S-au ofuscat câțiva că am zis de maratonul vieții, care a blocat ieri tot Bucureștiul și mi-au reproșat că trebuie să încurajăm oamenii să facă sport. Ca oile, organizat neapărat, cu echipament brand-uit de sponsori și pe beton.

Pentru început, hai să îi spunem evenimentului de ieri pe nume, mai exact - Raiffeisen Bank Bucharest Marathon.

Acum hai să ne aducem aminte când v-a mai scos Raiffeisen în stradă? Nu mai știți când protesta CEO-ul Raifeissen cu voi împotriva OUG 13? Nu mai știți cum vibrați împreună în 2017 pentru a proteja interesele corporațiilor?

E bună și uitarea, îți permite să repeți prostia la nesfârșit. De exemplu să alergi ca idiotul la maratonul organizat chiar de nevasta faimosului CEO Steven van Groningen, Valeria Răcilă van Groningen.

Evenimentele astea nu au nici o treabă cu sănătatea, evenimentele astea permit corporațiilor să se promoveze gratuit și să își atingă cota de "responsabilitate socială” și eventual să își mai scoată niște bani prin fundații și ONG-uri. Doar avem exemplu de față, soțul fost CEO de companie, soția șef al asociației Bucharest Running Club, cea care organizează Maratonul Raiffeisen.

Știți ce alte acțiuni mai fac marile companii doar din dorința de a bifa implicarea?

Păi vă spun rapid, ca să știți pe viitor cu cine vă mai asociați și ce tricouri mai purtați la maratoane, ca bannere umblătoare ce sunteți: vă vând haine din poliester reciclat ca să salveze planeta, băncile vă impun, când e cazul permise de trecere gen certificat pentru a avea acces la banii voștri (să nu uităm pandemia), susțin și sponsorizează paradele Pride din toată lumea, susțin mișcări destabilizatoare gen Black Lives Matter și revoluții colorate, fac discriminare pozitivă, recrutează și promovează în companie pe target de rasă sau preferințe sexuale, nu pe perfomanță.

Știți care e cea mai amuzantă parte? Participanții la maraton au plătit anul acesta o taxă de înregistrare care ajungea pentru anumite curse și la 150 de euro, taxa pentru maratonul de 42 km fiind 60 de euro.