Într-un colț pitoresc al Moldovei, la marginea unei păduri dese, se află Domeniul Sturdza de la Miclăușeni, un loc cu o istorie veche și o aură misterioasă.

Castelul Sturdza, cu arhitectura sa impunătoare în stil neogotic, este astăzi un punct de atracție turistică, însă puțini știu că acest loc ascunde povești vechi, legende fascinante și întâmplări inexplicabile, perfecte pentru cei care caută experiențe unice. În lumina palidă a serii, castelul pare să prindă viață, iar umbra trecutului își face simțită prezența.

Familia Sturdza a intrat în posesia moșiei Miclăușeni în anul 1697, când frații Ion și Sandu Sturdza au primit domeniul de la rude îndepărtate, după ce descendenții anteriori ai familiei Prăjăscu au rămas fără urmași direcți.

În urma împărțirii moșiei, Ion Sturdza a devenit proprietarul Miclăușeniului. Ulterior, în 1752, vornicul Ioan Sturdza a reconstruit conacul existent, edificând o clădire cu demisol și parter în formă de cruce, având câte 10 camere pe fiecare nivel. Această reședință a servit drept bază pentru dezvoltările ulterioare ale domeniului de către membrii familiei Sturdza.

Castelul Sturdza de la Miclăușeni este construit între anii 1880 și 1904 de către Gheorghe Sturdza și soția sa, Maria (născută Ghica). Aceștia au decis să ridice un nou edificiu pe locul vechiului conac familial, dorind să creeze o reședință în stil neogotic, inspirată de castelele medievale occidentale.

Stilul neogotic a fost popular în Europa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind adoptat și de alte familii nobiliare din România care doreau să confere reședințelor lor un aspect mai impunător și mai romantic, inspirat de castelele medievale.

Construcția a durat 24 de ani, implicând meșteri din diverse părți ale Europei, care și-au adus contribuția la realizarea detaliilor arhitecturale și decorative ale castelului.

Stilul castelului este inspirat de arhitectura gotică medievală și include elemente precum: turnuri ascuțite și ferestre în arc frânt (ogive), detalii ornamentale complexe (cum ar fi dantelării din piatră și stucaturi), balcoane cu parapete sculptate și stâlpi decorative.

La jumătatea secolului XX pe Domeniul Sturdza a luat naștere Mănăstirea Miclăușeni (în anul 1947), prin donația făcută de Ecaterina Cantacuzino (născută Sturdza) - care era fiica lui Gheorghe și Maria Sturdza, ultimii proprietari din familia Sturdza ai domeniului Miclăușeni.

După ce a rămas văduvă și fără copii, Ecaterina s-a călugărit sub numele de Maica Macrina. Cu dorința de a transforma domeniul într-un loc de rugăciune și retragere spirituală, ea a donat Episcopiei Romanului castelul, parcul și biserica familiei de pe domeniu, toate acestea având scopul de a sprijini înființarea unei mănăstiri de maici.

Episcopia Romanului a acceptat donația și a înființat Mănăstirea Miclăușeni. Acest loc a devenit nu doar un spațiu de retragere religioasă, ci și un centru spiritual care păstrează o parte din istoria și tradiția familiei Sturdza, împlinind dorința Ecaterinei de a transforma moștenirea familiei într-un loc dedicat credinței și rugăciunii.

Transformarea domeniului într-o mănăstire de maici a fost văzută ca un gest de pocăință, dar și ca o modalitate de a asigura protecția spirituală a locului.

În perioada comunistă, castelul a fost naționalizat și transformat într-un orfelinat, iar această schimbare a adus cu sine și mai multe legende întunecate. Copiii care au crescut în acea perioadă povesteau despre sunete ciudate în nopțile de iarnă, despre lumini care pâlpâiau inexplicabil și despre o atmosferă înfricoșătoare ce învăluia întreaga clădire.

Am cunoscut acest domeniu la începutul anilor 2000 și l-am revăzut câțiva ani mai târziu. La prima mea vizită, urmele perioadei de după al doilea război mondial erau încă prezente; instalația de încălzire a castelului tocmai cedase după o iarnă geroasă, uzura scărilor interioare și a lemnăriei erau avansate.

Măicuței, care ne însoțea, i s-a făcut milă de noi și la sfârșitul vizitei ne-a oferit ceai și niște cornulețe cu nucă, cum nu mai mâncasem până atunci. În cele câteva minute de repaos și de încălzire a suflului, am auzit sunete stranii și am simțit umbre repezi pe pereții construcției. Nimeni nu a luat în seamă aceste umbre ori scârțâituri sau ce vor fi fost ele...

Domeniul Sturdza de la Miclăușeni este învăluit de mai multe legende și povești fascinante, unele legate de familia Sturdza, altele de castel și împrejurimi.

Comoara ascunsă în zidurile castelului: Una dintre cele mai cunoscute legende spune că membrii familiei Sturdza ar fi ascuns o comoară în zidurile castelului sau undeva pe domeniu, temându-se de invaziile și schimbările politice din acea perioadă. Se zvonește că doar câteva persoane ar fi cunoscut locul exact, însă această cunoaștere s-a pierdut în timp, iar comoara ar fi rămas îngropată undeva în jurul castelului.

Fantoma Mariei Sturdza: O altă poveste locală vorbește despre aparițiile misterioase ale Mariei Sturdza, soția lui George Sturdza, care ar fi încă prezentă pe domeniu. Se spune că uneori se aud pași sau șoapte în castel și că figura ei ar fi fost văzută de vizitatori sau călugărițe, în special în zonele mai vechi și mai puțin vizitate ale clădirii.

Pădurea misterioasă din jurul castelului: Codrul din apropierea castelului este adesea descris ca un loc straniu, cu o atmosferă aparte, mai ales în timpul nopții. Se spune că anumite părți ale pădurii sunt încărcate cu energie și că oamenii care petrec mult timp acolo se pot simți observați sau tulburați, unii atribuind acest fenomen prezențelor spirituale.

Blestemul domeniului: O legendă vorbește despre un blestem care domnește asupra domeniului, legat de diversele pierderi și dificultăți ale familiei Sturdza. Unii spun că acest blestem ar explica dramele și greutățile pe care le-au întâmpinat membrii familiei de-a lungul generațiilor, culminând cu pierderea moșiei și retragerea spirituală a Ecaterinei.

Aceste povești și legende conferă Domeniului Sturdza de la Miclăușeni o atmosferă misterioasă, atrăgând vizitatori fascinați de istoria sa și de poveștile care îl învăluie.

În prezent, Domeniul Sturdza de la Miclăușeni este un loc vibrant, oferind vizitatorilor o gamă variată de activități și servicii:

-         Vizite ghidate la castel: Oaspeții pot explora castelul prin tururi ghidate, descoperind istoria și arhitectura sa neogotică.

-         Cazare la Casa Macrina: Pentru cei care doresc să petreacă mai mult timp pe domeniu, Casa Macrina oferă facilități de cazare într-o clădire istorică renovată, situată în apropierea castelului.

-         Restaurant: Domeniul dispune de un restaurant care propune oaspeților experiențe culinare caracterizate de armonie, bun-gust și naturalețe.

-         Evenimente culturale și festivaluri: Pe parcursul anului, domeniul găzduiește diverse evenimente, precum Festivalul „Călătorie la 1900” și Festivalul Copiilor, care oferă activități educative și recreative pentru toate vârstele.

Pentru cei care doresc să simtă cu adevărat fiorii poveștilor și legendelor domeniului, Miclăușeni poate fi o destinație de pelerinaj.

Pădurile ce înconjoară castelul, liniștea apăsătoare a nopții și arhitectura gotică formează o atmosferă în care legendele și realitatea par să se întrepătrundă.

În fiecare toamnă, pâlpâirile lumânărilor și cântările din mănăstire completează peisajul, creând un cadru perfect pentru cei pasionați de istoria supranaturalului.

Pe parcursul întregului an, aici, zilele, serile, dar mai ales nopțile, capătă o dimensiune profundă, în care istoria, mitul și tradițiile locale transformă castelul într-un portal către o lume uitată, dar mereu prezentă în umbra zidurilor sale.

Domeniul Sturdza de la Miclăușeni nu este doar o mărturie a unei epoci apuse, ci și un loc unde cei curajoși pot experimenta fiorul legendelor în cel mai autentic mod.

Am consultat meniul restaurantului dar nu am găsit rețeta magică a cornulețelor cu nucă. Vă ofer însă o alta pentru zilele geroase care pot veni sau ba. Rețeta aparține Nataliei Tăutu-Stănescu - Aluaturi, foetaje, fursecuri -patiserie de casa (1975).

Ingrediente:

250 g margarina sau 125 g ulei de cocos

300 g făină

150 g nuci măcinate

100 g zahăr pudră

esență de vanilie

1 lingură rom/coniac (opțional)

zahăr pudră

Dacă nu le doriți de post, înlocuiți margarina sau uleiul de cocos cu unt.

Mod de preparare:

Se freaca untul cu zaharul si vanilia, se adauga nucile macinate, romul, apoi, treptat, faina. Se frământă bine, se formează cu un sul de grosimea degetului și se lasă la frigider (în folie) pentru minim 15 minute. Se taie apoi în bucăți lungi de cca. 8 cm, din care se fac cornulețe (mai groase la mijloc și mai subțiri la capete).

Se așează într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se coc la foc potrivit (cca. 180 grade) timp de 10-12 minute.

Când sunt gata, se tăvălesc prin mai mult ori mai puțin zahăr pudra (dacă doriți vanilat chiar).

Poftă bună și să fiți feriți de răceli ori gripă!

Vă informăm că acum fațadele Castelului de la Miclăușeni sunt acoperite cu schele și cu o pânză de protecție. Clădirea se află în process de renovare consolidare. Programul de vizitare poate fi modificat în funcție de evoluția lucrărilor de restaurare.