ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


S-au împlinit 142 de ani de la adormirea lui Ciprian Porumbescu, pe 6 iunie 1883. Iunie 1883 este și luna în care apărătorul său din presa românească, Mihai Eminescu, totodată cel care l-a adus la serbarea de la Putna să cânte „întregii Dacii”, avea să fie arestat și eliminat din presă pentru a muri, în condiții încă neclare, peste 6 ani, în aceeași lună.

Bucovineanca Maria Toacă, pe lângă textul său, ”ÎNCET, A ADORMIT CA UN SFÂNT” - Ciprian Porumbescu (14 octombrie 1853 - 6 iunie 1883), ne aduce aminte noi detalii din viața tânărului naționalist român, răpus de imperiul ocupant la numai 29 de ani, și opera sa, o parte din ea furată azi de aceiași olandezi care au furat recent și Coiful Dacic milenar, de la Coțofenești.

Maria Toacă: "ȘI-A LUAT RĂMAS BUN DE LA TOȚI, CU VOCEA LIMPEDE, CU PRIVIREA CLARĂ..."

Așa descrie Mărioara Porumbescu-Rațiu ultima zi a fratelui Ciprian. "Să nu plângi, să  nu te prăpădești, căci zilele mele sunt numărate...", i-a spus în dimineața de 6 iunie 1883. De fapt, numărate îi erau orele. După amiaza aceleiași zile "Încet, a adormit că un sfânt". Ciprian a adormit, de 142 de ani doarme, dar muzica sa fără de moarte răsună pe intreg pământul, cucerind milioane de inimi și în lumea asiatică.

Vedeți și Maria Toacă: 140 de viori au cântat Balada la mormântul lui Ciprian Porumbescu 

Șase iunie, însă, este o zi tristă în calendarul neamului românesc din Bucovina. S-a născut, a trăit, a luptat, a creat și a murit sub stăpânire străină, dar a făcut pentru România mult mai mult decât oamenii mari ai Țării, cu viață lungă și care n-au știut (nu știu) ce înseamnă să fii străin pe pământul tău.

Moartea la o vârstă atât de tânără de la stăpânii străini i s-a tras. E cunoscut procesul rușinos al Arboroasei, liderii studențimii române din Cernăuți fiind condamnați de autoritățile austriece pentru sentimente patriotice naționale. Cele câteva luni de închisoare la Cernăuți i-au grăbit lui Ciprian Porumbescu moartea.

Dar a fost vrerea lui Dumnezeu să ne rămână Balada și celelalte melodii nemuritoare, îndrăgite nu numai de români.

Știe toată lumea că din 1912 melodia cântecului "PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE" a devenit imnul Albaniei. Dar mai puțini știu că și în Olanda se cântă această melodie sub numele de Imnul Maastricht. Însă, spre deosebire de albanezi, olandezii nu recunosc originea românească a melodiei și că e compusă de Ciprian Porumbescu. Oricum, ceva lipsit de valoare nu vor fura străinii de la români.”, conchide doamna Maria Toacă.

Într-adevăr, pe lângă Imnul Albaniei, cerut însă României cum se cade și arhirecunoscut ca fiind al lui Ciprian Porumbescu, hoții Coifului Dacic nu recunosc că au furat și muzica lui „Pe-al nostru steag e scris Unire”, pe care o folosesc fără ca Guvernul României, Ministerul Culturii și uniunile muzicale sau organizațiile anti-plagiat românești sau europene să se sesizeze.

Imnul Maastricht-ului, cântat de André Rieu fără să menționeze vreodată autorul acestuia, marele compozitor român, este prezentat de orașul olandez ca fiind al unui autor olandez, pe care l-ar fi realizat și reprodus întocmai după muzica românească, în 1910, „fără să știe” de „asemănare” cu lucrarea lui Ciprian Porumbescu dedicată unirii Principatelor Române, compusă în 1859. Bine că nu spun, totuși, că noi i-am fi plagiat pe ei, cu 50 de ani înainte...

„În 2002, administrația municipală a Maastricht-ului, capitala provinciei olandeze Limburg, a adoptat oficial un imn local (olandeză: Maastrichts Volkslied, limburg (varianta maastrichtiană): Mestreechs Volksleed) compus din versuri în „limba maastrichtiană”. Tema a fost scrisă inițial de Alfons Olterdissen (1865--1923) ca strofă finală a operei maastrichtiene „Trijn de Begijn” din 1910.”, este una dintre explicațiile olandeze care circulă.

O alta, însoțită și de filmare (video mai jos), spune: „Mestreechs Volksleed este imnul oficial al orașului Maastricht. Cântecul a fost scris în 1910 de Alfons Olterdissen pe muzica fratelui său Guus Olterdissen, pentru melodia finală a operei sale comice Trijn De Begijn. Melodia imnului prezintă asemănări puternice cu piesa compozitorului român Ciprian Porumbescu „Pe-al nostru steag și scris Unire”, dar nu este sigur dacă Olterdissen cunoștea piesa românească atunci când a compus opera. Actualul imn național al Albaniei se bazează cu siguranță pe piesa românească și prezintă astfel asemănări cu Mestreechs Volksleed. În 2002, a fost recunoscut oficial ca imn național de către Maastricht.” - Deci, până la urmă, se pare că Imnul Albaniei, care este „Pe-al nostru steag și scris Unire” de Ciprian Porumbescu, „prezintă asemănări” cu Imnul Maastricht-ului și nu inver. Ce vă ziceam - mai au puțin și ne acuză pe noi de plagiat. Ca și de furtul Coifului Dacic...

Și noi stăm.

VIDEO:

Maastricht Anthem cântat de André Rieu fără nici o mențiune la Ciprian Porumbescu:

„Pe-al nostru steag e scris Unire” - 1859, Ciprian Porumnescu

Imnul Albaniei - Muzica Ciprian Porumbescu: 

Alte variante „olandeze” ale Imnului Maastricht-ului:

Povestea „neplagiatului” lui Alfons Olterdissen din 1910: