O nouă plângere la CNCD din partea unei fundații maghiare. Sunt ”vinovat” pentru organizarea Zilei Naționale în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului și de ,,afinitățile față de mișcările naționalist-xenofobe interbelice”. În acest context, un neica nimeni, cu nărav de procesoman, chiar pierzător fiind, îmi aduce iarăși acuzații de discriminare, propagandă-naționalist șovină etc.

De data aceasta, argumentele reclamantului sunt ”beton”, în sensul că el consideră că în Cimitirul de la Valea Uzului nu sunt eroi ai Armatei Române, de aici rezultând conform logicii lui că manifestarea și pomenirea eroilor români în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului este un act ofensator si provocator la adresa etniei maghiare. Pentru a demonstra ,,înclinația către Mișcarea Legionară”, argumentele ar fi postarea unor fotografii cu Valeriu Gafencu și Corneliu Zelea Codreanu, afișarea portretelor lor cu prilejul zilei de 1 Decembrie, precum și ,,modul în care se exprimă si se îmbracă pârâtul”, adică eu (se pare că portul național românesc este suspect în viziunea lui), toate acestea fiind coroborate cu distribuirea unei postări referitoare la Mircea Vulcănescu, în care-l citam pe Florin Palas, un alt ”bandit” periculos pentru corectitudinea politică.

Dacă tot veni vorba de corectitudine, nici în postările mele referitoare la organizarea Zilei Naționale, și nici la Valea Uzului, nu a apărut portretul lui Corneliu Zelea Codreanu. Nu mă ”justific”, dar pur și simplu asta e realitatea. În schimb, da, fotografia cu Valeriu Gafencu a fost atât în postări, cât și la Valea Uzului, căci înainte de a ajunge la Cimitirul Internațional al Eroilor, grupul nostru s-a oprit la Târgu-Ocna, pentru a participa la Parastasul închinat Sfântului Închisorilor și fraților săi de suferință și mântuire. Am considerat, consider și acum, că toți cei care s-au jertfit pentru credința ortodoxă și pentru neamul românesc fac parte din comunitatea de neam și se cuvine a-i cinsti deopotrivă.

La Valea Uzului am purtat pe parcursul manifestărilor noastre și portretele lui Mihai Eminescu și Avram Iancu. Nu mă dezic de nicio picătură de sânge românesc care a curs pentru demnitatea si libertatea națională. Nu mă dezic de nicio jertfă, de niciun român trăitor în duhul neamului. De Ziua Națională a României cinstim eroii neamului, căci fără ei nu ar fi existat România. E simplu, dar mai greu de înțeles pentru șefii unor organizații maghiare care, la fel ca tribunalele bolșevice din anii 50, vor să șteargă mărturia identității românești și să incrimineze valorile românității.

Nu valorile democrației sau ale toleranței îl mână pe acuzatorul meu, ci adversitatea pe care o are față de statul national român și față de reperele sale identitare.

Atacul la Eminescu este grăitor în acest sens.

În schimb, apologia pe care reprezentantul fundației acuzatoare o face criminalului de război Wass Albert, ucigaș de români și evrei, demonstrează, încă o data, vechiul proverb românesc conform căruia „hoțul strigă hoții”. Merg din nou la CNCD, cu aceeași credință și hotărâre sufletească, că tot ce gândesc, scriu și fac se înscrie pe linia îndeplinirii datoriei de român. Merg nu pentru „a da socoteală” în fața unei oarecare entități maghiare, ci pentru a reafirma valorile în care cred. Pentru a rosti adevărul.