Specialistul în canibalism Cătălin Avramescu s-a transformat în holocaustolog de serviciu de când intelectualii turnătorului Petrov au dat în benga că și-ar putea pierde și fundul rotofei al lui Bolojan de la sesiunile de-a dreptul obscene de lins în public, cu tonul dat de aceiași expirați Pleșu, Liiceanu și Tismăneanu, pe care îi caută Soros pe-acasă să vină să-i ia.

Din lipsă de altceva, sinecuristul Avramescu, fost curtean cotrocenist ajuns profesor universitar (bieții copii!) și director în cadrul ISPRI - Academia Română, în locul lui Dan Dungaciu, a început în forță atacul la Nicușor Dan pe retorica Securității bolșevice, consângene cu mulți dintre pupincuriștii consacrați ai lui Băsescu și Bolojan: e legionar și fără maniere.

Pentru a mări miza și a atrage muștele în plasa internetului a ridicat rapid ștacheta prin atacarea trivială a unor mari personalități, ca Mircea Eliade și Heidegger (ce-o zice „traducătorul” lui, Liiceanu?), și chiar a unui martir al lui Hristos recent canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Ilie Lăcătușu, mare făcător de minuni. Mare tupeu și nerușinare să îl ataci pe geniul planetar Mircea Eliade chiar la 40 de ani de la trecerea sa în veșnicie, marcată în România doar printr-o conferință organizată în mare parte de AUR la Palatul Parlamentului. Se vede că nu l-a citit pe Rabinul Șafran!

Înscrisă în operațiunea mai amplă de anulare a valorilor românești, miza momentului este însă motivată puternic politic.

Nicușor Dan și George Simion sunt „legionari” vinovați de crime imaginare alături de Mircea Eliade și Sf. Ilie Lăcătușu, drept urmare Bolojan trebuie să rămână prim-ministru. O logică de întârziat mintal dar care la unii USR-iști asemenea lui poate să prindă.

Nu ar trebui băgat prea mult în seamă, pentru că asta își dorește.

Subliniez doar cât de disperate sunt slugile de serviciu ale unui regim dictatorial în declin dacă au ajuns să folosească arsenalul holocaustologilor în scop politic, pentru salvarea obiectului lor de adulație purtat de dl Bolojan în pantalonii săi de (fost) prim-ministru. CNA, CNCD și Elie Wiesel ar trebui să-l amendeze drastic.

Delirul lui în crescendo, mai jos: 

 27 aprilie:

„Partidul Comunist Român (PSD) și Mișcarea Legionară (AUR) au făcut, în sfârșit, o mare coaliție. Cu sprijinul președintelui Nicușor Dan, cele două formațiuni politice și-au împlinit visul de a pune ghearele pe ciolan, pentru care a luptat și celălalt absolvent al liceului "Radu Negru" din Făgăraș, Horia Sima.”

28 aprilie:

„La fel ca în 1933, lașitatea unui Președinte direct ales, dar și simpatiile acestuia pentru extremiști, au deschis calea unui regim autoritar. La 30 Ianuarie 1933 Paul von Hindenburg, în numele "stabilității", îi includea pe național-socialiști în Guvern. În România anului 2026, Nicușor Dan, în numele "stabilității", asistă la puciul împotriva lui Ilie Bolojan și a partidelor pro-europene. Iar în curând, va patrona alianța dintre legionari și baronii ceaușiști (conduși de gruparea PRM a Olguței Vasilescu).”

30 aprilie după-masa:

„Nicușor Dan este cu sufletul alături de legionari.
Credeți ca exagerez? Iată faptele:
Nicușor Dan, pe când era primar al Capitalei, a refuzat să aplice legea și să schimbe numele unei străzi din sectorul 4 care poartă și acum numele lui Ilie Lăcătușu, membru al Gărzii de Fier, fost șef de cuib în Teleorman și participant la rebeliunea legionară din Ianuarie 1941.
A refuzat cu încăpățânare cu toate ca institutul Wiesel (din subordinea Guvernului), a prezentat dovezile și i-a cerut să aplice legea. Nicușor Dan a refuzat să pună propunerea de schimbare a numelui pe ordinea de zi și a pretins ca așteaptă un "verdict de la Acadenia Română”.
Dar OUG 31/2002 nu cere ca "Academia Română” să dea un verdict.
Era suficient ca Nicușor Dan să deschidă o carte de istorie. Rebeliunea legionară (21-23 Ianuarie 1941) a fost o orgie a violenței. Templul Coral și Sinagoga Mare au fost incendiate, cartierul evreiesc devastat. Cel puțin 120 de evrei au fost uciși,  câteva zeci fiind executați în pădurea de la Jilava.
Îi cer lui Ciprian Ciucu, actualul Primar General, să schimbe denumirea străzii. 
Iar lui Nicușor Dan îi transmit - pentru ca tot spunea el ca așteaptă un verdict de la Academia Română - în calitate de director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române: 
Să îți fie rușine!
Și pentru ca nu se poate să fie în fruntea statului un om care se face ca nu înțelege ce îi cere legea și bunul-simț, îi cer public și demisia din funcția pe care nu o ocupă cu demnitate.

30 aprilie seara:

„Trebuie înlăturat numele lui Mircea Eliade din spațiul public? Da.
În România, numele lui Mircea Eliade este pe numeroase străzi și scoli. În cartierul Primăverii din Capitală există bulevardul Mircea Eliade. Tot pe acolo există și un bloc de lux, One Mircea Eliade. Tot în București există Colegiul Național „Mircea Eliade”. În provincie, de asemenea, o mulțime.
Este normal? Nu.
Unii își imaginează că dacă Eliade a fost un remarcabil istoric al religiilor - fără îndoială că a fost - asta îl califică pentru stima publică. Ar fi așa dacă păcatele sale politice nu ar fi fost atât de grave.
Să nu uităm: Mircea Eliade a fost un susținător feroce al Gărzii de Fier. A scris numeroase articole în Cuvântul și în Buna Vestire, ziarele Mișcării Legionare. A refuzat să se dezică de Garda de Fier, preferând să fie internat în lagărul de la Miercurea Ciuc în timpul represiunii carliste.
Unul dintre cele mai demente texte publicate de Eliade a fost „De ce cred în victoria Mișcării Legionare” (1937). Acolo el afirma: "Cred în victoria Mișcării Legionare pentru că cred în dragoste, în jertfă și în moarte".
În Germania nimeni nu neagă că Martin Heidegger a fost un filozof important. Cărțile sale se găsesc în librării și în biblioteci. Heidegger este studiat în facultăți. Nimic nu împiedică studiul lui Heidegger și el este, pe bună dreptate, recunoscut în comunitatea oamenilor de cultură ca un reper de seamă.
Dar una-i una, alta alta... Heidegger, datorită colaborării lui cu naziștii, nu este omagiat în spațiul public. Germania are de patru ori mai mulți locuitori decât România. Însă în toată Germania - am verificat - există doar trei străzi care poartă numele lui Martin Heidegger. Una este chiar în orășelul său natal. Celelalte două sunt tot în orășele foarte mici. Nici un oraș mare nu se compromite cu numele lui Martin Heidegger, care a devenit radioactiv din punct de vedere politic. Nu există nici piețe și nici monumente publice dedicate lui Martin Heidegger.
Argumentul că Mircea Eliade ar fi un mare om de cultură care trebuie onorat nu se susține. Da, el a fost un istoric al religiilor remarcabil (deși trebuie spus, nicidecum în aceeași clasă ca Heidegger). El merită citit și - ca istoric al religiilor - apreciat. Însă o stradă, o școală sau o clădire care să îi poarte numele? Nu. Această cinste se cuvine celor care au făcut ceva important pentru țara lor. Nu cuiva care a sărit în căruța extremismului criminal și care apoi nici nu a avut decența - așa cum a făcut, printre alții, Emil Cioran - să își recunoască greșeala și să se distanțeze de acea perioadă.
Foto (mai jos): Fotografie de la "Defilarea Cămășilor Verzi", 6 Octombrie 1940, prin care Garda marca proclamarea statului național-legionar. Nu, Eliade nu apare în această fotografie, însă apar alții care, asemenea lui, au avut mai târziu probleme cu memoria.”

Cine știe ce mai trântește azi, la finele zilei, de 1 Mai Muncitoresc...

Iar până când pică Bolojan, pe 5 mai, s-ar putea să aflăm că părinții lui Nicușor Dan și George Simion au fluturat împreună „steagul verde legionar” pe clădirea Poliției Capitalei, după cum zicea Ion Iliescu că facem noi în iunie 90 (ceea ce Avramescu știe prea bine).

Mare a ajuns grădina Academiei...