Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) comite un derapaj de o gravitate extremă într-un comunicat remis azi presei în care afirmă că Elena Udrea nu ar fi trebuit să facă un copil atît timp cît știa că e anchetată penal și riscă închisoarea.

Poziția sindicatelor se pliază destul de bine pe teoriile atît de dragi naziștilor precum eugenia, adică interzicerea dreptului de a procrea unor persoane suspectate că nu ar da naștere unor exemplare umane suficient de ”potrivite”, încalcă legile românești, inclusiv Constituția, care prevede la art.26 că ”autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată”.

Dacă naziștii sterilizau femeile evreice, iar regimul Ceaușescu – ca și alte regimuri socialiste – făcea același lucru cu femeile rome, iată că sindicatele din penitenciare au identificat alt tip de ”sterilizare”: anchetații penal – care prezintă, implicit, risc de condamnare – nu ar trebui să mai procreeze.

”Recent, deținuta Elena Udrea a lansat în spațiul public o informație potrivit căreia „legea actuală nu face nici o diferență între un bărbat condamnat pentru omor cu premeditare, care nu are nici copii și o mamă condamnată pentru furt din magazine ori abuz în serviciu”(…)

Dacă era atât de interesată de soarta propriului copil, Elena Udrea ar fi trebuit să anticipeze consecințele faptului că infracțiunile săvârșite de aceasta îi prevesteau statutul de persoană privată de libertate, mai ales după trimiterea în fața instanței de judecată, iar acest statut i-ar pune în dificultate relația cu un eventual copil. În ciuda acestui fapt, Elena Udrea a ales să facă un copil.

În acest context, cine este vinovatul pentru apariția unor sincope în dezvoltarea psiho-emoțională a fiicei acesteia? Statul român sau propriile decizii?” se arată în comunicatul Federației.

Ideea interzicerii procreerii pe tot felul de considerente este specifică, se știe, regimurilor totalitare. Naziștii considerau că persoanelor cu handicap nu trebuie să li se permită să aibă copii, pentru a elimina riscul ca aceștia să moștenească defectele părinților și la fel și în cazul ”suboamenilor” evrei, romi ori sinti, în numele purității rasei, desigur. Pe asemenea teorii criminale s-a bazat Holocaustul, se știe.

Greu de imaginat, totuși, că în epoca actuală cineva ar mai putea flutura idei precum cele ale FSANP, conform cărora persoanele care prezintă risc de condamnare ar trebui să ”aleagă” să nu facă copii.

În urmă cu vreun deceniu am avut un mega-scandal după ce un politician liberal, Rareș Buglea, a propus sterilizarea femeilor rome dacă anchetele sociale ar stabili că nu pot asigura creșterea corespunzătoare a copilului. S-a lăsat cu amenzi din partea CNCD, demisie și semnalarea situației comisarului european pentru Justiție, Vivianne Redding, iar unele ONG-uri au anunțat sesizarea Parchetului, sub acuzația de îndemn la genocid. Acum doi ani, un scandal similar a produs și primarul din Tg.Mureș, Dorin Florea.

Derapajul FSANP e cu atît mai grav cu cît legislația din România – ca în mai toată lumea civilizată – are prevederi speciale pentru copiii născuți în închisori și asigură deținuților dreptul la camere intime, drept care poate duce, evident, tocmai la conceperea de copii de către condamnați. În penitenciarul Târgșor, unde e deținută Elena Udrea, s-au născut în timp zeci de copii după gratii și există facilități inclusiv pentru alăptare.

Convenția europeană a drepturilor omului are, de asemenea, prevederi foarte clare pe subiect, și numeroase decizii ale CEDO au sancționat ingerința administrațiilor penitenciarelor în viețile de familie ale deținuților. ”Privarea de libertate a unei persoane într-un penitenciar îndepărtat de familia sa, astfel încât orice vizită se dovedește în realitate foarte dificilă, sau chiar imposibilă, poate constitui, în anumite circumstanțe specifice, o ingerință în viața de familie a deținutului, posibilitatea membrilor familiei de a îl vizita fiind un factor esențial în menținerea vieții de familie(…) Este esențial pentru respectarea vieții de familie ca administrația penitenciarului să ajute deținutul să mențină legătura cu membrii de familie apropiați” se arăta, spre exemplu, în decizia Vintman împotriva Ucrainei.

Sindicatele din penitenciarele de la noi au rezolvat-o mai simplu, dintr-un condei: anchetații penal să nu mai procreeze. Punct!

Va fi interesant de văzut ce reacție la aiuritorul comunicat al federației conduse de un anume Cosmin Dorobanțu vor avea Parchetul general, Ministerul Justiției, Comisiile pentru abuzuri ale Parlamentului, CNCD și, mai ales, organizațiile civice de ocrotire a familiei, interne ori internaționale.

Parteneriat InPolitics