe sistemul de învățământ și creștem numărul la mie (nu procentual) al celor analfabeți.

Acum oamenii se tratează în mare parte acasă. Cu vitamine, cu tot felul de informații pe care și le iau de unde pot, mai bune sau mai puțin bune, dar nici așa nu este bine și nu sunteți mulțumiți, fiindcă nu ajung pe mâna voastră ca să îi socotiți cum vă convine malaxându-i ca simple numere în mașina de propagare a fricii. Reproșului oficial: de ce nu se respectă protocolul oficial de tratament, oamenii îi răspund tot mai des prin neîncrederea și distanțarea sanitară față de spital, perceput ca fabrică a morții. Astfel, grija, protocoalele, închisoarea gratuită și dragostea voastră este înțeleasă tot mai mult drept ceea ce este: o crimă! Cum altfel, câtă vreme specialiști care urmează servil protocoalele morții în spital, recomandă și chiar oferă pe sub mână ivermectina doar pentru cunoscuți, pentru a nu supăra sistemul și pentru a nu fi incriminați și deferiți Colegiului Medicilor ca sabotori. Cu greu mă abțin să dau niște nume ‚celebre’ care fac așa ceva!

Despre penibilul spectacol al izoletelor, despre tunelurile dezinfectante de mii de euro din piețe, despre salutul cu cotul, nu mai auzim nimic? Despre închiderea bisericilor și a cimitirelor la 300 de cazuri pe zi? Despre oamenii batjocoriți prin aruncarea în groapă goi, înveliți în saci precum gunoiul, despre sicriul sterilizat cu 10 kg de var și preotul obligat să stea la 20 m pentru săvărșirea Sfântei Slujbe de înmormântare, toate ca prevenție contra unui virus cu transmitere pe cale respiratorie, despre astfel de aberații nu mai spuneți nimic? Toate s-au dus și au dispărut ca și când nu ar fi fost. Măștile pică una câte una. Mai devreme sau mai târziu. Dar voi, domnilor, voi sunteți oare veșnici puși să hotărâți peste soarta noastră?

Cine își asumă deciziile penibile, blasfemiatorii și lipsite de orice caracter stiințific și până la urmă lipsite de orice omenie pe care le-ați luat? Nu voi. Înțeleg. V-a fost frică. Ați greșit.

Retrageți-vă! Poporul român are unele neputințe, dar este iertător, domnilor. Sunteți nedemni să ne conduceți. Lașitate și lipsa curajului vostru, a bărbăției voastre este cancerigena, molipsitoare și ucigătoare.

Cea mai mare minciună este cea care conține 99% adevăr. Virusul există. Unii oamenii au murit și vor muri din cauza lui. Deci se justifică orice decizie proastă și lipsită de coerență fiindcă e luată spre binele nostru. Se justifică orice decizie oricât de tiranică, oricât de antiumană fiindcă este pentru binele nostru.

Dragostea mai marilor pentru noi, o dragoste care nu s-a manifestat față de alte boli ale noastre sub nici o forma până acum, este o dragoste care mă înfioară.

O dragoste care nu s-a manifestat față de necazurile poporului român niciodată până în prezent este o dragoste care mă îngrozește.

O dragoste ce nu a luptat pentru dorințele neamului nostru, o dragoste care nu s-a ivit pentru bătrânii noștri care mor cu zile din lipsă de îngrijire, de medicamente, de foame, de frig în casele lor, este o dragoste înșelătoare. Iată de ce o dragoste care a fost mereu împotriva aspirațiilor de viață firești ale neamului nostru, o dragoste ce vă mână să ne tratați ca pe niște vite proaste, care nu știu ce e bine pentru noi și pentru copiii noștri, este o dragoste care îmi trece fiori reci pe șira spinării.

Am spus că mă tot frământă răspunsul la întrebarea dacă cei ce fac asta sunt răi sau proști. Cineva m-a lămurit. Sunt și răi și proști. Calitățile acestea sunt legate. Așa cum este legat frumosul cu binele, cu adevarul, cu înțelepciunea, așa sunt legate urâtul, cu răul, cu prostia, cu minciuna.

Pentru cei mai mulți dintre noi viața are și alte dimenisuni pe lângă cea biologică, desigur, decisivă. Dar înțelesul social, economic, comunitar, sportiv, cultural, afectiv sau cel spiritual nu sunt nici pe departe periferice, discutabile, secunde sau neglijabile așa cum par în ochii autorităților, ci toate împreună dau rostul acestei vieți. Altminteri ... dați drumul la toți virușii din laboratoare, ce rost mai are o viață lipsită de toate acestea și mai ales lipsită de demnitate?

Domnilor, vă transmit cu toată liniștea dinaintea furtunii cuvintele Sfântului Iustin Martirul și Filosoful către mai marii vremurilor sale care în cele din urmă l-au trimis la moarte. "Ne puteți ucide, dar nu ne puteți face nici un rău.”