Cei care iubesc cinematografia,precum și o parte din cei născuți în anii ’50 - ai secolului XX – au sesizat trimiterea către o comedie americană, realizată în 1969, sub regia lui Mel Stuart.

Se numea „Dacă e marți, e Belgia” și erapovestea de dragoste înfiripată într-un grup de turiști care timp de 18 zile vizitau cu un autocar nouă țari din Europa.  

Iubitorii de muzică e posibil să fi fredonat vreodată cântecul de titlu („If it’s Tuesday, this must be Belgium”), compus de Donovan și interpretat de J.P. Rags.

Itinerarul turistic din scenariu nu includea Finlanda, probabil pentru că turiștii americani - preocupați de senzațional și de obiective arhicunoscute - nu ar fi fost credibili (pentru comedie) vizitând o țară sobră, vestită mai mult pentru că este țara de domiciliu a lui… Moș Crăciun.

Dar este posibil ca și documentarea scenariștilor să fi considerat puțin atractivă… bucătăria finlandeză.

Titlul meu vă trimite la ziua de joi, și la…„Hernekeitto”.

Toată lumea știe că joi este a patra zi a săptămânii. Dar ce este „Hernekeitto”?

Ei bine, Hernekeitto este o supă tradițională finlandeză, cunoscută și sub denumirea de „supă de mazăre” sau „supă de mazăre verde”. Este o mâncare populară în Finlanda, în special în perioada de iarnă, și este apreciată pentru simplitatea sa și pentru faptul că este hrănitoare și reconfortantă.

Ingrediente principale:

- Mazăre verde (de obicei, mazăre uscată)

- Cartofi (opțional, dar adesea incluși pentru a face supa mai consistentă)

- Morcovi (pentru a adăuga dulceață și aromă)

- Ceapă (pentru a intensifica aroma)

- Condimente (sare, piper, și, uneori, foi de dafin sau alte ierburi)

- Carne (de obicei, carne de porc sau jambon, adăugată pentru a îmbogăți gustul, dar nu este întotdeauna necesară).

Preparare:

Mazărea se înmoaie, de obicei, înainte de a fi gătită, pentru a reduce timpul de gătire.

Se fierb ingredientele împreună, inclusiv legumele și carnea, până când mazărea devine moale.

Supa poate fi mixată sau lăsată cu bucăți mari, în funcție de preferințele personale.

Servire:

Hernekeitto este de obicei servită cu pâine și unt sau cu murături.

Este recomandată mai ales în zilele mai reci, fiind considerată o mâncare reconfortantă, care oferă o senzație de căldură și sațietate.

În Finlanda, Hernekeitto este adesea asociată cu ziua de joi și se servește tradițional în restaurante sau în școlile finlandeze, devenind o parte a culturii culinare locale.

Este adesea însoțită de clătite cu gem sau smântână, servite ca desert după masă. 

Poate vă întrebați de ce discutăm despre acest preparat, convinși că în țara în care legumele și fructele sunt foarte scumpe (provenind aproape în totalitate din import) nu am putea întâlni o gastronomie spectaculoasă.

Dar odată ajunși în Finlanda veți constata că deși este mai puțin cunoscută decât alte bucătării europene, gastronomia finlandeză reflectă respectul față de natură și resursele locale, având un caracter autentic și robust.

Da, putem vorbi de o gastronomie finlandeză, deși aceasta este mai puțin cunoscută la nivel international.

Gastronomia finlandeză este puternic influențată de mediul natural, de anotimpuri și de tradițiile rurale și pescărești ale țării.

Care sunt principalele caracteristici ale gastronomiei finlandeze?

Fără îndoială, ingredientele naturale și locale joacă un prim rol. Multe dintre preparatele finlandeze sunt bazate pe ingrediente proaspete, locale și sezoniere. În special, peștele, vânatul, fructele de pădure, ciupercile și cerealele sunt esențiale în bucătăria tradițională.

Vom constata existența unor influențe regionale din:

Laponia: În nord, bucătăria este influențată de tradițiile sami (poporul indigen din regiunea arctică). Carnea de ren, peștele și ierburile sălbatice sunt frecvent folosite.

Regiunile de coastă: Peștele (în special somonul și heringul) și fructele de mare sunt extrem de populare în regiunile de lângă Marea Baltică.

Influențe suedeze și rusești: Datorită istoriei Finlandei, multe preparate au fost influențate de bucătăriile suedeze și rusești, cum ar fi pâinea de secară și unele feluri de mâncare pe bază de cartofi și smântână.

Vom întâlni mâncăruri și produse tradiționale:

Pește: Finlanda este cunoscută pentru preparatele sale din pește. Somonul afumat, peștele prăjit și supa de pește sunt extrem de populare.

„Kalakukko”: un preparat tradițional în care peștele, de obicei biban sau somon, este gătit într-o coajă de pâine de secară.

Hering murat: O gustare populară în special în timpul sărbătorilor.

Carne de ren: Carne de ren gătită în diverse moduri, inclusiv friptă sau ca tocană, este un element specific în nordul Finlandei, mai ales în Laponia. Se servește adesea cu cartofi și gem de merisoare.

Fructe de pădure: Fructele de pădure sălbatice, cum ar fi afinele, merisoarele și cătina, sunt frecvent folosite în deserturi, gemuri sau sosuri. Gemul de merisoare este adesea servit alături de carne.

Supa de mazăre („Hernekeitto”) – despre care am vorbit mai sus.

Pâinea de secară: Este un element central al bucătăriei finlandeze. Pâinea de secară este densă și hrănitoare, fiind consumată adesea la toate mesele.

„Karjalanpiirakka”: Un preparat tradițional din regiunea Karelia, este o plăcintă cu umplutură de orez sau cartofi, servită adesea cu un amestec de unt și ou fiert.

„Mämmi”: Un desert tradițional de Paște, este un fel de budincă densă din malț de secară și făină de secară. Are un gust ușor amar și este de obicei servit cu smântână sau lapte.

Lapte bătut și iaurt: Produsele lactate sunt foarte populare, finlandezii consumând frecvent lapte, iaurturi și lapte bătut (în finlandeză: „piimä”).

Băuturi tradiționale:

„Kahvi” (Cafea): Finlanda este una dintre țările cu cel mai mare consum de cafea pe cap de locuitor. Cafeaua este servită simplu, de obicei neagră, și este o parte importantă a culturii sociale.

„Sahti”: O bere tradițională făcută din malț de secară, hamei și ierburi, cu rădăcini care merg până la perioada preindustrială.

Limonadă de fructe de pădure: Fructele de pădure locale sunt folosite și pentru prepararea băuturilor răcoritoare.

În ultimii ani, gastronomia finlandeză a trecut printr-o fază de modernizare, mulți bucătari renumiți punând accent pe reinterpretarea preparatelor tradiționale cu influențe moderne, utilizând în continuare ingrediente locale și sezoniere.

Sustenabilitatea și bucătăria organică au devenit foarte importante, cu accent pe respectarea naturii și pe utilizarea integrală a ingredientelor.

Gastronomia Finlandei este o reflectare profundă a climatului nordic și a schimbărilor sezoniere.

Fiecare anotimp aduce cu sine o varietate de ingrediente și preparate care îmbină tradiția rurală și bogăția naturală a țării.

Într-o țară în care natura este omniprezentă și ritmul anotimpurilor guvernează stilul de viață, bucătăria finlandeză este puternic legată de ciclul natural al resurselor. De la iernile lungi și aspre la verile scurte, dar intense, fiecare sezon are mâncăruri și tradiții distincte.

Vorbeam despre faptul că adesea Finlanda este adesea numită „Țara lui Moș Crăciun”. Acestă denumire este datorată tradiției și marketingului turistic care asociază regiunea Laponia, din nordul Finlandei, cu domiciliul legendar al Moșului. 

Satul lui Moș Crăciun (Joulupukin Pajakylä) se află lângă orașul Rovaniemi, la Cercul Polar, și este o destinație turistică populară pentru vizitatorii din întreaga lume.

În acest sat tematic, turiștii pot vizita biroul lui Moș Crăciun, pot face poze cu el și îi pot scrie scrisori.

Atmosfera de iarnă și peisajele arctice, cu zăpadă din abundență, pădurile acoperite de gheață și nopți lungi creează o atmosferă de basm, asociată în mod natural cu sărbătorile de Crăciun.

Aurora boreală, care poate fi văzută adesea în timpul iernii în Laponia, adaugă o notă de magie peisajului.

În Finlanda, Moș Crăciun este cunoscut sub numele de Joulupukki. În tradiția locală, Joulupukki nu doar aduce cadouri copiilor, dar este văzut și ca un personaj binevoitor care vine personal la casele oamenilor în Ajunul Crăciunului.

Această tradiție este foarte puternică în Finlanda, consolidând astfel legătura dintre Moș Crăciun și această țară.

Marketingul turistic finlandez a dezvoltat puternic ideea că Laponia este locul de origine al Moșului, iar această temă a devenit un motor important pentru turism.

Satul Moșului din Rovaniemi a fost promovat intens ca destinație turistică, unde familiile pot veni pentru a trăi „experiența Crăciunului”.

Acest sat tematic a fost dezvoltat începând cu anii 1950, când Eleanor Roosevelt, soția fostului președinte american Franklin D. Roosevelt, a vizitat Rovaniemi, ceea ce a ajutat la popularizarea regiunii ca „acasă” a Moșului.

Activitățile de iarnă din Laponia oferă o gamă largă de atracții asociate cu ideea Crăciunului, precum ar fi plimbări cu sania trasă de reni, safariuri cu câini Husky, toată gama de sporturi de iarnă sau excursii cu snowmobilul. Și, evident, întâlniri cu Moș Crăciun.

Scrisori către Moș Crăciun sosesc în fiecare an la biroul poștal din satul lui Moș Crăciun din Rovaniemi. Evident Moșul primește sute de mii de scrisori din partea copiilor din întreaga lume, care îi cer daruri. Această tradiție internațională întărește ideea că Moș Crăciun locuiește în Laponia, Finlanda.

Astfel, combinația dintre tradițiile locale, peisajele naturale spectaculoase și promovarea turistică au transformat Finlanda, și în special Laponia, într-o destinație recunoscută la nivel global drept „Țara lui Moș Crăciun”.

Este posibil ca nepoții ori copii sau poate copilul pe care încă îl aveți în suflet să vă determine să porniți spre Finlanda ajungand până în Laponia, în acest an sau în cei ce vor urma.