Zbor despre cere zice-se că ar costa circa 500.000 de euro, la care se adaugă cheltuieli suplimentare care includ aterizarea pe aeroportul capitalei Japoniei. O să spuneți, sunt sigur, că 500.000 de euro, plus anexele, este un cost cam piperat pentru bugetul Administrației Prezidențiale, care, până la urmă, face parte tot din bugetul nației.Vă atrag, însă, atenția că nu este un avion oarecare cu care mai zburăm și noi, capetele de locuitor, ci un avion privat de lux Boeing 737-900 ER, care poate lua la bord fix 19 persoane,aparținând companiei luxemburgheze Global-Jet. Că doar obrazul subțire cu aeronavă de Lux(emburg)se ține! 

Sunt convins că o să îmi mai spuneți și că, în afara escalei pentru alimentare, la Baku, traseul București-Tokyo a inclus-o și pe aceea de la Sibiu. Normal să fie așa, fiind posibil ca, de aici să se fi îmbarcat doamna profesoară Carmen Iohannis. Că doar nu era să vină domnia sa de la Sibiu până la București pentru ca, după aia, să vă panicați cât a costat benzina!  Că, de la Sibiu, aeronava a decolat cu o oareșce întârziere față de ora stabilită, asta nici nu mai punem la socoteală…

În schimb, dacă tot stăm să facem decontul celei mai noi vizite oficiale a domnului Klaus Iohannis, eu aș spune că acești 500.000 de euro, cât a costat numai zborul plus aterizarea, asta nu ar fi o noutate dacă ne amintim că prima sa deplasare peste hotare efectuată, la Paris și la Bruxelles, la scurtă vreme după ce și-a început primul mandat de președinte al României, a costat circa 90.000 de euro. Cursa specială efectuată, de data aceasta, cu  un avion din dotarea TAROM. Ce s-a întâmplat de atunci și până acum și cum s-a ajuns ca în locul unei aeronave TAROM, Administrația Prezidențială să recurgă la serviciile unei companii de elită din Luxemburg, aceasta este o întrebare la care ar trebui să aflăm răspunsul de la cei care au făcut o asemenea alegere. Ceea ce pot, însă, să vă spun, din informații care au fost făcute publice prin februarie 2015, este că, începând de la acea dată, Administrația Prezidențială a renunțat la ideea achiziționării unui avion oficial în leasing, preconizată de Victor Ponta. Tot de atunci datând și obiceiul de a apela la serviciile unor companii particulare pentru a asigura deplasările proeminentelor personalități ale statului de drept, la prețuri conforme serviciilor de elită oferite. Fiind vorba, însă, numai despre vizitelor oficiale ale unor anumite personalități, pentru că, așa după cum a declarat președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, atunci când au fost tot în Japonia, domnia sa și premierul Mihai Ciucă, au călătorit cu o cursă de linie. Cât privește situația despre care discutăm, domnul Marcel Ciolacu a refuzat să comenteze ,,un lucru pe care l-a făcut instituția prezidențială’’, exprimându-și, totuși, convingerea că, tot de acolo, vom primi și informații edificatoare.        

Până atunci, să reținem principala  idee care rezultă din discuția pe acest subiect, pe care a susținut-o tot Marcel Ciolacu și anume că a venit momentul ca România, stat membru al NATO și al Uniunii Europene, să aibă o aeronavă prezidențială. De fapt, o aeronavă la dispoziția statului român-adică la dispoziția președintelui, a primului ministru, a președintelui Senatului- și ale cărei cheltuieli ,,să fie deschide’’. Urmând, consideră domnia sa, ca după ce această măsură a fost luată să se închidă, odată pentru totdeauna, discuția. Ideea unei aeronave oficiale fiind împărtășită și de către ministrul transporturilor, Sorin Grindeanu.

 Așa încât  nu ne rămâne decât să aflăm și dacă principalul decident și beneficiar al aeronavei prezidențiale, domnul Klaus Iohannis, va agrea propunerea și o va aproba. Dacă nu, vorba înțeleptului: ,,Ghinion!’’