Cu titlul „Oligarhie, tehnocrație, democrație”, scriitorul și editorul Petru Romoșan publica în urmă cu 11 ani un eseu valabil și azi, după anularea alegerilor și, totodată, la ivirea zorilor unui nou început pentru România. La Editura Compania a soților Romoșan, Călin Georgescu și Mircea Malița au publicat mai multe volume. În continuarea opiniei scriitorului din 2013 redăm și imagini cu cei doi autori din 2012, pe vremea când nepoata academicianului Malița, azi o progresistă înfocată, era probabil la grădiniță. Este vorba de lansarea lucrării „Pentru un ideal comun”, la care au luat parte mai multe personalități, între care și Dan Puric (VIDEO mai jos).

Oligarhie, tehnocrație, democrație

Confruntarea în curs pentru controlul aparatului judiciar se poate reduce, simplificînd lucrurile la esențial, la străvechea luptă dintre două moduri de guvernare antagonice: oligarhic și democratic. În prima linie îi regăsim pe „tehnocrații” democrației, adică judecătorii, și pe „tehnocrații” oligarhiei, adică „securiștii” (servicii secrete) și „polițiștii” (procurorii). Procurorii au îmbrăcat haina ambiguă a „magistraturii”. Adică „s-au acoperit”. Nu sînt singurii. Presa e plină de ofițeri acoperiți, și destui preoți și călugări, deși nu se vorbește aproape deloc despre asta, se închină în altă parte decît unde pretind. Mai mult, presupușii oameni politici – deputați, senatori, birocrați de rang înalt, primari – au învățat de mult rolul de marionetă a unor oligarhi sau chiar interlopi care le-au finanțat campaniile electorale. Xenofon, Platon, Aristotel, din loja lor celestă de-acum vreo 2 400 de ani, ar trebui să privească amuzați spectacolul politic „neobizantin” de la nord de Dunăre. Nu spunea Aristotel că „toate Constituțiunile derivă din Constituțiunea model; oligarhice, dacă puterea în ele este mai concentrată și mai despotică; democratice, dacă resorturile le sînt mai slăbite și mai blînde” (Politica)?

Surprinzătoare dar nu în exces a fost admiterea României în UE, deși era evident pentru toată lumea că are o „Constituțiune” politică oligarhică, prea de tot comparabilă cu cea din Rusia sau Ucraina, și absolut deloc cu cea din Marea Britanie, mama democrației moderne, spre exemplu. Și nu e deloc întîmplător. Pentru că nici Uniunea Europeană nu are o „Constituțiune” democratică. Cel mult i se poate admite caracterul tehnocratic. Tehnocrații de la Bruxelles par să prefere net oligarhia la București.

Mirările nu sînt puține pe marginea confruntării în curs de la București. Cum a devenit „oligarhul” Dan Voiculescu cel mai puternic susținător al judecătorilor, și deci al democrației – Antena 3 e în prima linie –, împotriva statului oligarhic reprezentat caricatural de Traian Băsescu? Și ce fel de „oligarh politic” e Traian Băsescu? Interesele cui le reprezintă de fapt? Desigur, în afara intereselor oligarhiei locale, născută din Securitate și din Partidul Comunist, cu ai săi atît de plastic numiți „miliardari de carton”. Reprezintă satrapul (guvernatorul) de la Cotroceni și interesele unei mafii transnaționale, cu Roșia Montană, cu cămătarii din bănci, cu FMI, cu multinaționalele interesate de energie și materii prime? Peripețiile prin care trec acum miliardarii de carton Patriciu, Vîntu și atîția alții să aibă o legătură și cu descompunerea statului oligarhic?

Și tot între mirări: unde se situează masele, poporul? Se regăsește el, acest demos, în USL, în Ponta și Antonescu, în Vosganian, Fenechiu, Dragnea, sau sînt și aceștia marionete ale aceleiași oligarhii? Vorba lui Constantin Tănase: ”Pleacă ai noștri, vin ai noștri / Noi votarăm tot ca proștii”? USL nu pare deloc să susțină mișcarea judecătorilor, deși ar avea destule pîrghii, altele decît numirea unui judecător ireproșabil, cum e doamna Mona Pivniceru, în funtea Ministerului Justiției. Să fie democrația mortală nu numai pentru Băsescu și PDL, dar și, în egală măsură, pentru structura oligarhică USL?

Judecătorii nu vor cîștiga marea partidă a democrației dacă nu sînt ajutați, sprijiniți consistent și de alte corpuri tehnocratice : de avocați, de doctori, de profesori. Adică de vechile și serioasele meserii fără de care nici o societate nu poate funcționa. Puterea trebuie smulsă din mîinile tehnocraților oligarhiei – serviciile secrete, aflate în slujba oligarhilor locali și transnaționali – și redată poporului, care de prea multă vreme votează cum zicea Tănase. Procurorii care sînt în două luntri, între „securiști” și „magistrați”, pot fi cei care înclină decisiv balanța dacă își iau în serios rolul de magistrați.

Și o remarcă despre intelectuali. Au fost ei vreodată mai cumpărați și mai supuși puterii oligarhice decît în aceste ultime luni? Hoardele de intelectuali și ziariști ai lui Băsescu, Udrea și PDL și-au găsit un nou scop în viață după ce și le-au atins pe toate celelalte: distrugerea recent numitului președinte ICR, Andrei Marga. Probabil că vor reuși, spre deplina satisfacție a Marinarului oligarh. Aceiași intelectuali și ziariști produc zilnic pe bandă rulantă sinistre materiale de propagandă antidemocratice. Disciplina de partid, ideile simpluțe și recitate de pe cartonașe sau din SMS-uri și limbajul decăzut se înscriu impecabil în sfera „gîndirii” de tip oligarhic.

„Ne mai rămîne de vorbit și despre guvernămîntul care primește numele comun de republică, cît și despre celelalte Constituțiuni: oligarhie, demagogie și tiranie” (Aristotel, Politica). Oligarhia, demagogia și tirania erau pentru Aristotel formele degradate, caricaturale ale aristocrației, democrației și regalității.

Nu am prea vorbit aici despre democrație tocmai pentru că ea nici nu prea există. Încercarea de eliberare a magistraților de sub comanda oligarhică reprezintă chiar chinurile nașterii bietei democrații în România.

21 ianuarie 2013

Compania.ro

VIDEO:

Mircea Malița:

Călin Georgescu:

Petru Romoșan:

Dan Puric: