Rânca reprezintă o destinație turistică atractivă atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, oferind activități variate și peisaje deosebite pentru iubitorii de natură și aventură.

Este o stațiune turistică situată în județul Gorj, la aproximativ 1.600 de metri altitudine, la poalele vârfului Păpușa din Munții Parâng.

Rânca se află la 18 km de orașul Novaci, pe șoseaua Transalpina (DN67C) - cea mai înaltă șosea din România, ce leagă Oltenia de Transilvania, oferind priveliști spectaculoase.

Stațiunea este renumită pentru peisajele montane spectaculoase și pentru oportunitățile de practicare a sporturilor de iarnă, precum schi și snowboarding.

Domeniul schiabil include mai multe pârtii cu diferite grade de dificultate, dotate cu teleschiuri și telescaune moderne.

Pe lângă sporturile de iarnă, Rânca oferă și numeroase trasee montane pentru drumeții, care conduc spre puncte de belvedere precum Vârful Mohor, Vârful Setea Mare și Vârful Păpușa. De asemenea, stațiunea este un punct de plecare ideal pentru explorarea Transalpinei, cea mai înaltă șosea din România, care leagă Oltenia de Transilvania.

Transalpina este un drum cu rădăcini istorice vechi, fiind folosit inițial de triburile dacice și mai târziu de romani.

În perioada modernă, drumul a fost refăcut de armata germană în timpul Primului Război Mondial și ulterior de autoritățile române.

Se spune că Transalpina, șoseaua care traversează Rânca, era folosită încă din vechime de păstori și neguțători pentru a traversa munții.

Potrivit unei legende, drumul a fost construit inițial de către armatele romane, dar a fost ulterior refăcut de localnici. În popor, Transalpina este numită „Drumul Regelui” sau „Drumul Cerurilor,” pentru că se află la o altitudine atât de mare încât pare că duce direct spre cer.

O poveste veche spune că acest drum era folosit de zei sau de spiritele munților pentru a coborî în lume și a veghea asupra oamenilor.

Vârful Păpușa, care veghează asupra Râncii, este învăluit de o legendă romantică. Povestea spune că o păstoriță frumoasă, numită Păpușa, trăia pe munte împreună cu turmele sale. Un cioban din munții vecini s-a îndrăgostit de ea, dar dragostea lor era interzisă de familiile lor rivale. Într-o zi, fata a fost surprinsă de o furtună și nu s-a mai întors.

Se spune că muntele i-a luat numele în amintirea frumuseții și purității ei. Tradiția locală consideră că Vârful Păpușa protejează în continuare iubirile adevărate.

Stațiunea Rânca are o istorie interesantă, care reflectă evoluția turismului montan în România, dezvoltarea infrastructurii și interesul tot mai crescut pentru explorarea și valorificarea Munților Parâng.

Inițial localitatea a fost concepută ca o zonă de refugiu și recreere pentru locuitorii din Oltenia.

În preajma anilor 1930 s-a început construcția primelor cabane montane, menite să atragă turiștii și să susțină dezvoltarea unei comunități locale.

Ideea a fost susținută de autoritățile din județul Gorj și de comunitatea locală din orașul Novaci, care au văzut în dezvoltarea stațiunii o oportunitate de promovare a regiunii și a potențialului său turistic.

Deceniile șapte și opt ale secolului XX au fost marcate de o creșterea a interesului pentru turismul montan în România, iar Rânca a început să devină mai accesibilă datorită îmbunătățirii infrastructurii rutiere.

Cu toate acestea, dezvoltarea a rămas limitată, fiind mai mult o destinație pentru turiștii aventuroși.

Putem vorbi de o dezvoltarea modernă a stațiunii abia de la începutul anilor 2000; anii ce au urmat au făcut ca stațiunea să prindă contur odată cu investițiile în infrastructura turistică. S-au construit pensiuni, vile și hoteluri moderne, iar stațiunea a început să fie promovată ca o destinație turistică de patru anotimpuri.

Stațiunea a devenit un important centru pentru sporturile de iarnă, fiind dotată cu mai multe pârtii de schi și instalații moderne, ceea ce a crescut semnificativ fluxul de turiști pe timp de iarnă.

O contribuție majoră la creșterea popularității Râncăi a fost modernizarea șoselei Transalpina, care atrage anual mii de turiști dornici să vadă cea mai înaltă șosea din România.

Astăzi, Rânca este o destinație turistică modernă, dar care și-a păstrat farmecul rustic. Este recunoscută pentru combinația dintre peisajele montane impresionante, infrastructura turistică în continuă expansiune și oportunitățile variate de relaxare și aventură.

La sfârșitul zilei, în preajma focurilor de tabără ori in fața unui șemineu poți asculta povești ori legende. Fie ele fantastice sau inspirate de evenimente reale, acestea conferă un farmec aparte Râncăi, transformând-o într-un loc ce merită descoperit nu doar pentru peisajele sale, ci și pentru poveștile care îi dau viață.

Legenda despre Rânca ca loc de vindecare, este asociată cu o poveste despre o fetiță bolnavă, adusă în munți de familia ei pentru a se vindeca de o boală misterioasă.

După ce a petrecut o vară întreagă respirând aerul curat de la altitudine și hrănindu-se cu lapte de capră, fetița s-a vindecat complet.

Povestea fetiței însănătoșite la Rânca este asemănatoare cu cea a Klarei Sesemann - din povestea „Heidi” scrisă de Johanna Spyri - țintuită într-un scaun cu rotile din cauza unei boli care o împiedică să meargă.

Heidi o convinge pe Klara să vină în Alpi, unde, datorită aerului curat de munte și stilului de viață sănătos, Klara își recâștigă treptat abilitatea de a merge.

Posibil ca ambele povestiri să se bazeze pe întâmplări petrecute aievea, cert este că cea din Elveția a devenit cunoscută în lumea întreagă, iar cea de la Rânca a rămas în memoria locală, iar muntele este văzut ca un loc cu puteri tămăduitoare.

Cu siguranță viitorul va putea consacra stațiunea și pentru calitățile sale curative cu condiția ca tinerii ce se vor implica în activitățile de turism să nu uite acest aspect.

Iată câteva alte legende care sunt leagate de această regiune:

Legenda haiducilor din Parâng. Zona Rânca și Munții Parâng erau odată refugiu pentru haiduci, care apărau sătenii de abuzurile boierilor. O legendă povestește despre un haiduc pe nume Iorgu, care s-a retras în Munții Parâng după ce a răzbunat o nedreptate comisă asupra familiei sale.

Se spune că Iorgu și oamenii săi ascundeau comori în peșterile din zonă, iar comorile pot fi descoperite doar de cei cu inima curată. Una dintre peșterile asociate cu această legendă este Peștera Muierilor, aflată nu departe de Rânca.

Legenda Transhumanței și spiritul oilor. Transhumanța, tradiția păstorilor din Oltenia care își mutau turmele de oi între pășunile de iarnă și cele de vară, este și ea însoțită de povești. Una dintre legende spune că, în fiecare toamnă, spiritul unui cioban străvechi urmează transhumanța pentru a proteja păstorii și turmele de pericolele drumului. Acest spirit este uneori văzut sub forma unei lumini stranii sau a unei umbre care veghează asupra lor.

Misterele pădurilor din jurul Râncii. Pădurile dense din jurul stațiunii sunt considerate de localnici ca fiind locuri unde „se aud voci” sau unde natura pare să prindă viață.

Se spune că unele colțuri ale pădurii sunt bântuite de spiritele ciobanilor care au murit în timpul furtunilor, iar aceste spirite protejează animalele și călătorii care respectă muntele. Dacă cineva intră în pădure cu gânduri rele, ar putea rătăci fără să găsească drumul înapoi.

După drumeții, sporturi în aer liber, cicloturism ori sporturi de iarnă (în funcție de sezon!), restaurantele și pensiunile din zonă ne vor întâmpina cu produse gastronomice care de care mai atrăgătoare.

Eu vă voi reține atenția cu tocanul de oaie, un preparat tradițional românesc, specific zonelor pastorale, mai ales din regiunile montane - cum ar fi Maramureș, Transilvania, sau zonele de munte din Oltenia – regăsit la cerere ori la festivalurile gastronomice și la Rânca.

Tocanul de oaie își are rădăcinile în stilul de viață al ciobanilor, care foloseau ingrediente disponibile în gospodărie sau pe munte.

Era o mâncare pregătită în ceaune mari, pe foc de lemne, adesea pentru a hrăni grupuri mari de oameni (de exemplu, la sărbători sau evenimente comunitare).

Este un fel de mâncare rustic, sățios și plini de arome minunate, gătit de obicei de ciobani sau în familiile celor care cresc oi.

Ingrediente principale:

-        Carne de oaie sau de berbec (poate fi pulpă, coaste sau alte părți cărnoase, mai grase);

-        Ceapă, care dă dulceață și aromă tocanului;

-        Cartofi (în unele variante), morcovi sau alte legume pentru consistență;

-        Ulei sau untură, în funcție de tradiție;

Condimente: sare, piper, cimbru, boia, usturoi și uneori foi de dafin.

Mod de preparare:

Carnea este tăiată bucăți și rumenită pentru a-și intensifica gustul, apoi este gătită la foc mic cu ceapă și legume, lăsând aromele să se amestece.

Uneori, se folosește vin sau apă pentru a înmuia carnea, iar procesul de gătire durează mai mult pentru ca aceasta să devină fragedă.

În unele rețete, se adaugă mămăligă ca garnitură, ceea ce este foarte comun în bucătăria ciobănească.

Este o mâncare cu o tradiție puternică, apreciată pentru simplitatea, savoarea și autenticitatea sa. Dacă ai ocazia să o guști, este cu siguranță o experiență culinară rustică memorabilă!

Pentru a acompania tocanul de oaie - un preparat bogat și aromat - se recomandă un vin roșu robust, capabil să echilibreze intensitatea gustului.

Deși județul Gorj nu este renumit pentru producția de vinuri roșii puternice, există opțiuni locale care pot completa armonios acest fel de mâncare.

Vin de mure produs în Țicleni, județul Gorj – această licoare oferă arome fructate și o dulceață naturală, care pot contrasta plăcut cu savoarea tocanului de oaie. Deși nu este un vin roșu tradițional, caracterul său unic poate adăuga o notă interesantă mesei.

Vinul „Brâncuși”: Lansat în ediție limitată în 2024, acest vin este un cupaj de Fetească Neagră și Syrah, produs de Domeniile Catleya din județul Mehedinți, în apropierea Gorjului. Cu arome complexe și o structură robustă, el poate însoți cu succes preparate din carne de oaie.

Vinuri din podgoria Drăgășani: Aflat în proximitatea județului Gorj, Drăgășani este cunoscut pentru vinurile sale roșii de calitate. Soiuri precum Negru de Drăgășani sau Novac oferă arome intense și taninuri echilibrate, potrivite pentru preparate consistente precum tocanul de oaie.

Dacă preferați un vin din Gorj, optați pentru un vin roșu local, chiar dacă oferta este limitată. Un vin oltenesc ales bine va intensifica gustul tocanului de oaie, transformând masa într-o experiență autentică și memorabilă.

Alternativ, vinurile din județele învecinate, precum Mehedinți sau Vâlcea, pot oferi opțiuni excelente pentru a completa acest preparat tradițional.

După o masă plină de originalitate este recomandată puțină odihnă și apoi în ziua ce urmează putem alege între sporturi de iarna, putem practica drumeție montană, schi de tură, plimbări cu atv-ul, parapanta, off-road, moto, cicloturism, canyoning, rafting, pescuit sportiv și vanatoare, water walking ball, summer tubing.

În ceea ce privește practicarea schiului trebuie amintit că Rânca are un potential de iarna excelent fiind cea mai renumită stațiune de schi din Carpații Olteniei.

Zona deține un domeniu schiabil imens situat între altitudinile de 1600 m și pana la 2100 m. Stratul de zăpadă este corespunzator practicarii sporturilor de iarnă de minim 120 zile/an, cu maxime de pana la 150-160 zile/an.

Stațiunea Rânca beneficiază de asistență permanentă Salvamont și de o modernă Bază de salvare și intervenție în cazul accidentelor montane.

Zilele acestea la Rânca este așteptată zăpada. Administratorii partiilor de schi sunt pregătiți pentru a marca avampremiera sezonului de schi. Cu siguranță sezonul de schi va fi unul plin de emoții, cu pârtii aglomerate, seri la cabană în jurul focului și priveliști care îți taie răsuflarea.

Dar Rânca nu înseamnă doar vacanțe și sporturi de iarnă, ci și un refugiu pentru suflet, un loc unde fiecare apus te face să-ți dorești să revii.

Pe culmile munților Parâng, Rânca își păstrează farmecul indiferent de anotimp. Aici, natura și omul par să fi găsit un echilibru fragil, dar frumos, în care liniștea alpină este acompaniată de râsetele turiștilor și de sunetul cântecelor de cabana. O dată cu venirea iernii acestora li se va adauga sunetul schiurilor care foșnesc pe zăpadă.

În razele de soare, ale debutului sezonului de iarnă, ce mângâie vârfurile înzăpezite, Rânca rămâne un loc viu,  ce se pregătește să îmbrace mantia albă.

După ce veți petrece cel puțin un sfârșit de săptămână la Rânca o să puteți afirma că acest loc nu este doar o destinație; aici veți descoperi o stare de spirit.