De trei ani și jumătate, omenirea este expusă unui experiment planetar, prin care i-a fost tăiată pofta de viață și de libertate, și i s-a indus obediența față de Stăpânii-Laboranți.

Un editorial de Jeffrey A. Tucker în The Epoch Times pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

Titlul și subtitlul aparțin redacției.

*

Pe 6 martie 2020, primarul orașului Austin, Texas, a anulat cel mai mare salon de tehnologie și arte din lume, South-by-Southwest, cu doar o săptămână înainte ca sute de mii de vizitatori să se strângă în oraș.

Într-o clipită, dintr-o mișcare de pix, totul a dispărut: rezervările la hotel, biletele de avion, expozițiile, expozanții și toate planurile și speranțele a mii de comercianți din oraș.

Impactul economic: o pierdere de 335 de milioane de dolari, cel puțin.

Și vorbim aici doar de oraș, nu și de impactul extern.

A fost începutul lockdown-urilor în SUA.

La vremea respectivă nu era clar pe deplin ce se petrece cu adevărat.

Propria mea impresie a fost că e vorba de o calamitate care va duce la decenii de acțiuni în justiție câștigate împotriva primarului din Austin.

S-a dovedit însă că Austin era experimentul și modelul pentru întreaga țară și întreaga lume.

Motivul era evident Covidul, însă agentul patogen nici nu apăruse la Austin.

Ideea era de a-l menține în afara cetății, o reîntoarcere brutală și incredibilă la o practică medievală care nu avea nimic de-a face cu concepția modernă a sănătății publice despre modul în care se combate un virus respirator.

La vremea aceea, scriam:

„Peste șase luni, când vom ajunge în recesiune, când șomajul va crește, când piețele financiare vor fi distruse și oamenii vor fi închiși în casele lor, ne vom întreba de ce Dumnezeu guvernele au ales IZOLAREA bolii în locul ATENUĂRII ei. Atunci, adepții teoriilor conspirației își vor intra în pâine.”

Aveam dreptate în privința adepților teoriilor conspirației, dar nu am prevăzut că vor avea dreptate aproape în toate privințele.

Am fost pregătiți pentru lockdown-uri naționale și mondiale prelungite.

În acel moment, era cunoscut deja gradul de risc al bolii.

Pentru adulții sănătoși, riscul era nesemnificativ din punct de vedere medical (lucru pe care, până astăzi, CDC tot nu îl recunoaște).

Astfel încât plănuita carantină nu îi proteja decât pe foarte puțini. Dacă îi proteja și pe aceia.

Extraordinarul decret al carantinei – demn de un mărunt dictator de tinichea din evul mediu – a călcat în picioare voința a milioane de oameni, la decizia unui singur om pe nume Steven Adler (primarul orașului Austin între 2015 și 2023).

„Cum ați luat decizia: ați dat cu zarul pentru a hotărî dacă lăsați acei bani să vină în vistierie sau faceți ce ați făcut?” l-a întrebat publicațiaTexas Monthly pe primar.

Răspunsul lui: „Nu”.

Clarificând: „Am luat o decizie pe baza a ceea ce era mai bine în interesul orașului. Și nu a fost o decizie ușoară.”

După anularea șocantă a târgului, care a călcat în picioare dreptul de proprietate și libertatea individuală, primarul le-a cerut cetățenilor să iasă în oraș și să mănânce la restaurant, să se stângă la un loc și să cheltuiască bani pentru a sprijini economia locală.

Într-un interviu ulterior, el a explicat că nu avea nici o problemă să mențină orașul deschis. Dar pur și simplu nu a dorit ca niște indivizi de aiurea – tipi „murdari”, cum ar veni – să aducă virusul cu ei.

Primarul juca rolul prințului Prospero din povestirea lui Edgar Allan Poe „Masca Morții Roșii”. Transforma capitala statului Texas într-un castel în care elita se putea ascunde de virus.

Un gest care a devenit și el premonitor pentru ce avea să urmeze: împărțirea populației între cetățeni Curați și cetățeni Murdari.

Primarul a făcut ulterior un comentariu straniu:

„Consider că răspândirea bolii este inevitabilă. Nu cred că închiderea South Bay avea ca scop împiedicarea bolii de a ajunge aici, căci apariția ei era iminentă. Evaluarea experților noștri din sănătatea publică a fost că riscam ca boala să vină mai repede sau mai masiv, cu un impact mai mare. Și, cu cât întârziam această etapă, cu atât era mai bine pentru oraș.”

Avem aici expresia „a aplatiza curba” în acțiune.

Dați-i un șut cutiei de conserve de pe drum să se ducă mai departe!Amânați! Întârziați imunitatea de grup cât mai mult posibil!

Da, toată lumea va lua virusul, dar e mai bine ca acest lucru să se întâmple cât mai târziu.

De ce? Nu ni s-a spus.

Aplatizarea curbei însemna doar prelungirea suferinței, menținerea în poziții de forță a Stăpânilor cât mai mult posibil, suspendarea vieții normale. Și menținerea unei stări de alertă prelungite.

Este posibil ca prelungirea suferinței să fi avut și un alt scop: să lase ca păturile sărace ale populației – tipii „murdari” – să ia virusul și să suporte ei povara imunității colective pentru ca elitele să rămână „curate”.

Și, poate, ca boala să dispară înainte să ajungă la nivelurile „superioare”.

A existat într-adevăr o Ierarhie a Infectării.

În toate aceste luni, nimeni nu a explicat opiniei publice americane de ce prelungirea perioadei de ne-expunere a fost preferabilă unei întâlniri timpurii cu virusul, dobândirii imunității și depășirii situației.

Spitalele din țară nu au fost suprapopulate. Într-adevăr, după închiderea inexplicabilă a serviciilor medicale de diagnosticare și de intervenții chirurgicale elective, spitalele din Texas au rămas goale timp de luni de zile.

Cheltuielile cu sănătatea s-au prăbușit.

A fost începutul Marii Demoralizări.

Mesajul era următorul:

Proprietatea voastră nu vă aparține - Viața voastră nu vă aparține - Deciziile voastre sunt supuse voinței noastre - Noi știm mai bine decât voi - Nu aveți dreptul să vă asumați riscuri după bunul vostru plac - Vom anula orice ține de autonomia voastră corporală și de alegerile voastre care nu corespunde cu opiniile noastre - Noi nu avem nici o restricție, voi trebuie să vă supuneți tuturor restricțiilor.

Mesajul și aplicarea lui au fost total contrare înfloririi vieții umane, care are nevoie de libertatea de alegere mai presus de orice.

Mai are nevoie și de siguranța proprietăților și a contractelor.

Se presupune că, dacă ne facem planuri, acestea nu ar trebui să fie anulate în mod arbitrar, prin forță, de o putere care se află în afara controlului nostru.

Acestea sunt cerințele minimale ale unei societăți civilizate.

Orice altceva duce la barbarie. Exact acolo ne-a adus decizia de la Austin.

Nu știm cu exactitate cine a fost implicat în această decizie irațională, nici pe ce bază a fost luată.

La vremea respectivă, plutea deja în țara noastră presentimentul că ceva se va întâmpla.

Au mai existat cazuri în care puterea lockdown-urilor a fost folosită în trecut. Amintiți-vă de închiderea Bostonului după atacul cu bombă din 2013.

Un an după aceea, statul Connecticut a carantinat doi turiști pentru că ar fi existat riscul să fi fost expuși virusului Ebola în Africa.

Acestea au fost precedente.

Pe 19 martie 2020, New York Times scria:

„Coronavirusul duce America spre un teritoriu neexplorat, respectiv înțelegerea și acceptarea pierderii libertății asociată cu o carantină.”

După trei zile, Trump anunța într-o conferință de presă două săptămâni de lockdown pentru „aplatizarea curbei”.

Acest experiment la nivel național a subminat într-un mod dramatic libertățile și drepturile civice pe care de multă vreme americanii le credeau dobândite definitiv.

A fost un șoc pentru toată lumea, însă pentru tinerii aflați în procesul de școlarizare a fost un traumatism total și un moment de reprogramare mintală.

Și-au însușit toate lecțiile proaste: că nu sunt stăpâni pe viața lor, ci altcineva este. Și că singura modalitate de a reuși în viață este de a înțelege sistemul și de a juca după regulile lui.

Asistăm astăzi la o pierdere dramatică a dorinței de a învăța, la un șoc psihologic, la obezitate și abuz de droguri în masă.

La o prăbușire a încrederii investitorilor, la reducerea economisirii – care denotă o scăderea a încrederii în viitor, la un declin spectaculos al participării publice la ceea ce odinioară reprezentau evenimente normale de viață: biserică, teatru, muzee, biblioteci, târguri, concerte, spectacole, parcuri tematice etc.

Frecventarea lor a scăzut la jumătate, ceea ce lipsește aceste locuri de banii necesari supraviețuirii.

Majoritatea marilor instituții din marile orașe ca New York, ca Broadway sau Metropolitan, se află în moarte clinică.

Sălile simfonice au o treime din locuri goale în ciuda scăderii prețurilor la bilete.

Pare uluitor că acest război de trei ani și jumătate împotriva libertății elementare a ajuns atât de departe.

Și totuși nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Dincolo de orice ideologie, nu poți menține și cu atât mai puțin cultiva o viață civilizată atunci când guvernele, în complicitate cu conducătorii presei și ai marilor companii, își tratează cetățenii ca pe niște șobolani de laborator supuși unui experiment științific.

Pur și simpu, sfârșești prin a goli spiritul uman de esența și dinamismul vieții, precum și de dorința de a construi o viață bună.

În numele sănătății publice, au subminat voința de sănătate. Iar dacă te opui, te reduc la tăcere. Acest lucru încă se întâmplă zilnic.

Clasa conducătoare care a aplicat acest tratament nu a vorbit încă în mod cinstit despre ce s-a petrecut.

Acțiunile lor sunt cele care au provocat criza culturală, economică și socială actuală.

Nu am auzit scuze, nici nu am avut parte de o elementară sinceritate în legătură cu acest subiect.

Ni se oferă în schimb o propagandă și mai mincinoasă despre o altă doză fără efect.

Istoria are multe exemple când populația majoritară a fost prăbușită, demoralizată, sărăcită și oprimată de către o clasă conducătoare arogantă, inumană, sadică, privilegiată și totuși minusculă.

Nu am crezut că am putea deveni și noi unul dintre aceste exemple.

Realitatea este atât de sumbră și de flagrantă, iar explicația pentru ceea ce se petrece atât de șocantă, încât subiectul în ansamblul lui este considerat Tabu.

Nu va exista o soluție la această problemă, nici o ieșire din dărâmături, până când nu vom smulge de la conducătorii noștri și altceva decât lăudăroșenia publică pentru treaba bine făcută, în reclame sponsorizate de Pfizer și Moderna.