Orient Expressul -  Venice Simplon-Orient-Express, în actuala sa denumire – a fost și rămâne unul dintre cele mai emblematice și elegante trasee feroviare din lume, oferind o combinație de peisaje spectaculoase, orașe istorice și o experiență de lux de neuitat.

De aici probabil și extravaganța că dânsa, draguța de vacanță, sosește din Franța cu…trenul. La aceasta mai adaug visul copilariei mele de a ajunge mecanic de locomotive și faptul că din anul 2011 avem un Tur Ciclist al Sibiului (care a ajuns la a 14 a ediție).

De aici nostalgia inexistenței unei rute a Orient Expresului care să treacă prin Sibiu - că de Poplaca nici nu poate fi vorba; întrucât nu există cale ferată în această parte a Mărginimii și cu atât mai puțin gară.

Pentru a avea dimensiunea corectă a evenimentelor reamintesc că Turul Franței 2024, la cea de a 111-a ediție, este unul dintre cele trei mari tururi care au loc anual. În acest an, startul a fost la Florența (Italia) pe 29 iunie și se va încheia la Nisa (Franța) pe 21 iulie. Pentru prima dată de la înființarea sa, cursa nu se va sfârși la Paris (sau în apropiere), din cauza pregătirilor pentru Jocurile Olimpice de vară din 2024 de la Paris.

Noi rămânem cu bucuria existenței Turului Ciclist al Sibiului, a faptului că persistă și mai ales că este transmis la televizor precum Turul Franței. Sunt probleme cu preluarea imaginilor, semnalul inconstant și comentariul – plăcut, dar prea sportiv, insuficienta documentare legată de traseu și fără a prezenta măcar informații de cultură generală telespectatorilor. O fi poate vorba și de politica postului sau a sponsorilor, că de limitarea bugetului s-a făcut vorbire.

Este necesar să recunoaștemcă Turul Ciclist al Sibiului este un altfel de Tur al Franței, unul mai mic și doar pe teritoriu românesc, cu un buget redus dar cu ambiții mari. Are totusi prezenți cicliști din 14 țări, 25 de echipe (dintre care), nume importante de echipe ori rutieri; dintre echipe 1 WORLD TOUR TEAM, 6 echipe sunt ProTeam-uri, 16 echipe continentale, 2 echipe naționale (Mexic și România). Însă surpriza ediției o constituie prezența celebrului rutier britanic Chris Froom.

Cele prezentate m-au făcut să cred că pe lângă statutul nostru de cetățeni europeni ar fi speranțe de mai mult (și nu la trenurile de mare viteză mă refer!). Dar totuși trebuie să păstrăm limitele spațiilor și societăților comparate, dimensiunile sistemelor economice și ale experiențelor manageriale.

La începutul anilor ’90 (23 octombrie 1991), echipa românească de fotbal Steaua București a întâlnit echipa italiană Genova (în cadrul Cupei UEFA - acum cunoscută ca UEFA Europa League). Am însoțit pentru 24 de ore (au venit în dimineața zilei de 23 octombrie și au plecat în dimineața zilei de 24 octombrie) o parte a suporterilor italieni. Am vizitat Bucureștiul, au dus „ajutoare” la o casă de copii, am văzut meciul pe Ghencea, am mâncat împreună, ne-am împrietenit.

Într-un moment de socializare, șeful grupării – un domn trecut de 60 de ani – mi-a povestit că a fost și a vizitat o parte dintre rudele din SUA. Vizita în America îl entuziasmase (infrastructura, nivelul de trai, tehnologia și încă alte aspect) peste nivelul așteptărilor. Repeta întruna ce bine o duc/trăiesc rudele americane.

M-a intrebat dacă fusesem în Italia; nu fusesem la acea dată. Văzusem însă, la Romexpo în anii ’60 o expoziție de prezentare a diverse produse italiene (Italy produce), plus filmele italiene și emisiunile muzicale, nu în ultimă instanță celebrul Festival Sanremo, toate acestea mi-au permis să par un bun cunoscător al Italiei. Urmare firească vine solicitarea: Care crezi că este distanța dintre Italia și Statele Unite?  I-am răspuns că probabil niște zeci de ani.

A zâmbit, m-a mângâiat și mi-a spus: o sută de ani. Din simpatie și pentru a depăși momentul, l-am întrebat la rându-mi: După cele văzute în București, care crezi că este distanța dintre România și Italia? (mă refeream la dezvoltarea economică, nivelul de trai ș.a.m.d.). A zâmbit și mi-a copiat răspunsul: niște zeci de ani?!?

În zorii zilei ce a urmat ne-am despărțit prieteni; mi-a oferit drept amintire un frumos pulover marinaresc (cu 4 nasturi sidefii ce aveau pe ei câte o ancoră), ne-am dorit sănătate și noroc.

Am reluat calculele făcute împreună în repetate rânduri, de fiecare dată răspunsurile au fost diferite. Probabil datorită meridianelor și paralelelor pe care ne-am născut ori a entuziasmului din anii sfârșitului de secol 20.

Acum mi-am reamintit de ziua petrecută împreună. Probabil pentru că ediția din acest an a Turului Franței a plecat tocmai din Italia. Desigur mi-am amintit și de faptul că avem și noi acest Turul Ciclist al Sibiului, iar noi nu știm să exploatăm, dar mai ales să câștigăm de pe urma unui astfel de eveniment. Nu „ne vindem” acest colț de țară superb - care este străbătut și transmis cu ajutorul imaginilor televizate – deși Sibiul a avut și are experiența campaniei de promovare din perioada de capitală europeană.

Înainte de a încheia va reamintesc locurile prin care a trecut ori trece, încă două zile, caravana ciclistă a Turului Ciclist al Sibiului (6-9 iulie a.c.):

Sâmbătă, prima etapă a plecat de la Sibiu la Păltiniș, în lungime de 167,5 km; trecând și prin Poplaca.

Duminică au loc două semi-etape: prima (2A) va include traseul Sibiu - Săliște - Sibiu, în totalizând 103 km; a doua (2B) constă într-un contratimp individual de 3,3 km prin Centrul istoric al Sibiului.

Luni, etapa regină de la Sibiu la Sighișoara și apoi la Bâlea Lac, în totalizând 207,3 km.

Marți este programată ultima etapă, cu un traseu de la Sibiu la Târnăveni și retur, în totalizând 192,9 km.

Un traseu de 674 kilometri.

Turul Franței mai are „de rezistat” două săptămâni, până ajunge la Nisa. Ai noștri au trecut de… Poplaca, iar la anul „o să fie și mai bine!”.

Numai mie îmi plânge sufletul după inexistența gării la Poplaca și imposibilitatea trecerii Orient Expresului prin Marginimea Sibiului.