Europa este marcată de diversitate culturală și de tendințe tot mai accentuate de uniformizare globală. În această conjunctură a încearca să oferi patrimoniului cultural imaterial un rol de garant în păstrarea identității colective este o șansă pentru păstrarea unită a diversității pe care o reprezentăm.

Printre formele cele mai vii ale acestui patrimoniu se numără gastronomia tradițională și tradiția creativă, care aduc împreună gusturi, povești, obiceiuri și inovații.

În acest context, gustul românesc – cu rădăcini profunde în istorie și în ruralul arhaic – se întâlnește cu tendințele europene de reinterpretare și revitalizare culturală, oferind o viziune complexă asupra valorificării patrimoniului imaterial în secolul XXI.

Uniunea Europeană promovează un cadru larg de susținere a patrimoniului imaterial, văzut nu doar ca moștenire statică, ci ca proces viu de transmitere și transformare. Inițiative precum Europa Creativă, Capitalele Europene ale Culturii, programul LEADER sau sprijinul pentru produsele cu Indicație Geografică Protejată (IGP) reflectă recunoașterea importanței tradițiilor locale – în special gastronomice – în coeziunea socială și în dezvoltarea durabilă.

Tradiția creativă, așa cum este formulată în strategiile culturale europene, încurajează reinterpretarea și adaptarea formelor vechi de expresie la realitățile contemporane, sprijinind dialogul intercultural și inovația artistică. Aceasta include practici culinare, ritualuri, meșteșuguri și forme de ospitalitate, toate susceptibile de a fi recontextualizate și valorificate în noi forme – fără a-și pierde autenticitatea.

Dar ce înseamnă gustul românesc în patrimoniu viu și diversitate regional?

Gastronomia românească este una dintre cele mai bogate expresii ale patrimoniului imaterial național, reflectând influențe multiple: dacice, romane, otomane, maghiare, slave și austriece. Această sinteză s-a sedimentat în timp printr-o practică profund comunitară: gătitul în familie, transmiterea rețetelor de la bunici la nepoți, ritualurile mesei în sărbători și în posturi religioase.

Fiecare regiune a României are un profil gastronomic distinct: în Moldova se regăsesc ciorbele acrite cu borș și deserturile cu brânză dulce, în Transilvania predomină tocanele cu smântână, plăcintele și afumăturile, în Oltenia și Muntenia sunt populare mâncărurile de legume înăbușite, iar Dobrogea aduce influențe turco-tătare în rețetele cu pește sau dulciuri.

De ce este importantă conservarea și tezaurizarea acestor tradiții?

Fără echivoc putem afirma că gastronomia românească nu evidențiază doar gusturi, ci forme de memorie colectivă și identitate culturală. Totuși suntem într-o permanent evoluție care poziționează tradiția creativă între păstrare și reinterpretare

În România, noțiunea de „tradiție creativă” prinde contur în ultimii ani, ca urmare a unor inițiative independente și instituționale. Acestea pleacă de la premisa că tradițiile nu trebuie doar conservate în muzee sau festivaluri, ci activate prin creație, educație și economie socială.

Proiecte precum „Gustul ca patrimoniu” (Timișoara, 2023), „Tradiții creative” (rețea națională) sau workshopurile de gastronomie participativă derulate în zonele montane sau deltaice, sunt exemple concrete în care gustul românesc este pus în dialog cu designul contemporan, turismul educativ sau cercetarea culturală.

În aceste inițiative, femei din sate, bucătari tineri, antropologi și artiști colaborează pentru a documenta, reinterpreta și repune în circulație rețete, gesturi și povești legate de hrană. Astfel, tradiția devine viu patrimoniu, adaptat și accesibil generațiilor tinere.

Întâlnirea gustului românesc cu tradiția creativă europeană

România se află într-un moment favorabil de aliniere cu tendințele europene, având deja un model original – Punctul Gastronomic Local (PGL) – care poate servi ca punct de confluență între tradiția culinară și creația culturală. Prin intermediul acestor micro-structuri familiale de ospitalitate, gospodarii devin custozi activi ai patrimoniului local, oferind oaspeților experiențe autentice de hrană și poveste.

Această abordare poate fi conectată la inițiative europene precum: Erasmus+ Rural Food Routes (formare profesională în gastronomia de patrimoniu), Heritage and Taste EU (colectarea rețetelor regionale din mai multe state membre), Rețeaua Sătelor Creative UNESCO, din care România ar putea face parte activ prin localități precum Viscri, Saschiz sau Jurilovca, și încă altele...

Ceea ce va urma va parcurge, probabil, calea de la păstrare la regenerare culturală.

Gustul românesc și tradiția creativă europeană nu sunt doar forme complementare de patrimoniu imaterial, ci resurse strategice pentru dezvoltare durabilă, incluziune socială și identitate culturală europeană. În acest dialog între local și transnațional, România are potențialul nu doar de a conserva trecutul, ci de a inova prin el, de a transforma gustul în experiență, iar tradiția în creație vie.

Pentru ca această viziune să devină realitate, este nevoie de politici coerente, de investiții în educație culturală și de sprijin pentru actorii locali – de la gospodari la artiști și antreprenori sociali – care știu să transforme o ciorbă de fasole sau o pâine coaptă pe vatră într-un act de patrimoniu viu.

Un Punct Gastronomic Local poate aspira la statutul de „custode de tradiții creative” dacă reușește să capitalizeze cunoașterea culturii locului, să susțină producătorii din zonă și să pună în valoare obiceiurile specifice, dar mai ales să includă vizitatorul în țesătura de povești și legende ale ținutului, amplificându-i astfel experiența de călător. Astfel, un Punct Gastronomic Local poate dovedi că este mai mult decât un spațiu unde se mănâncă, își poate depăși condiția de simplu furnizor de turism, devenind „custode de tradiții creative” – un ambasador al culturii culinare locale, un susținător al comunității, un pivot al identității culturale și un păstrător al tradiției.

Punctele Gastronomice Locale – Custozi de tradiții creative

Recenta Conferință "Punctele Gastronomice Locale – Custozi de tradiții creative” - desfășoară la Sibiu, în Muzeul ASTRA, s-a dorit un eveniment dedicat consolidării rețelei Punctelor Gastronomice Locale din România și evaluarea capacității acestora de a își asuma rolul de „custozi de tradiții creative”.

Manifestările au avut loc în cadrul ASTRA Multicultural, ediția a X-a (16-20 iulie 2025) – repertoriu de patrimoniu cultural, cel mai important eveniment dedicat minorităților etnice din România.

Conferința a propus o funcțiune nouă pentru patrimoniul culinar, aceea de platformă de tradiții creative, cu beneficii palpabile în dezvoltarea sustenabilă a comunităților locale. În cadrul dezbaterilor, au fost prezentate opt exemple de bună practică, împărtășite de Punctele Gastronomice Locale: La Părău, Hărțăgani (Țara Zarandului), Cobor - Șura-n Bucate (Țara Făgărașului), Hai la Saivan, Vama (Bucovina), Maria din Poiana Novăț, Vișeul de Sus (Maramureș), La Grisha, Ghindărești (Dobrogea), PGL Lipovenesc, Jurilovca (Delta Dunării), Casa VLC Bilbor (Toplița) și Cămara Chivuței, Sadu (Mărginimea Sibiului).

În cadrul evenimentului au fost acordate primele titluri de „Custode de tradiții creative", urmând ca din anul următor această distincție să fie acordată anual de către România Tradițiilor Creative.

Proiectul Cronicarii Digitali s-a alăturat inițiativei România Tradițiilor Creative în susținerea și promovarea punctelor de gastronomie locală, realizând deja documentarea video a acelor Puncte Gastronomice Locale care au identificat în mod intuitiv cele mai bune soluții de punere în valoare a patrimoniului local, cultural și natural deopotrivă.

Conferința a fost organizată de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 (inițiatorul conceptului de PUNCT GASTRONOMIC LOCAL în România) și Muzeul ASTRA, Sibiu (o instituție-lider la nivel european în ceea ce privește punerea în valoare și dezvoltarea comunităților locale prin valorile patrimoniale materiale și imateriale).

Demersul de explorare și comunicare a rolului de „custode de tradiții creative” s-a derulat sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, cu sprijinul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă (DDD), al Fundației Româno – Americane (RAF), al Agenției Naționale a Zonei Montane, al proiectului Cronicari Digitali, al Asociației Vasile Tomoiagă și al Asociației WhyWeCraft.

Conceptul de „custode de tradiții creative” este propus de Rețeaua România Tradițiilor Creative, o comunitate de experți, creatori și antreprenori inițiată în 2016, cu scopul de a identifica modalități de aducere în contemporan a zestrei culturale și naturale a României, ca resursă de dezvoltare economică.

Rețeaua România Tradițiilor Creative a fost definită împreună cu Vintilă Mihăilescu, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român și DC Communication, cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), al Reprezentanței Comisiei Europene în România, al SNSPA, al Universității din București, al Ordinului Arhitecților din România.