Occidentul vrea astăzi să evite războiul; nimic mai normal! Această politică reunește în mod evident unanimitatea curentelor de opinie. Dar se înțelege tot atât de limpede că este imposibil să se păstreze echilibrul actual de forțe.

Acțiunea de imunizare la otravă, lenta deprindere a organismului social de tip «democrație liberală» cu otrava comunistă nu face decât să slăbească forțele defensive ale Occidentului în fața impetuozității atacurilor Rusiei, nerăbdătoare să-și atingă obiectivele.

Tehnica guvernului bolșevic este complet diferită de cea a guvernelor democratice; această tehnică se rezumă la un dispreț total față de popoare.

Pentru a impune respectarea dogmelor sale, guvernul bolșevic dispune de mijloace eficiente: deportarea în Siberia, execuția, tortura.

Democrația își bazează legimitatea pe majorități, pe adeziunile numerice: bolșevismul se sprijină pe minorități fanatice, văduvite de tot ceea ce înseamnă sensibilitate umană, această capacitate afectivă care inspiră omului indulgența, mila, iertarea.

În sufletul unui comunist/vaccinist (n.n.) fanatic nu se mai găsește nimic din ceea ce ar putea aminti morala creștină.

Guvernul comunist poate să declanșeze în orice moment teroarea, în cadrul căreia fiecare se simte înconjurat de dușmani invizibili care îl pândesc, care îi spionează mișcările.

În Rusia sovietelor, fiecare trăiește obsedat de groază, toți suferă de mania persecuției, situație pe care Occidentul nu o poate înțelege.

Dacă s-ar cunoaște în Europa cifra reală a membrilor Partidului Comunist Rus, am fi surprinși să constatăm că nici măcar 2 % din locuitorii Rusiei Sovietice nu aparțin acestei caste care formează clerul ateist al religiei bolșevice.

Este vorba de o minoritate infimă care se bucură de toate privilegiile unei clase conducătoare.

Sistemul teroarei are o tradiție atât de veche, el a fost experimentat timp de atâtea secole în Rusia, că nu e de mirare să-l vezi, în zilele noastre, ajuns la o perfecțiune tehnică și la un rafinament de o asemenea amploare, încât o minoritate poate să impună acestui vast imperiu, acestui continent care este URSS, o disciplină absolută.

Pamfil Șeicaru, „Să rămână doar cenușa – Dosarul unei țări satelit”, Editura FRONDE Alba-Iulia – Paris, 1996 (traducere după cartea apărută la Paris, în 1949, cu titlul „DOTLA” și subtitlul „Rien que des cendres”)

Titlul original al eseului: „Europa și țările din estul Europei” (fragment)

Sursa: CERTITUDINEA

Citiți și Iulian Capsali: TALENTATUL DOMN BĂNESCU